Contestaţie la executarea silită ce are ca obiect predarea unui bun aflat în leasing în situaţia în care utilizatorul este supus procedurii insolvenţei.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 14 din data de 03.02.2015
PROBLEMA DE DREPT:
Contestație la executarea silită ce are ca obiect predarea unui bun aflat în leasing în situația în care utilizatorul este supus procedurii insolvenței. Inaplicabilitatea art. 36 din Legea nr. 36/2006, motivat de faptul că proprietatea asupra bunului nu aparține utilizatorului. Aplicabilitatea art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, nu era reziliat contractul de leasing pentru neplată, deci nu exista nici obligația utilizatorului de predare a bunului.
(DECIZIA CIVILĂ NR. 14/03.02.2015)
REZUMATUL SPEȚEI:
Prin Sentința civilă a Judecătoriei Galați a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC AC SRL prin administrator judiciar F SPRL, în contradictoriu cu intimata F L România IFN SA, prin care s-au contestat actele de executare silită emise în dosarul de executare al BEJ TȘ, și s-a solicitat constatarea suspendării de drept a executării silite, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, anularea tuturor formelor de executare silită, anularea somației din 22.01.2014 și a executării înseși, precum și anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Galați……../233/2014.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 14/03.02.2015 a Tribunalului Galați, prin care s-a schimbat în tot sentința apelată și, în rejudecare, s-a admis contestația la executare.
În apel, s-a apreciat, cu privire la aplicarea disp.art.36 din Legea insolvenței că acest text de lege nu este aplicabil în prezenta cauză, având în vedere că nu suntem în prezenta unei executări silite a bunurilor debitoarei, întrucât contractul de leasing nu transferă proprietatea asupra bunului decât la sfârșitul contractului, după achitarea de către utilizator a tuturor obligațiilor decurgând din contract.
În ceea ce privește, însă, aplicarea disp. art.86 al.1 din Legea insolvenței instanța reține că legea insolvenței este o lege specială, care reglementează o procedura colectivă și concursuală de executare silită a debitorului și care se aplică prioritar atât față de dispozițiile dreptului comun în materie de executare silită, cât și față de cele ale OG nr.51/1997, care reglementează operațiunile de leasing. Astfel, art.86 al.1 este aplicabil și relevanta în cauză devine succesiunea evenimentelor in timp. Din aceasta perspectivă se remarcă faptul ca la data de 6.12.2012 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei AC SRL. La această dată toate contractele de leasing încheiate de parți erau în derulare, înregistrând sau nu întârzieri la plată.
Imediat după aceasta data, la 27.12.2012, F SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei a notificat creditoarei F L R IFN decizia sa de a menține toate contractele de leasing aflate în derulare, în temeiul art.85 al.1 din legea insolvenței. Acest text de lege nu exclude în mod expres contractele de leasing, finalitatea sa fiind aceea de a permite administratorului judiciar și denunțarea acelor contracte care nu au fost executate în totalitate sau substanțial de către toate părțile implicate. Regula este, așadar, menținerea contractelor aflate în derulare, indiferent de obiect sau natura lor, căci legea nu distinge.
La data de 28.01.2013 , după o lună de la această primă notificare și, evident, după deschiderea procedurii, creditoarea decide totuși să rezilieze un număr de 12 contracte de leasing, printre care nu se regăsește și contractul ce face obiectul prezentei executări silite.
Concluzionând, contractul in discuție in prezenta cauza nu a fost reziliat de creditoare pentru neplata, fiind in mod constant considerat menținut de către administrator judiciar, situație în care începerea și continuarea unei executări silite cu privire la obligația de predare a bunului nu se justifică și nu este legală. Contractul nefiind reziliat pentru neplată, nu există nicio obligație a debitoarei de predare a bunului. Dimpotrivă, însă, dacă debitoarea își dovedește susținerile în sensul achitării integrale a contractului, acesta poate fi titlu executoriu pentru obligația de transfer a dreptului de proprietate de la finanțator către utilizator. Potrivit art.622 al.2 Cpc, obligația debitorului se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită dacă debitorul nu o execută de bunăvoie. Or, în cauză nu s-a făcut dovada refuzului debitoarei de a preda de bunăvoie pompa beton, în condițiile respectării contractului de leasing.
| ← Litigii de muncă. Încadrarea în grupa de muncă | Deschiderea procedurii insolvenţei; impediment la executare,... → |
|---|
