Litigii de muncă. Încadrarea în grupa de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 111 din data de 04.02.2015
Litigii de muncă. Încadrarea în grupa de muncă. Există o serie de condiții atât de ordin procedural, cât și de ordin formal, ce trebuie în mod cumulativ îndeplinite în vederea încadrării în grupele I și II de muncă a categoriilor de personal care au lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 ale Ordinului nr. 50/1990.
Secția civilă, sentința nr. 111 din 4 februarie 2015
Reclamantul Ș.I a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA, societate în insolvență reprezentată prin lichidator judiciar CII BD, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să constate că a fost angajat la pârâtă în grupa a II-a de muncă în perioada 1975-1989 și să i se reconstituie vechimea în muncă.
Prin sentința civilă nr. 111 din 4 februarie 2015 instanța a respins acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că, având în vedere perioada cu privire la care se solicită încadrarea în grupa a II-a de muncă de către reclamant, în speță este aplicabil Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale. al Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 2, 3, 6, 7, 8 și 13 din Ordinul nr. 50/1990, pentru a se putea reține că munca prestată de reclamant se încadra în condițiile grupei a II-a de muncă era necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: locul de muncă să se înscrie în una din ipotezele prevăzute în Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; reclamantul să fi lucrat cel puțin 70% din programul de lucru într-un astfel de loc de muncă; să se fi plătit cotă de contribuție de asigurări sociale în cuantumul specific grupei a II a de muncă.
Conform art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. În anexa nr. 2, meseria de tâmplar nu este cuprinsă printre cele care se încadrează în grupa a II-a de muncă. Ordinul nr.50/1990 nu face referire, deci, la meserii ci la diverse activități, iar stabilirea cu exactitate a activităților desfășurate de reclamant în perioada 1975-1989 s-ar fi putut face cu ajutorul fisei postului salariatului.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori. ingineri. subingineri. maiștri. tehnicieni. personal de întreținere și reparații. controlori tehnici de calitate. precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități. care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
S-a constat că reclamantul nu se încadrează nici în prevederile alineatului 1 ale acestui articol întrucât, ca tâmplar, nu a lucrat la locurile de muncă și în activitățile menționate în anexa a 2-a a Ordinului și nici în alineatul al 2-lea. Or, în lipsa indicării activității prestate efectiv de către reclamant, respectiv a individualizării procentului, apare ca nefondată susținerea privitoare la încadrarea activității reclamantului în grupa a II a de muncă.
Conform art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și II de munca se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
În speță nu există nicio dovadă sau referire la existența unui nivel de noxe ridicat la locul de muncă al reclamantului.
În privința activității desfășurate de reclamant, s-a reținut că era necesar ca reclamantul să facă dovada că a lucrat în aceleași condiții de muncă cu persoanele nominalizate, atât sub aspectul locului de muncă, precum și al timpului efectiv de muncă, nefiind suficiente doar indicarea unor elemente generice.
Totodată, având în vedere și că nu s-a dovedit că s-au plătit de către angajator cotele de contribuții de asigurări sociale în cuantumul corespunzător grupei a II-a de muncă, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
| ← Revizuire întemeiată pe art. 322 alin.1 pct.2 V.C.proc.civ.... | Contestaţie la executarea silită ce are ca obiect predarea... → |
|---|
