Obligatie de a face . Jurisprudență Construcţii
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 812 din data de 27.09.2017
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.08.2016 sub nr. dosar 1332/310/2016 reclamanții S. Ș. și S.M.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.D.G. ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună:
- 1. Obligarea pârâtului să le permită intrarea pe aleea de acces existentă la sudul construcției proprietatea lor pentru a putea efectua lucrările de întreținere și reparațiile necesare la construcție, precum și pentru a putea interveni la branșamentele utilităților aceluiași imobil.
- 2. Să fie obligat să se abțină de la orice activității care tind la obstrucționarea accesului lor în partea de sud a construcției, atunci când este nevoie să acceadă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în orașul Bușteni, str. Valea Alb, nr.50, jud. Prahova.
Se arată că inițial terenul a fost atribuit autorilor S.Ș. și S. Gh. în vederea edificării unei locuințe de tip bifamilial în regim de P+E+M, potrivit Deciziei nr.118 din 18.06.1986 de către Consiliul Popular al Orașului B, iar construcția a fost edificată conform autorizației de construire nr.23/1990.
Prin decizia nr.545/1991 Prefectura Prahova a emis autorilor lor titlul de proprietate asupra terenului.
Se mai arată că prin sentința civilă nr.110 /2009 a Judecătoriei Sinaia din data de 09.02.1999, pronunțată în dosarul civil nr.l00/1999 imobilul a fost dobândit de mama - F. M. conform căreia s-a dispus partajul judiciar asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului - S. Ș.
Astfel, conform tranzacției omologată de instanță s-a atribuit mamei - F.M. casa de locuit, compusă din 3 camere, bucătărie și baie, situată în B., str. Valea Albă, nr.50, jud. Prahova și mobila de dormitor, iar reclamantul a primit bunurile mobile enumerate în tranzacția omologată de Judecătoria Sinaia, în cuprinsul sentinței civile nr.110/2009.
De asemenea, se mai arată că în cursul anului 2001, F.M. a fost chemată în judecată de St.G.M. care a solicitat pe această cale, ieșirea din indiviziune asupra imobilului compus din construcție situat în B. str. Valea Albă, nr.50, și a terenului aferent construcției în suprafață de 200 mp., litigiul fiind soluționat prin omologarea tranzacției propuse de părțile litigante.
Astfel, prin sentința civilă nr.1133/2001 pronunțată de Judecătoriei Sinaia la data de 03.10.2001 în dosarul civil nr.613/2001 s-a dispus atribuirea parterului construcției reclamantului S.G.M., iar F.M. a primit la rândul ei etajul 1 al aceluiași imobil, iar în privința terenului părțile au decis să mențină starea de indiviziune.
La data de 14.01.2002 F.M. a înstrăinat reclamantului S. Ș Ș. terenul în suprafață de 100 mp indiviz din 200 mp, având nr. cadastral 275, împreuna cu etajul locuinței in suprafață construită de 151,02 mp.
Imobilul dobândit în condițiile arătate mai sus a fost intabulat în CF colectiva nr.91N-Bușteni și în C/F/individuală nr.915 N/I- Bușteni potrivit încheierii nr.55 din 21.01.2002, dosar civil nr.41/2002.
La data de 31.08.2006 S.M.G. a înstrăinat numitei S.M.C. prin contract de vânzare cumpărare nr.31/2006, autentificat și legalizat de B.N.P. Dănescu Petruța, terenul în suprafață de 100 mp curți construcții indiviz din 200 mp, situat în orașul B, str. Valea Albă, nr.50, jud. Prahova,împreună cu apartamentul de la parterul locuinței compus din 6 camere, bucătărie, hol în suprafață de 135,93 mp.
Reclamanții mai arată că pârâtul C.D.G. a dobândit imobilul în baza sentinței civile nr.886 pronunțată la data de 08.07.2009 de Judecătoria Sinaia, în dosarul civil nr.605/310/2009, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune în contradictoriu cu tatăl său C N. N. asupra terenului în suprafață de 146,27 mp situat în B., str. Valea Albă, nr.52, jud. Prahova, precum și asupra locuinței aflate pe aceasta.
Se mai arată că între imobilul proprietatea reclamanților și imobilul proprietatea pârâtului C.D.G. se află o alee care le asigură accesul la construcția lor edificată aproape de limita terenului reclamanților, alee pe care toți proprietarii locuinței au avut acces, însă în urma cu circa 1 an și 7 luni pârâtul a mutat gardul obstrucționând astfel accesul pe aleea dinspre latura de sud.
Se mai susține faptul că această alee a existat de peste 20 de ani, iar acțiunea pârâtului îi împiedică să facă reparațiile cuvenite la imobil și să acceadă la utilitățile construcției la care au acces doar pe această alee unde există canalizarea care colectează apele reziduale din imobilul proprietatea noastră, dar și apele meteorice care sunt colectate de pe acoperiș, branșamentele la gaze.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.555, art.588, art.622 Cod civil, art. 41 alin.6, și art.44 alin 6 din Constituție.
In dovedirea cererii reclamanții au solicitat probe cu interogatoriul, înscrisuri, martori si expertiză în specialitatea construcții, fiind anexate un set de acte (file 12-61, 64-79, vol. I).
Prin rezoluția instanței din data de 03.10.2017 s-a comunicat pârâtului C.D.G. copia acțiunii și înscrisurile anexă, cu mențiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 zile (fila 2 verso, vol. I).
La data de 28.10.2016, în termen legal, pârâta C. M.în calitate de mandatară a fiului său C.D.G. a formulat întâmpinare (file 80-82, vol. I), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea susținerilor se arată că pârâtul C.D.G. împreună cu mama sa C.M. sunt proprietarii imobilului situat în orașul B, str. Valea Alba, nr.52, jud. Prahova, format din teren și construcție, dobândit prin moștenire, imobil care este flancat pe una din laturi de construcția proprietatea reclamanților în regim parter-etaj-mansarda edificată pe linia de hotar a imobilului proprietatea paraților.
Se arată că reclamanții au făcut modificări majore de-a lungul timpului asupra construcției aflate pe linia de hotar a imobilului pârâtului, respectiv: extinderi, izolații, branșamente, amenajări exterioare, toate acestea fiind realizate amplasând șantierul aferent pe terenul proprietatea pârâtului și a numitei C. M., cu acordul acestora.
Astfel, se susține că reclamanții au făcut toate reparațiile și îmbunătățirile locuinței cu permisiunea necondiționată a pârâtului de a intra în curte, inclusiv de a monta schele și menținerea acestora timp de 2 luni.
Se mai arată că în opoziție cu buna lor credință, reclamantul S.Ș. le adresează înjurături și prezintă un comportament violent care le creează temeri, agresându-le inclusiv câinele care a avut nevoie de îngrijiri medicale.
De asemenea, pârâții consideră că reclamanții își exercită dreptul de proprietate dincolo de limitele sale, în mod culpabil, fiind în situația unui abuz de drept din partea acestora, astfel cum prevede art.15 Cod civil.
Astfel, se arată că pârâtul resimte un real pericol din partea reclamantului, sens în care a nu poate permite acestuia să intre în perimetrul terenului fără acordul expres al acestuia sau al mamei sale C.M., iar motivul pentru care reclamantul invocă să îi încalce dreptul de proprietate să fie legitim și neabuziv. Pârâtul consideră că vecinul său este de rea credință, nu se simte în siguranță ca reclamanții să intre pe terenul său la discreția lor, astfel fiind de acord să permită accesul acestora doar în prezenta paratului sau a mamei acestuia, doar în intervalul de timp stabilit de pârât sau de mama acestuia și fără să pună în pericol sănătatea acestora sau ale animalelor acestora.
In legătura cu dreptul de proprietate al terenului pârâtului si al mamei acestuia C.M. pe care reclamanții S. Ș.si S.M.C. îl contestă, acesta a fost atribuit familiei pârâtului în anul 1983, conform Deciziei nr. 131/22.07.1983 (la acea dată reclamanții S. nu locuiau la adresa din orașul B, str. Valea Albă, nr. 50).
Se susține că reclamanții invocă în mod injust, cu intenția directă de a induce în eroare instanța, faptul că suprafața de teren situată la nordul proprietății terenului pârâtului ar fi proprietatea comună a tuturor locatarilor, numind-o "alee", însă în realitate această suprafață face parte din terenul proprietatea aferentă casei pârâtului, toate actele de proprietate pe care le invocă reclamanții nu au niciun fundament privind susținerea noțiunii de alee, iar invocarea acestora are rolul de tergiversare a adevărului.
In data de 28.11.1996 familia C.-familia pârâtului a primit recunoașterea dreptului de proprietate prin Ordinul Prefectului din 08.11.1996, Adresa nr. 509/30.04.1996, Adeverința nr. 509/28.11.1996 și Procesul Verbal de punere în posesie, toate emise de Primăria Bușteni, iar la data de 20.08.2009 s-a emis Titlul de Proprietate însoțit de Procesul verbal de punere în posesie ambele nr. 8204 din 20.08.2005.
In drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 15 Cod civil, art.44 din Constituția României, art.603 Cod civil.
În dovedirea susținerilor pârâtul a solicitat probe cu înscrisuri, martori, interogatorii si înregistrări, anexând un set de acte, respectiv: Ordinul Prefectului din 08.11.1996, Adresa nr. 509 din 30.04.1996, Adeverința nr. 509 din 28.11.1996 și Proces verbal de punere în posesie, Titlul de proprietate însoțit de Proces verbal de punere în posesie nr. 8204/20.08.2005, Contract de vânzare-cumpărare nr. 323 din 13.02.1998, Sentința civilă nr. 886 din 08.07.2009 (file 83-100, vol. I).
Prin rezoluția instanței din data de 28.10.2016 s-a comunicat întâmpinarea depusă de pârât reclamanților Stoica, cu mențiunea de a formula răspuns (fila 80, vol. I).
La data de 09.11.2016 reclamanții Ș.Ș. și S. M.C. au depus la dosar modificare la acțiune și răspuns la întâmpinare (file 105-119, vol. I).
Prin cererea modificatoare reclamanții au precizat că înțeleg să cheme în judecată civilă și personal la interogatoriu și pe pârâta C. M.., alături de pârâtul C. D.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în contradictoriu cu ambii pârâți:
- l. Obligarea pârâtului să le permită intrarea pe aleea de acces existentă la nordul construcției proprietatea reclamanților pentru a putea efectua lucrările de întreținere și reparațiile necesare la construcție, precum și pentru a putea interveni la branșamentele utilităților aceluiași imobil aflate pe acest teren ori de câte ori este nevoie, iar in subsidiar să le permită accesul temporar pe terenul proprietatea sa, în vederea efectuării unor lucrări necesare fondului lor, pentru întreținerea construcției lor;
- 2. Să fie obligat să își ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanților de terenul învecinat situat în B, str. Valea Albă, nr.52, și să îl amplaseze pe vechiul amplasament care delimita calea de acces, iar în caz de refuz să îl amplaseze reclamanții pe același amplasament pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut aceleași apărări ca și în cererea inițială de chemare în judecată.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că aleea de acces în litigiu a existat de peste 20 de ani, și au formulat această modificare deoarece prin întâmpinare C. M. pretinde că are un drept de proprietate asupra acestui teren și pentru opozabilitatea hotărârii se impune ca și aceasta să stea în proces ca pârâtă.
Prin răspunsul la întâmpinarea reclamanții au solicitat respingerea în totalitate a apărărilor formulate de pârâții C. M. și C. D.G., pentru următoarele considerente:
- prin întâmpinarea depusă pârâții recunosc în principiu faptul că reclamanții au utilizat acest teren până la momentul când le-au interzis accesul pe teren.
- în actele cadastrale pe terenul în litigiu figurează o cale de acces;
- pe această cale de acces reclamanții au montate toate branșamentele imobilului;
- timp de 30 de ani reclamanții au utilizat terenul în litigiu pentru a avea acces la imobilul lor;
- din documentația cadastrală depusă la dosar rezultă că proprietatea reclamanților se învecinează cu calea de acces, nicidecum cu proprietatea C.D.G.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.201 alin.2 Cod civil.
În baza rezoluției instanței din data de 11.11.2016 s-a dispus comunicarea acțiunii modificate pârâților cu mențiunea de a formula întâmpinare (fila 119 verso, vol. I).
La data de 08.12.2016 pârâții C. M. și C. D.G. au depus la dosar întâmpinare la cererea modificată prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată (file 124-131, vol. I).
Ca preambul, pârâții consideră că apărările formulate de reclamanți se întemeiază pe argumente care lezează profesionalismul și valorile sistemului judiciar, având temeri legitime cu privire la accesul vecinilor pe terenul proprietatea lor, în lipsa lor, în vederea realizării de modificări ale construcției edificată pe limita de hotar, deoarece exista antecedente de acte de cruzime din partea reclamantului S. Ș. și de comportament agresiv, acest fapt fiind antagonic cu noțiunea de buna vecinătate pe care reclamanții o invoca.
Astfel, pârâții arată că sunt victimele unui comportament abuziv, înțelegând să își exercite toleranța pașnică de a acorda accesul limitat pe terenul proprietatea lor, vecinilor reclamanți, însă numai pentru întreținerea construcției lor, în mod controlat, prin stabilirea unui program precis și doar în prezenta unuia dintre ei.
Se mai arată de către pârâți că această toleranță nu este echivalată cu recunoașterea vreunui drept de proprietate al reclamanților, având Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 si Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 44 mp, care este delimitat cu un gard construit în anul 1983 și care nu a fost niciodată folosit ca drum de acces, ci a rămas în mod continuu și neîntrerupt proprietatea lor .
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că sunt proprietarii imobilului format din teren intravilan în suprafață de 44 mp, pe care l-au dobândit din anul 1983 în baza Adeverinței și Deciziei nr. 131 din data de 22.07.1983 având folosința și posesia exclusivă, neîntreruptă, a fost delimitat cu gard despărțitor încă din anul 1983, niciodată nu a avut rolul de cale de acces, iar acest drept de proprietate a fost consolidat în anul 1996 când li s-a atribuit în proprietate în baza Ordinului Prefectului Județului Prahova înregistrat sub nr. 170 din 08.11.1996 și a Procesului verbal de punere în posesie, primind Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 și Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 44 mp.
Se apreciază că pretenția reclamanților este un abuz adus dreptului la proprietate și asupra statului de drept, parații fiind proprietarii terenului de 44 mp conform actelor de proprietate invocate, iar reclamanții sunt proprietarii terenului de 200 mp pe care și-au edificat construcția pana la limita de hotar, cele doua terenuri nu se confundă, fiind delimitate cu gard încă din anul 1983, pârâții primind prin reconstituirea dreptului de proprietate din Fondul de Stat in baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar conform Titlului de proprietate pe care pârâții îl dețin asupra terenului de 44 mp, vecinătățile acestuia sunt stabilite astfel: la sud Proprietatea S. G, la nord C. D. și S. I, la vest Strada Valea Alba și la est proprietatea Oraș B, deci in partea de sud al terenului figurează proprietatea reclamanților.
Se mai arată că de fiecare data când reclamanții au avut nevoie de acces pe terenul de 44 mp au solicitat aprobarea pârâților verbală să intre pe teren, niciodată NU au intrat pe poarta curții pârâților ca si când ar intra pe o cale de acces sau ca si când ar avea vreun drept de proprietate, reclamanții cunoscând titlul lor de proprietate.
Mai arată că aceasta libertate de a intra la discreția reclamanților pe terenul proprietatea lor a încetat în luna noiembrie 2015 când reclamantul S. Ș. a început să aibă un comportament antisocial, încercând să omoare animalul de companie și să aibă un limbaj trivial asupra persoanelor pârâte, moment în care le-a fost teamă să le mai permită accesul pe terenul proprietatea lor, fără prezența la domiciliu al unuia dintre pârâții.
Astfel, pârâții își exprimă înțelegerea față de vecinii reclamanți, în sensul că sunt de acord să se comporte cu înțelegere și să își realizeze reparațiile construcției pe terenul proprietatea lor, însă nu în mod abuziv, așa cum solicită aceștia, ci cu condiția ca măcar unul dintre pârâți să fie la domiciliu când se realizează lucrările, fără să atenteze la sănătatea lor fizică și psihică și fără să agreseze animalul de companie care se află într-un țarc în curtea lor.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art.15 Cod civil, art.44 din Constituția României, art.603 Cod civil.
În dovedirea susținerilor pârâții au solicitat probe cu înscrisuri, martori, interogatorii și înregistrări, fiind anexate un set de acte: Ordinul Prefectului emis la data de 08.11.1996 si Procesul verbal de punere in posesie, Adresa nr. 509 din data de 30.04.1996, Adeverința nr. 509 din 28.11.1996, Titlul de proprietate însoțit de Proces verbal de punere in posesie nr. 8204 din 20.08.2005, certificatul de moștenitor nr. 131/2004, certificatul de legatar nr. 26 din data de 03.06.2009, partaj voluntar nr. 1158 din data de 18.04.1980, Adeverința nr. 5412 din data de 09.06.2010, Contract de vânzare-cumpărare nr. 323 din 13.02.1998, Sentința civila nr. 886 din 08.07.2009 (file 132-152, vol. I).
Potrivit rezoluției instanței din data de 02.12.2016 s-a dispus comunicarea întâmpinării pârâților către reclamanți cu mențiunea de a formula răspuns la întâmpinare (fila 124, vol. I).
La data de 27.12.2016 reclamanții S. S. și S.M.C., au depus la dosar răspuns la întâmpinare (file 155-160, vol. I), prin care au solicitat respingerea susținerilor în totalitate ca fiind nefondate.
Se arată că apărarea pârâților se bazează în mare parte pe discreditarea apărătorului ales, învederându-se instanței că acesta istorisește lucruri neadevărate și deturnează cititorul de la ideea de bază, însă apreciază că pârâții sunt cei confuzi, care susțin aspecte nereale cu privire la existența gardului încă din anul 1983.
În baza rezoluției din data de 28.12.2016 s-a stabilit termen de judecată la data de 08.0.22017, cu citarea părților (fila 2 verso, vol. I).
La termenul de judecată din data de 08.02.2017 instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce și câte 2 martori (file 176-177, vol. I).
La termenul de judecată din data de 15 martie 2017 s-au administrat probele cu interogatoriile reciproce și audierea martorilor, respectiv martorul reclamanților - Panait Florin și martorii pârâților - M. G. și V.M. (file 185-204, vol. I).
La termenul de judecată din 26 aprilie 2017 s-au depus la dosar răspunsurile la interogatoriul pârâtului C.D.G , care este plecat din țară (file 7-9, vol. II).
La termenul de judecată din data de 21 iunie 2017 a fost audiat martorul reclamanților - S.V., declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar (file 24-25, vol. II). Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâții C.D.G. și C.M. sunt proprietarii imobilului format din teren intravilan în suprafață de 44 mp, pe care l-au dobândit din anul 1983 în baza Adeverinței și Deciziei nr. 131 din data de 22.07.1983 având folosința și posesia exclusivă, neîntreruptă, a fost delimitat cu gard despărțitor încă din anul 1983, și aceștia în apărarea lor au invederat faptul că niciodată nu a avut rolul de cale de acces, iar acest drept de proprietate a fost consolidat în anul 1996 când li s-a atribuit în proprietate în baza Ordinului Prefectului Județului Prahova înregistrat sub nr. 170 din 08.11.1996 și a Procesului verbal de punere în posesie, primind Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 și Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 44 mp.
Reclamanții S. Ș. și S. M.C. sunt proprietarii imobilului situat în orașul B, str. Valea Alb, nr.50, jud. Prahova, deci vecinii pârâților.
Conform Titlului de proprietate pe care pârâții îl dețin asupra terenului de 44 mp, vecinătățile acestuia sunt stabilite astfel: la sud Proprietatea S. G., la nord C. D. și S. I., la vest Strada Valea Alba și la est proprietatea Oraș B, deci in partea de sud al terenului figurează proprietatea reclamanților.
Prin cererea modificatoare s-a cerut : obligarea pârâtului C. D.-G.să le permită intrarea pe aleea de acces existentă la nordul construcției proprietatea reclamanților pentru a putea efectua lucrările de întreținere și reparațiile necesare la construcție, precum și pentru a putea interveni la branșamentele utilităților aceluiași imobil aflate pe acest teren ori de câte ori este nevoie, iar in subsidiar să le permită accesul temporar pe terenul proprietatea sa, în vederea efectuării unor lucrări necesare fondului lor, pentru întreținerea construcției lor și să fie obligați să își ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanților de terenul învecinat situat în Bușteni, str. Valea Albă, nr.52, și să îl amplaseze pe vechiul amplasament care delimita calea de acces, iar în caz de refuz să îl amplaseze reclamanții pe același amplasament pe cheltuiala pârâtului C.D.G.
Pârâții în apărările scrise formulate au invederat instanței faptul că reclamanții au făcut modificări majore de-a lungul timpului asupra construcției aflate pe linia de hotar a imobilului pârâtului, respectiv: extinderi, izolații, branșamente, amenajări exterioare, anvelopări, toate acestea fiind realizate amplasând șantierul aferent pe terenul proprietatea pârâtului și a pârâtei C. M., cu acordul acestora, lucru necontestat de reclamanți și de martorii M. G. filele 197-198 , V. M. , filele 199-200 audiați în cauză
Astfel, s-a susținut că reclamanții au efectuat chiar reparațiile și îmbunătățirile locuinței cu permisiunea necondiționată a pârâtului de a intra în curte, inclusiv de a monta schele și menținerea acestora timp de 2 luni, numai că comportamentul reclamantului s-a schimbat , a devenit agresiv verbal , a folosit cuvinte inadecvate și jignitoare la adresa pârâților , lucru anormal între vecini , a încercat să le omoare câinele, iar muncitorii acestuia au abandonat molozul în cutea pârâților, când trebuiau să lase curtea curată, au stricat aranjamentele florale făcute de pârâți și au scos gardul despărțitor , fără a-l monta la sfârșitul lucrărilor, deci au creat prejudicii , chiar disconfort material , pârâților .
Ca atare , din probele administrate rezultă faptul că reclamanții au fost acceptați, tolerați să efectueze reparațiile pe terenul proprietatea pârâților , iar această toleranță nu este echivalată cu recunoașterea vreunui drept de proprietate al reclamanților, având Titlul de proprietate nr. 8204 din 20.08.2005 si Procesul verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 44 mp, care este delimitat cu un gard construit în anul 1983 și care nu a fost niciodată folosit ca drum de acces, ci a rămas în mod continuu și neîntrerupt proprietatea lor așa cum rezultă și din răspunsurile la interogatoriu ale pârâților.
Mai mult decât atât nu s-a constituit nici o servitute de trecere în favoarea niciunei persoane, deci nici a reclamanților , pe terenul proprietatea pârâiților C.D.G. și C. M.
Totodată Codul civil definește dreptul de proprietate ca fiind "dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege".
În Decizia nr. 434/2009, Curtea Constituționala a reținut ca "dispozițiile art. 480 din Codul Civil anterior dau definiția legala a proprietății, precizând ca dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezulta din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real -usus, fructus si abusus- cat si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita in mod liber, cu respectarea, insa, a ordinii publice si a dispozițiilor imperative ale legii.
Pe fond, apărările reclamanților S. Ș. și S. M.C. sunt subsumate ideii de avea acces după bunul plac pe terenul proprietatea pârâților, oricând doresc , fără a - i anunța pe proprietarii terenului ,( notifica ) în prealabil , cerând chipurile intrarea, deci folosința nelimitată pe terenul pârâților pe care îl denumesc aleea de acces existentă la nordul construcției proprietatea reclamanților pentru a putea efectua lucrările de întreținere și reparațiile necesare la construcția dumnealor , precum și pentru a putea interveni la branșamentele utilităților aceluiași imobil aflate pe ori de câte ori este nevoie, iar in subsidiar să le permită accesul temporar pe terenul proprietatea pârâților , în vederea efectuării unor lucrări necesare fondului lor, pentru întreținerea construcției, vilei lor , iar pârâții să fie obligați să își ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanților de terenul învecinat, situație care ar conduce logic la încălcarea atributelor dreptului de proprietate al pârâților și le-ar permite folosința curții pârâților în suprafață de 44 de mp, chiar le-ar transforma-o în aleea de acces pentru interesele reclamanților , situație de neacceptat , deoarece pârâții ar fi împiedicați să-și folosească propriul teren după cum consideră de cuviință.
Instanta considera ca in cauza este aplicabilă inclusiv vasta jurisprudentă CEDO care a aratat ca dispozițiile legale referitoare la apărarea și exercitarea dreptului de proprietate privată nu contin un mecanism clar, coerent si previzibil, care sa ofere garantii de punere in aplicare, astfel incat sa nu impuna proprietarului o sarcina speciala si exorbitanta, impiedicandu-l sa foloseasca proprietatea sa, cu consecinta ca incidenta acestor dispozitii legale asupra dreptului de proprietate al acestuia, sa nu fie nici arbitrara, nici imprevizibila, retind frecvent în cauze similare incalcarea in cauza a art. 1 din Protocolul 1, aditionat la Conventia Europeana a Drepturilor Omului apreciind nu de multe ori în spete similare ca justul echilibru dintre interesele afla in joc a fost rupt.
Or, conform art.555 alin l din actualul Codul civil:"Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege."
Deci, legea nu permite ocuparea abuziva a unei parți din proprietatea cuiva, pe ideea a putea efectua lucrările de întreținere și reparațiile necesare la imobilul construcție , respectiv casa dumnealor , precum și pentru a putea interveni la branșamentele utilităților aceluiași imobil aflate pe ori de câte ori este nevoie , iar pârâții să fie obligați să își ridice gardul amplasat pe linia de hotar care desparte proprietatea reclamanților de terenul învecinat sarcină excesivă , deoarece ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate privată , motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților ca pârâții să ridice gardul despărțitor amplasat pe linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților.
Văzând cele de mai sus , cat si prevederile art. 622 alin l din actualul Codul civil instanța va admite în parte acțiunea civilă de obligație de a face precizată și formulată de reclamanți, în ceea ce privește accesul temporar pe proprietatea pârâților , astfel că urmează a obliga pârâții să permită intrarea pe aleea de acces existentă la nordul construcției reclamanților pentru a putea efectua reparațiile necesare la construcția proprietatea reclamanților S. Ș. și S. M.C. pentru a se repara, întreține, revizui branșamentele utilităților aceluiași imobil, după notificarea prealabilă a pârâților, cu obligația de a aduce în starea inițială aleea de acces, fără a se crea vreun prejudiciu pe proprietatea pârâților.
În baza art. 455 Cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanți, dar și cererea pârâților, fiecare parte urmând a-și suporta propriile cheltuieli de judecată .
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Divort. Jurisprudență Minori → |
|---|
