Obligaţia de a face. Legea 165/2013. Prematuritate.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 176 din data de 12.02.2015
Obligația de a face. Legea 165/2013. Prematuritate. Din interpretarea dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea 165/2013 rezultă că acestea condiționează exercițiul dreptului la acțiune sub aspect suspensiv, în sensul că reclamantul se poate adresa instanței doar după expirarea termenului de 60 de luni, pe care îl are Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru a emite decizia de compensare prin puncte.
Secția civilă, sentința nr. 176 din 12 februarie 2015
Reclamantul T. G. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea sa titlu de despăgubire , încorporând dreptul de creanță pentru un teren situat în Galați. În motivare a arătat, în esență, că prin Dispoziția nr. X a Primăriei Municipiului Galați s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură, situat în Galați, respectiv suma de 212.368.319 ROL, în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Prin sentința civilă nr. 176 din 12 februarie 2015 a fost admisă excepția prematurității și s-a dispus respingerea cererii ca prematur formulată.
S-a reținut că prematuritatea este o sancțiune procedurală ce intervine atât pentru neparcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, cât și pentru încălcarea unui termen dilatoriu sau prohibitiv. Astfel, prematuritatea unei acțiuni se transpune într-o condiționare a exercițiului dreptului la acțiune sub aspect suspensiv sau într-o afectare a dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv.
Potrivit art. 4 din legea nr. 165/2013, dispozițiile aceste legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 prevăd mai multe etape administrative care trebuie urmate, pentru constituirea comisiilor precum și pentru soluționarea cererilor formulate.
Din economia dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, rezultă că procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Numai în situația în care dosarul este validat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv conform art. 21 alin. 9 din lege.
Potrivit art. 34 alin.1 din Legea 165/2013 "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.";
Potrivit art. 35 alin. 2 din actul normativ menționat în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Față de dispozițiile legale enunțate, instanța a reținut că acestea condiționează exercițiul dreptului la acțiune sub aspect suspensiv, în sensul că reclamantul se poate adresa instanței doar după expirarea termenului de 60 de luni, pe care îl are Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru a emite decizia de compensare prin puncte.
Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea Deciziei nr. 269/2014 a Curții Constituționale potrivit căreia prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, termenul cu caracter suspensiv de 60 de luni reglementat de art. 34 alin. 1 din Legea 165/2013 se aplică doar cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, înregistrate pe rolul instanțelor ulterior intrării în vigoare a legii (20.05.2013) cum este prezenta speță.
| ← Recurs recalificat in apel.. Jurisprudență Contravenţii.... | Revizuire întemeiată pe art. 322 alin.1 pct.2 V.C.proc.civ.... → |
|---|
