Obligație de a face. obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului și plata contravalorii amenzilor. răspundere civilă delictuală.
| Comentarii |
|
Judecătoria LIEŞTI Sentinţă civilă nr. 1235 din data de 18.12.2015
Cuprins pe materii: Drept civil. Răspundere civilă delictuală. Vânzare autovehicul. Obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului și plata contravalorii amenzilor.
Index alfabetic:
Înmatriculare autovehicul de noul cumpărător
Obligarea noului cumpărător al autovehiculului la plata amenzi,
Obligația de a face
Art. art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 11 alin. 2, 4 și 10 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 264 alin. 4 și 5 din Codul fiscal
Cumpărătorul era cel care, în calitate de proprietar al autoturismului menționat, avea obligația de a cere radierea autoturismului de pe numele reclamantului și transcrierea acestuia pe numele său. Aceasta, deoarece conform art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 lit. i, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate. Este neîndoielnic faptul că în temeiul art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/2006 obligația de a solicita transcrierea revine noului proprietar, respectiv cumpărătorului. Reclamantul nu avea posibilitatea de a formula cerere de radiere, pe baza depunerii certificatului de înmatriculare, a plăcuțelor cu număr de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului, dat fiind că aceste acte au fost transmise de către reclamant în momentul transferului dreptului de proprietate asupra vehiculului și prin urmare acestea nu mai sunt în posesia acestuia.
Judecătoria Liești, secția civilă, sentința civilă nr. 1235/18.12.2015
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.05.2015 pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. 696/838/2015, reclamantul TA , în contradictoriu cu pârâții S.I. și Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Vrancea, solicitând instanței să-l oblige pe pârâtul SI să îndeplinească formalitățile necesare pentru transcrierea în evidențele Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Vrancea proprietății asupra autoturismului marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare xxx, număr de de pe numele reclamantului, în calitate de vânzător pe numele pârâtului în calitate de cumpărător. Reclamantul a mai solicitat ca în situația în care pârâtul refuză sau nu poate efectua aceste formalități, instanța să autorizeze ca acesta să aducă la îndeplinire formalitățile privind transcrierea schimbării proprietarului autoturismului. Totodată, reclamantul a solicitat ca instanța să dispună radierea autoturismului de pe numele său din evidențele Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Vrancea.Reclamantul a mai solicitat ca instanța să-l oblige pe pârât la plata sumei de 125 lei, reprezentând contravaloarea sancțiunii contravenționale achitate ca urmare a faptului că a circulat cu autoturismul fără rovinietă valabilă.
Pârâtul legal citat, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare la dosar, prin care a precizat că la data de 29.09.2011 a vândut autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare xxx către numitul CF .
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
În fapt, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit"; din data de 18.04.2009, reclamantul a vândut pârâtului Surel Ion autovehiculul marca Opel Vectra. S-a menționat în cuprinsul înscrisului că vânzătorul a primit suma de pentru prețul de 3000 euro.
Potrivit art. 1295 vechiul C.civ., vinderea este perfectă între părți și proprietatea este strămutată la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Având în vedere că, în ceea ce privește vânzarea cumpărarea de autoturisme nu există reguli speciale, derogatorii de la dispozițiile art. 1295 vechiul C.civ., instanța, în temeiul art. 35 C.pr.civ., va constata că la data de 18.04.2009, reclamantul a vândut pârâtului autoturismul marca Opel Vectra.
Întrucât pârâtul nu s-a adresat (la data perfectării vânzării) serviciului specializat din cadrul Poliție și ulterior Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, pentru radierea autoturismului de pe numele vânzătorului și înscrierea pe numele său, acest autoturism figurează în continuare în proprietatea reclamantului.
În privința radierii autoturismului de pe numele reclamantului, instanța constată că potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 2, 4 și 10 din O.U.G. nr. 195/2002: (…)
(2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și presupune următoarele operațiuni:
a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;
b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. (…)
(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. (…)
(10) Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 264 alin. 4 și 5 din Codul fiscal (în forma în vigoare începând cu data de 17 iulie 2006): (…)
(4) Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
(5) Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
Din textele de lege mai sus citate rezultă clar că atât vânzătorului, cât și cumpărătorului le revin sarcini pentru ca înstrăinarea unui autovehicul, valabil făcută între părți, să devină opozabilă și față de terți.
Din adeverința emisă de Serviciul impozite și taxe locale Focșani a rezultat faptul că reclamantul s-a adresat autorităților competente pentru radierea fiscală a autoturismului, însă având în vedere refuzul pârâtului de a se prezenta la serviciul specializat din cadrul Poliție și ulterior Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, procedura administrativă a rămas fără rezultat.
Reclamantul a solicitat prin cererea sa de chemare în judecată obligarea pârâtului - cumpărător la radierea din circulație a autoturismului achiziționat, în caz contrar urmând ca sentința să țină loc de titlu opozabil organelor în drept a efectua radierea, invocând dispozițiile art. 11 alin. 4 din OUG nr.195/2002.
Așadar, cumpărătorul era cel care, în calitate de proprietar al autoturismului menționat, avea obligația de a cere radierea autoturismului de pe numele reclamantului și transcrierea acestuia pe numele său (art. 17 alin. 2 și art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002). Aceasta, deoarece conform art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 lit. i, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate. Este neîndoielnic faptul că în temeiul art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/2006 obligația de a solicita transcrierea revine noului proprietar, respectiv cumpărătorului.
Această obligație nu a fost îndeplinită, situație de natură a prejudicia pe reclamantul fost proprietar. Pe de altă parte, evidențele în discuție, atestând împrejurări care nu mai corespund realității, sunt apte de a determina și alte situații neplăcute, atât pentru reclamant, cât și pentru autorități.
Instanța reține că reclamantul nu avea posibilitatea de a formula cerere de radiere, pe baza depunerii certificatului de înmatriculare, a plăcuțelor cu număr de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului, dat fiind că aceste acte au fost transmise de către reclamant în momentul transferului dreptului de proprietate asupra vehiculului și prin urmare acestea nu mai sunt în posesia acestuia.
Astfel, reclamantul - în calitate de fost proprietar al autovehiculului se afla (și se află și în prezent) în imposibilitatea obiectivă de a solicita radierea din circulație a autovehiculului, atâta timp cât, odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a transmis, pe lângă dreptul de proprietate și toate documentele acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare, etc., documente absolut indispensabile atât radierii, dar și înmatriculării pe proprietarul cumpărător.
Reclamantul avea obligația legală de a preda dobânditorului cartea de identitate a vehiculului. Această obligație este prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. 5 din OG nr. 78/2000: "La înstrăinarea vehiculului, ultimul proprietar al acestuia are obligația de a transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului". Singura posibilitate de realizare a intereselor reclamantului și de a se asigura conformitatea cu realitatea a evidențelor pârâtei este admiterea prezentei acțiuni.
Împrejurarea că la rândul său, pârâtul a înstrăinat autoturismul unui terț este lipsită de relevanță în cauză, în condițiile în care transcrierile se înregistrează, în mod logic, succesiv, fără a se sări peste unul dintre proprietarii succesivi, astfel că, în speță, nu poate fi transcris bunul direct pe numele terțului, având în vedere că între reclamantul fost proprietar și terțul cumpărător nu există niciun raport juridic.
Instanța a reținut că reclamantul a fost sancționat întrucât a circulat cu autoturismul cu în data de 03.06.2014, pe DN 22 km 286+300 m, fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost sancționat conform art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2 și se sancționează cu amendă conform articolului 7 din același act normativ stabilește că "responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).
Reclamantul a fost sancționat contravențional cu suma totală de 250 lei, conform procesului verbal seria R14 nr. 0129391/03.09.2014.
Prin pasivitatea sa, pârâtul a provocat reclamantului un prejudiciu.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și respectiv existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența și imprudența cu care a acționat.
Această dispoziție legală specială nu reprezintă altceva decât o aplicație a dreptului comun în materie de răspundere civilă delictuală prevăzut de art. 1357 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.(procesul verbal de contravenție este din anul 2014, prin urmare se vor aplica dispozițiile Noului Cod Civil).
Din actele aflate la dosar, instanța reține că reclamantul a dovedit în mod cert evenimentul produs - fapta ilicită. Instanța constată că a fost dovedit prejudiciul produs reclamantului, din înscrisuri rezultând că amenda contravențională pentru sancțiunea aplicată prin procesul verbal seria R14 nr. 0129391/03.09.2014 a fost de 250 lei. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu cauzat nu poate subzista din moment ce fapta ilicită nu poate fi imputată pârâtului, ci unei alte persoane, care însă nu a fost chemată în judecată în prezenta cauză. Vinovăția pârâtului în producerea pagubei nu poate fi analizată având în vedere că fapta ilicită săvârșită la data de 03.06.2014 nu poate fi pusă în sarcina pârâtului.
Prin urmare, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de pârât și pe cale de consecință nu capătul de cerere privind pretențiile bănești urmează a fi respins.
În considerarea celor expuse, instanța va admite, în parte, acțiunea și va respinge capătul de cerere privind pretențiile bănești, ca nefondate.
| ← încuviinţare executare silită formulată de executorul... | Cerere de valoare redusă. clauze abuzive. Jurisprudență → |
|---|
