Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 423 din data de 22.05.2015
Prin sentința civilă nr.1003/13.02.2014 a Judecătoriei Bacău a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele I.V. și A.M. , ambele având domiciliul ales la Cabinet de Avocat L.F. din Bacău, în contradictoriu cu pârâții J.V. domiciliat în Bacău, și D.E. domiciliată în comuna L.V. ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3148/2006 a Judecătoriei Bacău în dosarul 6358/2004, s-a atribuit reclamantei I.V. suprafața de 2500 mp teren arabil situat pe raza comunei L.V., la punctul numit " P."; în T 71 P 1062/45. Prin aceeași sentință civilă s-a atribuit reclamantei A.M. suprafața de 2500 mp teren arabil situat în com L.V., în punctul numit " P."; T 71 P 1062/45. Aceste suprafețe de teren au fost identificate de expert topocadastru pe aliniamentul 3-5-8-4 pe schița anexă A1 a raportului de expertiză, acesta menționând că reclamanta are întocmită și nr Cadstral 3604, respectiv pe aliniamentul 1-2-3-4 pe aceeași schiță anexă a raportului de expertiză, expertul menționând că terenul are nr cadastral 3601. Suprafața de teren asupra căruia reclamantele solicită constatarea unui drept de proprietate prin uzucapiune a fost identificat de expert în suprafață de 1540,15 mp, teren identificat pe schița anexă A1 ( hașurat) pe aliniamentul 5-6-7-8 cu vecinătăți: N-I.V.., E-drum sătesc, S-J.V., D.E., V-drum exploatare fost CCN 1060. Așa cum rezultă din cele constate de expert topocadastru, această suprafață de teren este ocupată în prezent de reclamanta I.V..
Conform art 82 din Legea nr 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Instanța a reținut că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Instanța a constatat că reclamantele și-au întemeiat cererea invocând uzucapiunea de 10 ani.
Potrivit art 1895 C civ, "Cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani dacă locuiește afară din acea circumscripție.";
În consecință, pentru a beneficia de dispozițiile textului de lege anterior menționat, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: posesia să se întemeieze pe un just titlu, în exprimarea textului de lege pe o " justă cauză";, și posesia să fie de bună credință.
Articolul 1897 C civ definește justul titlu ca fiind orice act translativ de proprietate ( precum vânzarea, schimbul, etc,), care emană de la o altă persoană decât adevăratul proprietar, și care este lovit de nulitate relativă.
În consecință, hotărârea judecătorească de partaj judiciar (sentința civilă nr 3148/2006 dată de Judecătoria Bacău în dosarul 6358/2004) ,invocată în cauză nu poate servi ca just titlu. Nici Titlul de proprietate nr. 35044/19.08.1994 emis pe numele autorului Ș.T. nu constituie just titlu în înțelesul legii, acesta fiind un act administrativ recognitiv al dreptului de proprietate al autorului reclamantelor și nu este un act translativ de proprietate.
În consecință, instanța a respins cererea fără să mai analizeze celelalte aspecte invocate de reclamante având în vedere că acestea nu făcut dovada existenței unui just titlu în cauză.
Împotriva acestei hotărâri,în termen legal, au declarat recurs reclamantele.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond s-a subordonat strict textului de lege invocat și nu a analizat situația de fapt, stabilind doar că nu este îndeplinită condiția justului titlu, pentru uzucapiunea de 10 ani, or dobândirea dreptului de proprietate se poate realiza și prin posesia de 30 ani pentru care nu este necesar justul titlu și ar fi trebuit, constatând că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii scurte, să verifice dacă nu sunt întrunite cele ale uzucapiunii de 30 ani.
În cuprinsul cererii de recurs reclamantele au mai arătat că sunt întrunite condițiile uzucapiunii de 30 ani, prin joncțiunea posesiilor, ajungându-se la împlinirea termenului de 30 ani, că din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantele stăpânesc terenul, iar prin emiterea T.P. nr.3504/19.08.1994 a fost reconfirmat faptul posesiunii și că pârâții nu au fost răsturnat prezumția de bună credință a reclamanților în ceea ce privește posesia exercitată.
Intimații nu au formulat întâmpinare, în apărare.
În recurs, la solicitarea recurentelor a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită prin cererea reclamantelor cu acțiunea în constatarea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 1.540,15 m.p., în temeiul uzucapiunii scurte, motivarea în fapt a cererii vizând îndeplinirea termenului de 10 ani al posesiei exercitate de reclamanți și existența justului titlu, care constă în sentința civilă nr.3148/15.05.2006 a Judecătoriei Bacău.
Potrivit art. 84 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită.
Această dispoziție legală stabilește așadar obligația instanței de a da calificarea corectă cererii, indiferent de denumirea pe care a dat-o partea, dar nu există nicio dispoziție legală care să permită judecătorului să schimbe obiectul cererii sau cauza pretenției deduse judecății, respectiv a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția dedusă judecății.
În prezenta cauză, instanța de fond nu a fost în situația de a pune în discuție calificarea acțiunii, întrucât reclamantele, prin acțiune, au dat calificarea juridică corectă a acțiunii, însușită de instanța de fond, ca fiind aceea în constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 10 ani, raportat la motivarea în fapt, care a vizat strict condițiile de existență ale acestui mod de dobândire a proprietății.
Adoptarea opinia recurentelor, în sensul că, în situația în care, instanța de fond ar fi constatat că nu există just titlu, ar fi trebuit să analizeze dacă sunt întrunite elementele uzucapiunii de 30 ani, ar conduce la încălcarea principiului disponibilității, prin schimbarea de către judecător,din oficiu, a cauzei cererii de chemare în judecată, modificare care este doar la latitudinea reclamantului, în condițiile art. 132 alin.1 C.pr.civ.
Față de aceste aspecte constatând că în mod judicios instanța de fond a respectat limitele cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată, a analizat doar pretenția dedusă judecății de către reclamanți, hotărârea nefiind criticată, în raport de soluția adoptată.
Cât privește susținerile pe care recurenții le fac prin cererea de recurs și care vizează îndeplinirea condițiilor uzucapiunii de 30 ani, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, având în vedere argumentele expuse mai sus și faptul că s-a schimbat cauza acțiunii, în recurs, tribunalul nu le va analiza, față de dispozițiile art.294 alin.1 și art.316 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
| ← Revendicare imobiliară. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... | Partaj judiciar. Jurisprudență Partaj → |
|---|
