Obligaţia de a face. Jurisprudență Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 375 din data de 08.05.2015
Prin sentința civilă nr. 355/20.02.2014 Judecătoria Moinești a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu R. SA sucursala Bacău ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea ca fiind prescrisă pentru perioada 24.05.2006-24.05.2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta UAT COMĂNEȘTI prin PRIMAR în contradictoriu cu pârâtele R. SA BUCUREȘTI, R. SA GALAȚI și R. SA BACĂU. A obligat R. S.A. să pună la dispoziția reclamantei listele cu abonații săi din orașul Comănești la care a efectuat branșamente și racorduri la serviciile de televiziune, telefonie și internet pentru perioada 24.05.2009-24.05.2011.
În considerentele sentinței s-a arătat:
Excepția lipsei calității procesual pasive a sucursalei Bacău a SC R. SA este întemeiată având în vedere ca în conformitate cu înscrisurile depuse la dosar (certificate de inregistrare fiscala) SC R. SA nu are sucursale, filiale sau alte dezmembrăminte.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 24.05.2006 - 24.05.2009 a fost admisă având în vedere termenul general de prescripție de 3 ani, natura civilă a obligației la care reclamanta solicită a fi obligată pârâta, data introducerii acțiunii (24.05.2011), precum și perioada pentru care reclamanta pretinde satisfacerea pretențiilor sale (anul 2006-24.05.2011).
Dreptul la acțiune al reclamantei se naște conform art. 7 din Decretul-lege nr. 167/1958, nu la data controlului Curții de Conturi, cum în mod eronat susține reclamanta, ci de la data la care pârâta era obligată să solicite emiterea autorizației.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut împrejurarea că reclamanta își justifică capătul 1 de cerere privind obligarea pârâtei SC R. SA de a-i pune la dispoziție listele cu abonații săi din orasul Comănesti la care s-au efectuat racorduri la televiziune, telefonie și internet pe omisiunea pârâtei de a solicita autorizația și de a plăti în conformitate cu prevederile art. 267 al. 11 din Codul fiscal taxa pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, telefonie și televiziune prin cablu.
Lista cu abonații din orașul Comănești la care s-au efectuat racorduri la televiziune, telefonie și internet în orasul Comănești pe care reclamanta o solicită va sta la baza calcularii taxei datorate având în vedere că în baza acelorași prevederi legale, dar și a Hotărârilor de Consiliu local Comănești taxa datorată este în valoare de 11 lei pentru fiecare racord.
Pârâta a refuzat îndeplinirea obligațiilor legale ce îi reveneau cu privire la aceasta taxă, împrejurare ce rezultă atât din corespondența părților (înscrisuri aflate la filele 4-6 dosar nr. 4508/260/2011), dar și din poziția constantă avută pe parcursul judecății (exprimată prin întâmpinările depuse).
Instanța, apreciind întemeiată pretenția reclamantei cu privire la obligarea pârâtei de a-i pune la dispoziție listele cu abonații din orasul Comănești la care s-au efectuat racorduri la televiziune, telefonie și internet, a admis acțiunea doar pentru perioada rămasă după constatarea prescripției dreptului la actiune, pârâta fiind titulara licenței de utilizare a resurselor de numerotație 13.33/23.12.2009 (fila 18 dosar nr. 4508/260/2011, fila 44 dosar nr. 124/32/2013).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC R. SA. În motivarea recursului, s-a arătat că:
1. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Conform art. 1 și art. 17 din Codul de procedură fiscală, precum și conform art. 32 și 49 din Codul fiscal, UAT are competența de a stabili obligațiile fiscale, de a examina situația de fapt, precum și de a îndruma contribuabilii pentru depunerea declarațiilor, de a obține și utiliza toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. Instanța a fost folosită ca mijloc de obținere și determinare a informațiilor privind conținutul bazei de impunere.
2. Instanța a pronunțat hotărârea împotriva unei persoane care nu a fost parte în proces, R. SA Galați.
3. Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a R. SA sucursala Bacău, dar a pronunțat hotărârea și împotriva acestei entități.
4. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv, a transformat raportul juridic de natură fiscală într-un raport juridic civil.
5. Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, neexistând niciun text de lege pentru obligația de a pune la dispoziția reclamantei listele cu abonați de internet, televiziune. Instanța a făcut referire la prevederile Codului fiscal referitoare la taxa de branșament/racord pentru lucrări de telefonie și televiziune prin cablu, dar instituie o obligație referitoare la toți abonații de internet și televiziune, fără să țină seama de faptul că societatea recurentă are licență pentru emisie televiziune prin satelit. Mai mult, este nelegală stocarea datelor cu caracter personal privind abonații operatorilor de comunicații electronice.
6. Hotărârea cuprinde motive contradictorii, iar raționamentul desprins din considerentele sentinței este greșit. Astfel, instanța reține temeiul juridic pentru obținerea autorizației ce se emite la cererea beneficiarului care intenționează să efectueze racorduri sau branșamente la rețelele publice de telefonie, televiziune prin cablu, dar obligă pârâta să depună lista cu abonații la care s-au efectuat lucrări de racord. Mai reține instanța că pârâta are în patrimoniu rețele de comunicație electronică proprii, pentru care are licență, dar presupune că există racorduri la rețeaua publică, deși nu s-a probat existența niciunui astfel de racord.
7. Instanța a confundat prescripția extinctivă a unei obligații nepatrimoniale (obligația de a face) cu prescripția extinctivă a unei obligații pecuniare.
8. Instanța, deși a fost investită doar cu o cerere nepatrimonială, a pronunțat o soluție prin care s-a urmărit apărarea intereselor patrimoniale ale reclamantei.
9. Hotărârea nu cuprinde considerentele și temeiul legal pentru care toate apărările și susținerile pârâtei au fost îndepărtate.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Răspunzând la toate motivele de recurs formulate de recurentă, intimata a arătat că:
1. Nu este reală afirmația recurentei că instanța a depășit limitele puterii judecătorești. De la societatea intimată se pot obține cu mare dificultate informații referitoare la abonații dintr-o localitate, iar instanța este abilitată să dispună comunicarea oricărei informații necesară pentru punerea în aplicare a prevederilor legale.
2. Instanța a identificat corect societatea R. SA, sediile și sucursalele.
3. Chiar recurenta a făcut referire în adresele și contractele emise la adresa de corespondență din Bacău, iar mențiunea din cuprinsul sentinței face referire la această adresă de corespondență.
4. Instanța de fond a respectat considerentele sentinței pronunțate de către Curtea de Apel Bacău în regulatorul de competență.
5. Intimata este operator de date cu caracter personal conform Legii nr. 677/2001.
6. Însăși recurenta a declarat în presă că are peste 500 000 de abonați noi.
7. Excepția prescripției a fost corect soluționată, instanța raportându-se la obiectul acțiunii, astfel Cum a fost investită.
8. Instanța nu a ocrotit un interes patrimonial al reclamantei, așa cum a susținut recurenta.
9. Instanța de fond a ținut seama de toate apărările formulate la fond de către pârâtă, judecătoria fiind investită doar cu primul capăt de cerere, având ca obiect obligația de a face.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, intimata depunând actul adițional la contractul de închiriere nr. 49/03.05.2005 și extras privind un comunicat de presă al societății recurente.
La data de 05.09.2014 recurenta a formulat concluzii scrise cu privire la admiterea recursului, iar la data de 06.10.2014 a comunicat instanței că recurenta și-a schimbat denumirea în T. SA.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește motivele de recurs 2 și 3 și 7, întrucât aceste motive privesc excepții procesuale, Tribunalul urmează să le analizeze cu prioritate.
Astfel, instanța de recurs constată că în mod greșit prin sentința recurată a fost obligată și R. SA sucursala Galați la punerea la dispoziția reclamantei a listei cu abonații la care s-au efectuat branșamente și racorduri, această entitate nefiind în raporturi juridice cu UAT Comănești, fiind desemnată de SC R. SA doar în calitate de persoană cu atribuții în primirea actelor de procedură. Pe cale de consecință, soluția corectă cu privire la această pârâtă era respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În ceea ce privește faptul că deși prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a R. SA sucursala Bacău, dar a obligat și această pârâtă la punerea la dispoziția reclamantei a listei cu abonații la care s-au efectuat branșamente și racorduri, Tribunalul apreciază că această eroare este o simplă eroare materială, instanța de fond analizând acțiunea introdusă împotriva acestei părți doar din perspectiva excepției.
De asemenea, nu poate fi primită critica formulată de către recurentă referitoare la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 24.05.2006-24.05.2009, admiterea acestei excepții profitându-i recurentei, și astfel aceasta nu justifică nici un interes în schimbarea soluției date excepției prescripției prin sentința recurată.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul litigiului, instanța constată următoarele:
Nu sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la interpretarea greșită a actul juridic dedus judecății (prin transformarea reportului juridic de natură fiscală într-un raport juridic civil) și la nerespectarea de către instanță a sentinței prin care s-a soluționat conflictul de competență (motivele 4 și 8). Se constată că prima instanță a respectat sub aspectul obiectului și naturii juridice a litigiului considerentele obligatorii ale sentinței civile nr. 5/05.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în procedura regulatorului de competență. Prin această hotărâre s-a stabilit că pentru primul capăt al acțiunii înregistrate sub nr. 4508/260/2011, având ca obiect obligație de a face, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În plus, și în ipoteza unei acțiuni având ca obiect obligația de a face, interesul procesual poate fi de natură pecuniară.
Prin primul motiv de recurs s-a invocat faptul că instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești. Tribunalul apreciază că această critică nu este întemeiată, instanța nesubstituindu-se organului fiscal în atribuțiile legale ale acestuia, de administrare, determinare, stabilire și estimare a obligațiilor fiscale. Instanțele judecătorești au competența de a soluționa o acțiune privind obligarea unei persoane de a înainta anumite înscrisuri către o autoritate publică, iar faptul că acele înscrisuri vor putea fi folosite de aceasta pentru determinarea și stabilirea unei obligații fiscale nu echivalează cu exercitarea acestor prerogative de către instanță.
Pe de altă parte, Tribunalul apreciază întemeiate criticile recurentei care privesc lipsa de temei legal al sentinței și aplicarea greșită a legii, netemeinicia soluției, lipsa considerentelor referitoare la înlăturarea apărărilor pârâtei (critici desprinse din motivele de recurs 5, 6, 9 și parțial 1).
Astfel, reclamanta și-a întemeiat capătul de cerere privind obligația de a face pe dispozițiile art. 267 al. 11 din Codul fiscal. Potrivit acestui text legal, astfel cum a fost în vigoare încă de la data adoptării Codului, "Taxa pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu se stabilește de consiliul local și este de până la 75.000 lei [vechi] pentru fiecare racord.";
În baza acestui text, Consiliul Local Comănești a stabilit, prin hotărâri succesive, valoarea taxei pentru eliberare autorizații.
În urma unui control al Curții de Conturi, în urma căruia s-a stabilit că s-a omis să se perceapă astfel de taxe pentru racordurile și branșamentele efectuate la rețelele publice de către alte două persoane juridice decât SC R. SA, UAT Comănești a solicitat pârâtei să comunice lista cu branșamentele efectuate pentru televiziune, internet și telefon în perioada 2006-2011.
Această solicitare, ca și introducerea acțiunii pe rolul Judecătoriei Moinești, s-a întemeiat pe o prezumție a unității administrativ teritoriale a existenței unor astfel de intervenții din partea pârâtei asupra rețelelor publice de telefonie și televiziune.
Pârâta a susținut atât prin adresa nr. 100/05/02/02/03/833 din 30.03.2011, prin întâmpinare, cât și prin notele de ședință depuse la dosarul de fond că astfel de lucrări de branșament sau de racordare nu au fost efectuate, întrucât societatea dispune de o rețea proprie de telefonie, care nu este branșată/racordată la rețeaua publică și că emisia tv. se realizează doar prin satelit, nu prin cablu. În ceea ce privește serviciile de internet, apărarea pârâtei a constat, pe de o parte, în faptul că legea nu prevede încasarea unor taxe pentru lucrări efectuate pentru efectuarea de astfel de servicii, iar, pe de altă parte, pârâta arătat că utilizatorii de internet sunt conectați, nu racordați, operațiunile tehnice constând în permiterea accesului utilizatorilor la baza de date a unui operator de servicii electronice.
Potrivit art. 49 din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal are la îndemână pârghii specifice, constând în posibilitatea administrării de mijloace de probă precum: solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane; solicitarea de expertize; înscrisuri; efectuarea de cercetări la fața locului; efectuarea de controale curente, operative și inopinate sau controale tematice. Mai mult, în situația în care reclamanta nu putea determina în aceste modalități baza impozabilă, potrivit art. 67 din același cod, avea posibilitatea de a estima ea însăși baza impozabilă. Anterior introducerii acțiunii, UAT Comănești s-a mărginit doar la solicitarea de informații de la pârâtă, nerecurgând la celelalte mijloace de probă prevăzute de lege.
Potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864, aplicabil în speță, sarcina probei îi aparținea reclamantei. Pe parcursul litigiului, aceasta nu a produs nicio probă în sensul efectuării de către pârâtă a unor branșamente sau racorduri la rețele publice de telefonie și televiziune prin cablu.
Reclamanta a invocat doar existența unei prezumții în sensul de mai sus, prezumție întemeiată pe obiectul de activitate al pârâtei și pe faptul că pârâta este titulara unor licențe de utilizare a resurselor de numerotație (licențe care se emit strict pentru exercitarea dreptului de utilizare a anumite blocuri de numere din Planul național de numerotație, pentru o perioadă limitată și pentru o anumită zonă geografică) dar care nu probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 267 al. 11 din Codul fiscal. Mai mult, pentru serviciile de internet, așa cum a arătat și recurenta, nu există o dispoziție legală care să prevadă obligația de a achita o taxă pentru eliberarea de autorizație.
Având în vedere considerentele arătate, Tribunalul, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 7, 9 și 3041 din codul de procedură civilă de la 1865, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva R. SA Galați pentru lipsa calității procesuale pasive și respingerii ca nefondată a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta SC T. SA (fostă R.).
| ← Rezoluţiune contract. Jurisprudență Rezoluţiune | Reziliere contract. Jurisprudență Reziliere → |
|---|
