Acţiune în constatarea dării în plată legea nr. 77/2016. analiza condiţiilor impreviziunii în cazul creditelor contractate în euro
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Sentinţă civilă nr. 3598 din data de 05.05.2017
Acțiune în constatarea dării în plată Legea nr. 77/2016. Analiza condițiilor impreviziunii în cazul creditelor contractate în euro
Contrar susținerilor creditoarei, instanța apreciază că dovada invocată poate fi administrată și în cursul judecății, cu condiția întrunirii la data notificării a prescripțiilor legii, cu atât mai mult cu cât art. 5 impune consumatorului numai detalierea, dovada directă fiind o componentă cantitativă și nu calitativă.
Sentința civilă nr. 3598/05.05.2017
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul R. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.C.R. S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se:
- Constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit nr. ….
- Transmită dreptul de proprietate către creditor asupra imobilului-apartament situat în ….
- Dispună obligarea pârâtei la plata cheltuitelor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 3598/05.05.2017, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Pentru a beneficia de stingerea obligațiilor, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii.
Astfel, pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor trebuie să se facă dovada îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, notificării instituțiile bancare cu respectarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 și 2 și instituția bancă să nu dea curs notificării și nici să nu fi formulat contestație în temeiul art. 7 alin. 1.
De asemenea, pentru a limita caracterul discreționar al dreptului consumatorilor de a solicita darea în plată, prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituțională a stabilit că procedura dării în plată (în concret art. art.11 teza întâi raportat la art.3 teza a doua, art.4, art.7 și art.8 din Legea nr.77/2016) este constituțională numai în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii.
Instanța are în vedere că reclamantul a notificat pârâtul, acesta din urmă neformulând contestație în temeiul art. 7 alin.1 și refuzând să se prezinte la notarul public pentru a se perfecta vânzarea și transmiterea dreptului de proprietate în vederea dării în plată și stingerea creanței.
De asemenea, raportat la cuantumul împrumutului acordat reclamantului, anume 43000 euro, sumă situată sub pragul maxim de 250.000 euro îndeplinită și condiția prevăzut de art. 4 lit. b din Legea nr. 77/2016, iar potrivit cazierului judiciar reclamantul nu a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul astfel cum prevede art. 4 lit. d.
Creditul acordat nu a avut ca scop achiziționarea, construirea, extinderea, modernizarea, amenajarea, reabilitarea un imobil, însă a fost garantat cu un imobil, fiind astfel incidentă teza a II-a a art. 4 lit. c.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției ca imobilul să aibă destinație de locuință, instanța reține că potrivit adresei emisă de ONRC la adresa imobilului ipotecat nu figurează sediul social al niciunei societăți comerciale. Cu toate acestea, instanța constată că domiciliul reclamantului este în ……, astfel cum acesta a indicat în cererea de chemarea în judecată și cum reiese din cartea de identitate a acestuia, fără a face dovada că locuiește efectiv în imobilul din …….., motiv pentru care instanța apreciază că în situația în care consumatorul are mai multe imobile cu destinație de locuință și nu locuiește efectiv în imobilul ce face obiectul dării în plată nu se justifică scopul Legii nr. 77/2016 și nu este conformă cu voința legiuitorului, anume locuința personală sau de familie folosită efectiv de către debitor sau de garant cu acest scop.
Cu toate acestea, chiar și apreciind că imobilul din ……, obiect al dării în plată reprezintă un imobil cu destinație de locuință, instanța constată că nu este îndeplinită condiția impreviziunii în planul obligațiilor împrumutaților, impreviziune derivând din contractul perfectat, în contextul evenimentelor ulterioare survenite, ce ar fi atins o limită impunând darea în plată a apartamentului, pentru următoarele motive.
Se are în vedere că și așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 623/2016, în perioada de executare a convenției există posibilitatea ca, pe fondul unor împrejurări exterioare, excepționale, imprevizibile relativ, care se reflectă asupra prestațiilor la care s-a îndatorat una dintre părți, atribuindu-le un caracter excesiv de oneros, să poată fi identificat un risc specific, supraadăugat, care nu a putut forma obiectul unei aprecieri, în concret, la data contractării, aflat dincolo de posibilitatea de prevedere efectivă, în măsură a justifica și fundamenta o reamenajare sau reconsiderare a îndatoririlor la care părțile s-au obligat, în condițiile noii realități economice sau juridice, însă evaluarea intervenirii acestui risc trebuie cercetată din prisma calității și pregătirii cocontractanților, respectiv după cum aceștia erau profesioniști în domeniu sau simplii consumatori, a valorii prestațiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat și suportat, pe perioada derulării convenției de credit, precum și a noilor împrejurări economice, care denaturează atât voința părților, cât și utilitatea socială a actului juridic.
Cu toate acestea, întrucât teoria impreviziunii își regăsește resorturile pe principiile forței obligatorii a convențiilor și executării lor cu bună credință, determinând o atenuare, în anumite circumstanțe, a forței obligatorii a contractului, în măsura în care, pe perioada executării sale, intervine o situație ce nu a putut fi prevăzută, totuși, aceasta nu poate semnifica că vreuna din părți ar putea fi exonerată de la sarcinile ce îi revin, potrivit principiului executării cu bună credință a convenției, așa încât, având în vedere cele stabilite de Curtea Constituțională, trebuie conchis în sensul că, pe tărâmul aplicării Legii nr. 77/2016, examinarea existenței situației neprevăzute ( condiție obiectivă ) și a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor contractuale ale părților ( condiții subiective ), precum și a echității ( ce presupune atât o latură obiectivă, cât și una subiectivă ) trebuie realizată cu maximă rigoare și cade în sarcina instanței judecătorești, urmând ca, în exercitarea atribuțiilor sale constituționale de înfăptuire a justiției, potrivit art. 126 alin. (1) din legea fundamentală, instanța judecătorească, independentă în aprecierea sa, să poată aplica impreviziunea până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016, adică predarea imobilului și stingerea datoriilor debitorului, fără ca aceasta să poată opera de drept, ca o consecință a voinței puterii legiuitoare.
Referitor la pricina de față, se remarcă faptul că, ținând seama de circumstanțele cauzei, nu se poate afirma că ar exista o schimbare semnificativă a împrejurărilor, a cărei întindere nu a fost și nici nu a putut fi preconizată, în mod rezonabil, de către reclamant, la momentul contractării, ce s-ar fi produs posterior perfectării actului juridic. Instanța apreciază ca fiind cert că, în realitate, reclamantul a anticipat posibilitatea fluctuației cursului monedei creditului, în condițiile în care la momentul perfectării contractului cursul valutar EURO-LEU era de 1 euro - 3,2627 lei, ori variația cursului în sens ascendent fiind de aproximativ 37 % în 9 ani, raportat la cursul EURO-LEU din data formulării notificării de 1euro-4,4572 lei. De asemenea, se are în vedere și istoricul cursului valutar EURO-LEU anterior perfectării contractului, raportat fluctuația cursului valutar într-o perioadă asemănătoare anterior perfectării contractului d credit, anume de 140 % în sens ascendent, avându-se în vedere cursul valutar din anul 1999 anume 1 euro = 1,3 /1,8 lei.
Astfel că, la un momentul în care fluctuația parității dintre monede era una ascendentă, este cert că reclamantul a putut avea în vedere și și-a asumat, implicit, posibilitatea unei noi variații în același sens,
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, referitor la atitudinea sau conduita părților contractante în intervalul de timp relevant, respectiv lipsa culpei debitorului în executarea convenției, nu se poate considera că motivele de natură subiectivă exhibate de împrumutați ar putea fi în măsură a conduce la concluzia existenței impreviziunii cu efectul dării în plată. Aspectul privind veniturile încasate ca urmare a activităților desfășurate nu pot fi luat în seamă, sub aspectul discutat, în contextul în care, de vreme ce reclamantul a contractat un credit și și-a asumat inclusiv sarcina de restituire, aceasta presupune, dincolo de orice îndoială, că s-a subînțeles necesitatea obținerii unor venituri care să acopere toate cheltuielile, or faptul că acestea nu ar putea fi asigurate, în prezent, rămâne imputabil celor interesați.
Instanța apreciază că, venitul realizat în prezent către reclamant pe perioada desfășurării raportului juridic cu pârâta nu poate fi în măsură a contura o imposibilitate de executare a obligației ca efect al unor evenimente exterioare ce nu puteau fi prevăzute, în mod rezonabil, exterioare și independente de influența părților, ci, dimpotrivă, ansamblul circumstanțelor legate de acte sau atitudini privitoare la veniturile realizate, în concret, de împrumutat, prin raportare la cele înregistrate la momentul încheierii actului juridic sau pe durata executării sale, reprezintă împrejurări ce țin de un plan subiectiv, care puteau fi preconizate, anticipate, preîntâmpinate, înlăturate sau diminuate de un consumator mediu, ce se manifestă diligent și prudent, la data la care se angajează în câmpul contractual, prin acordarea creditului de către profesionistul comerciant.
Prin decizia civilă nr. 261/17.08.2017 Tribunalul Galați a respins apelul ca nefondat, constatând că în cauza de față nu s-a probat intervenirea unui eveniment excepțional și exterior voinței părților,ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, în privința amplorii și efectelor sale, care să facă excesiv de oneroasă executarea obligației debitorului, instanța de apel constată că apelantul nu a probat incapacitatea sa de a-și executa obligațiile contractuale.
| ← Fond funciar. nulitate titlu proprietate. Jurisprudență Fondul... | Plângere împotriva încheierii notarului de respingere a... → |
|---|
