Plangere contraventionala. Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Hotărâre nr. 918 din data de 18.10.2017
Constată că la data de 06.02.2017 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub număr de dosar 153/310/2017, plângerea contravențională formulată de C.S.R., având CNP, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Tănase Elena Loredana, cu sediul în mun. Ploiești, str. Văleni nr. 1-3, bl. 33IK, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. PRAHOVA, cu sediul în mun. Ploiești, str. Vasile Lupu nr. 60, jud. Prahova, prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria PPHX nr.166387/30.01.2017, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare; în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că la data de 30.01.2017 a fost sancționat contravențional cu sancțiunea principala a amenzii în cuantum de 500 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioada de 30 zile, conform art. 100, alin. 3, pct. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pentru fapta contravențională prevăzută de art. 120, alin. l lit. i din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice pentru că în timp ce se afla la volanul autoutilitarei cu număr de înmatriculare AR - 02-BPS și se deplasa pe raza orașului Sinaia, în direcția Ploiești - Brașov, ar fi depășit axul drumului delimitat prin linie continuă în vederea efectuării unei depășiri.
Petentul a mai arătat că situația prezentată de agentul constatator nu este reală deoarece el se deplasa pe banda a doua de mers, în zonă fiind două benzi pe sens, timp în care autocamionul ce se deplasa pe prima banda paralelă cu autoutilitara condusă de el a efectuat o manevră spre stânga de evitare a unei porțiuni de zăpada - gheață..
S-a mai arătat de către petent că în acel moment a pătruns pe banda sa și a fost nevoit să facă o manevră de mișcare puțin către axul drumului, pentru a evita impactul cu acesta.
A precizat petentul că nu a depășit decât cu 20 de cm axul drumului și decât pentru o porțiune foarte mică, respectiv 10 m și din motivul arătat, deoarece ulterior autocamionul aflat pe prima bandă s-a redresat. În acel moment venea din sens opus autospeciala intimatei, care a observat situația și efectuând o manevra de întoarcere în sens opus și călcând linia continuă a venit după el și l-a oprit.
În continuare, petentul a arătat că i-a explicat agentului de poliție toate aspectele anterior relatate și i-a solicitat să facă mențiunile cu privire la situația reală, să indice un martor care să confirme situația, deoarece oprise și autoturismul din spatele său, dar acesta a refuzat. Mai mult decât atât, pentru că este șofer de profesie i-a solicitat dovada pentru a conduce, iar agentul de poliție i-a spus că dacă nu semnează nu va primi procesul-verbal pentru a-l putea contesta.
Astfel, a crezut cele relatate și a semnat procesul-verbal, deși s-a opus.
Petentul a susținut că motivele de contestație vizează numai motivele de netemeinicie arătate anterior, sub aspectul legalității fiind legal întocmit.
Față de considerentele expuse, s-a solicitat admiterea plângerii contravenționale să se anuleze procesul-verbal atacat, cu consecința exonerării de plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În dovedirea susținerilor, s-au solicitat probele cu înscrisuri și un martor, respectiv conducătorul auto căruia în data de 30.01.2017 i-a fost intocmit următorul proces-verbal și care se afla în spatele său la momentul săvârșirii presupusei contravenții, urmând să se emită o adresă către intimat, pentru a indica numele și adresa acestuia.
În drept, plângerea s-a întemeiat pe prevederile O.G. nr. 2/2001.
Prin rezoluția din data de 16.02.2017, instanța a dispus comunicarea plângerii contravenționale și a actelor anexă către intimat pentru a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare.
La data de 13.03.2017, intimatul a depus întâmpinare, prin care a arătat în fapt că la data de 30.01.2017, în mod temeinic și legal, petentul a fost sancționat contravențional conform O.U.G. nr.195/20021, întrucât, la acea dată, în jurul orei 19:24 a condus auto marca Citroen cu numărul de înmatriculare AR-02-BPS pe DN 1 E60, din direcția Ploiești către Brașov, iar la km 120 + 600 de metri, a efectuat neregulamentar depășirea autoturismului care circula în fața sa încălcând marcajul longitudinal continuu, circulând în totalitate pe sensul opus de mers.
Intimatul a solicitat să se observe că faptele pentru care petentul a fost sancționat contravențional au fost constatate personal de agentul de poliție, în condițiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
S-a arătat totodată, că temeinicia celor reținute prin procesul-verbal rezultă și din aceea că polițistul este învestit cu exercițiul autorității de stat iar actele întocmite de el sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea (reprezentată în acest caz de agentul de poliție) consemnează exact faptele pe care le constată, fără a adăuga denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale agentul este expus unor sancțiuni de natură disciplinară și/sau penală.
De asemenea, s-a arătat că conducătorii auto au obligația de a respecta întocmai dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice. Prin O.U.G. nr. 195/2002 legiuitorul a urmărit acordarea unui grad de protecție ridicat tuturor participanților la trafic (conducători auto sau pietoni), având în vedere consecințele negative care se pot produce în urma săvârșirii unor încălcări ale regulilor de circulație (pagube materiale, vătămarea integrității corporale). Fapta petentului este de natură să aducă atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere - O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1, alin. 2 este de a asigura desfășurarea fluent și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora.
Astfel, efectuarea depășirii într-o zonă în care efectuarea acestei manevre este interzisă nu este o faptă care să denote un grad de pericol social scăzut ci, dimpotrivă, efectuarea manevrei putea pune în pericol grav siguranța circulației pe segmentul de drum respectiv. Pericolul faptei rezultă chiar din materialitatea ei, fiind o faptă de pericol, iar nu de rezultat pentru a produce un prejudiciu material.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere că petentul admite că a depășit axul drumului.
În raport de cele învederate, intimatul apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de natură contravențională reținute în sarcina contravenientului, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexat raportul agentului constatator și xerocopia procesului-verbal contestat și un martor pe care petentul nu l-a prezentat., cu toate că intimata a dat datele cerute de instanță , și din mai 2017 până în octombrie 2017 , petentul putea depune diligențe în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 30.01.2017 orele 19.28, în localitatea Sinaia s-a încheiat împotriva petentului Procesul Verbal de contravenție seria PPHX nr. 166387 , de către agentul constatator Dobre Sorin din cadrul intimatei.
În procesul verbal se reține ca petentul la data de 30.01.2017 jurul orei 19:24 a condus auto marca Citroen cu numărul de înmatriculare AR-02-BPS pe DN 1 E60, din direcția Ploiești către Brașov, iar la km 120 + 600 de metri, a efectuat neregulamentar depășirea autoturismului care circula în fața sa încălcând marcajul longitudinal continuu, circulând în totalitate pe sensul opus de mers.
Constatând săvârșirea faptei contravenționale s-a încheiat împotriva petentului procesul verbal de contravenție de mai sus conform art. 100, alin. 3, pct. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pentru fapta contravențională prevăzută de art. 120, alin. l lit. i din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 petentul primind amendă în sumă de 500 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioada de 30 zile, conform art. 100, alin. 3, pct. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată,.
Luând spre soluționare plângerea de față, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, petentul nereușind să dovedească că, la data de data de 30.01.2017, orele 19.24, nu a săvârșit fapta contravențională, petentul semnând procesul verbal de contravenție, fără a formula obiecțiuni.
Instanța, verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține că deși OG 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din studierea textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie.
Din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că procesul verbal de contravenție s-a întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond cerute de art. 16 și art. 17 din OG 2 / 2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității, fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, sancțiunea aplicata este temeinica, în limitele stabilite de lege și proporționale cu gradul pericolului social creat.
În privința prezumției de nevinovăție in procedura contravenționala, garanție fundamentala conferita prin art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea E.D.O .a elaborat o bogata jurisprudența stabilind ca aceasta prezumție impune ca instanțele sa nu pornească de la premisa ca cel trimis in judecata a comis actul incriminat, ca sarcina probei revine acuzării, îndoiala fiind in beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit ca aceasta prezumție nu este absoluta, in fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice in principiu atât timp cat statele respecta anumite limite si nu încalcă drepturile apărării.
OG 2/2001 nu conține dispoziții referitoare la forța probanta a procesului verbal de constatare a contravenției, insa fiind vorba de un act administrativ, se aplica principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate.
Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune ca procedura de judecata prevăzuta de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila, se vor aplica regulile procesului civil privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor si având in vedere caracterul mixt al probelor, sunt aplicabile dispozițiile procedurii civile cat si cele ale dreptului civil.
Din aceasta perspectiva in materie contravenționala, ii revine petentului obligația de a propune probe si a aduce probe care sa dovedească contrariul celor reținute in actul sancționator.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, precum si în cauza Janosevic împotriva Suediei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit sub aspectul sarcinii probei, ca paragraful 2 nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept, insa, prin reglementarea acestora, statele membre trebuie sa respecte cerința proporționalității intre mijloacele folosite si scopul legitim urmărit. De exemplu, în cauza Blum împotriva Austriei, din 3.02.2005, reclamantul a invocat încălcarea prezumției de nevinovăție prin inversarea sarcinii probei in fata autoritarii jurisdicționale administrative.
Autoritatea administrativa l-a invitat pe petent sa dovedească contrariul celor reținute de Inspectoratul de munca in situația in care petentul a fost sancționat întrucât la ferma sa lucra ilegal un muncitor străin, fără permis de munca si audierea acestuia nu a fost posibila.
Curtea a apreciat ca autoritățile austriece au decis in baza probelor administrate de parți in fata lor, acționând in limitele art. 6 paragraful 2 din Convenție.
Curtea a stabilit ca, existând un raport de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției si mijloacele utilizate, nu s-a încălcat art. 6 din Convenție.
Din toate acestea se desprinde concluzia ca prezumția de legalitate de care se bucura in sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrara dispozițiilor art. 6 paragraful 2 si trebuie sa se facă de către instanțe o analiza de la caz la caz, daca aceasta prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității intre scopul urmărit si mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
In cauza de fata in faza de judecare a plângerii contravenționale, petentul a avut ocazia sa dovedească netemeinicia procesului verbal de contravenție, dar nu a administrat probe în apărarea sa, nu a depus inscrisuri prin care sa dovedească contrariul celor consemnate în actul sancționator si s-a mărginit sa susțină în scria doar, cele relatate de acesta în plângerea contravențională.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal atacat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate
| ← Exercitarea autoritatii parintesti. Jurisprudență Minori | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
