încuviinţare executare silită formulată de executorul judecătoresc. amendă aplicată de i.s.c.t.r.
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Decizie nr. 366 din data de 20.04.2017
Prin încheierea civilă nr. 4/2016 a Judecătoriei Agnita s-a dispus respingerea cererii formulate de executorul judecătoresc A.A. privind pe creditorul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. și pe debitorul B.B.
Pentru a dispune în modul mai sus arătat, prima instanță a reținut că executorul judecătoresc A.A. a solicitat ca, prin încheiere dată în camera de consiliu, să se încuviințeze executarea silită, în oricare din modalitățile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorului Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier _ I.S.C.T.R. și împotriva debitorului B.B., în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravențiilor ISCTR nr. 1/20014, pentru recuperarea creanței în cuantum de 450 lei reprezentând 30% din cuantumul amenzii aplicate, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită care ar putea rezulta în cursul executării silite.
Prealabil soluționării cererii, prin raportare la prevederile art. 666 din codul de procedură civilă și la art. 651 din Codul de procedură civilă, prima instanță constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Potrivit art. 666 alin. (5) pct. 1 din Codul de procedură civilă, "Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat";.
În prezenta cauză, Biroul Executorului Judecătoresc A.A. a solicitat încuviințarea executării silite a unei amenzi contravenționale.
Ori, pentru sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției, art. 39 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede că "Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.";
Procedura executării silite a creanțelor fiscale este prevăzută de art. 220 și urm din Legea nr. 207/2015. Art. 220 alin. 2 din lege prevede că "Organul fiscal care administrează creanțe fiscale este abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.";
Astfel, reține instanța de fond că cererea de executare silită este de competența organului fiscal care administrează creanțe fiscale, și nu de competența Biroului Executorului Judecătoresc A.A.
În consecință, în baza art. 666 alin. (5) pct. 1 din Codul de procedură civilă, prima instanță respinge cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. prin care a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
În motivarea apelului se arată că I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementarilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; starea tehnică a vehiculelor rutiere; masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Prin legea de înființare, legiuitorul a prevăzut în mod expres că Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier - I.S.C.T.R se finanțează din venituri proprii, respectiv "prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, un procent de 30% din sumele încasate în urma aplicării sancțiunilor contravenționale se face venit în contul instituției noastre."
Din interpretarea textului de lege anterior menționat rezultă fără dubiu de interpretare că procentul de 30%, care se face venit la Bugetul ISCTR, este exceptat de la prevederile art.8 alin. (3) si (4) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora "Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale. "
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 1 întocmit in 2014 debitorul B.B. a fost sancționat cu amendă care se achita astfel:
- suma de 450 de lei reprezentând 30% din cuantumul amenzii sau in termen de 48 de ore suma de 225 de lei in contul instituției apelante și
- suma de 1050 de lei reprezentând 70% din cuantumul amenzii sau in termen de 48 de ore suma de 525 de lei în contul venituri din amenzi si alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale beneficiar Bugetul de Stat.
Sancțiunile aplicate în temeiul aplicării art. 61 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, a art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a art. 8 alin. 1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România și a art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.777/2004 privind introducerea restricției de circulație pe unele sectoare de autostrăzi și de drumuri naționale europene (E) pentru vehiculele rutiere, altele decât cele destinate exclusiv transportului de persoane, în zilele de vineri, sâmbăta, duminica și de sărbătoare legală se fac venit integral la Bugetul de Stat. Aceste acte normative reprezintă excepția de la regula instituită în art. 3 lit. c) din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Control in Transportul Rutier cu modificările și completările ulterioare.
Ori prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 1 întocmit în 2014 debitorul A.A. a fost sancționat în temeiul actului normativ O.G. nr. 37/2007; act ce nu face parte din seria actelor normative exceptate de art. 3 lit. c) din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Control in Transportul Rutier cu modificările și completările ulterioare.
Având in vedere ca art. 3 lit. c din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Control in Transportul Rutier cu modificările și completările ulterioare derogă de la prevederile art. 8 alin. (3) si (4) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare a fortiori rezultă că dispozițiile art. 3 lit. c reprezintă o normă de excepție, iar procentul de 30% ce revine instituției creditoare nu poate fi recuperat de către Bugetul de Stat.
Astfel, art. 8 alin. 3 si 4 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare reprezintă regula generală, iar normele instituite de către legiuitor pentru instituția apelantă reprezintă regula speciala în virtutea principiului "Specialia generalibus derogand.
În atare situație, într-o interpretare logică a dispozițiilor legale în vigoare și a principiului "Specialia generalibus derogand"; rezultă inaplicabilitatea dispozițiilor art. 39 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că instituie o regula generală și nu una specială.
Ad absurdum rezultă în mod indubitabil că nu se pot aplica reguli generale, acolo unde legiuitorul reglementează în mod expres o normă derogatorie (specială).
Totodată, din actul sancționator rezultă că există doi creditori, respectiv Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (beneficiar al procentului de 30%) și Bugetul de Stat (beneficiar al procentului de 70%).
Singurul raport juridic care se creează între Agenția Națională de Administrare Fiscală și Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier constă în obligativitatea inspectorilor instituției de a transmite procesele-verbale de constatare a contravențiilor în termen de 90 de zile de la comunicarea acestora către contravenient potrivit art. 226 alin. 7 din Codul de Procedură Fiscală cu modificările și completările ulterioare în vederea recuperării procentului de 70%.
Legiuitorul precizează în mod expres în cadrul art. 1475 din Codul Civil că plata trebuie făcută creditorului.
Legiuitorul naște în sarcina părților drepturi ți obligații, iar debitorul are interesul de a se libera de datorie, motiv pentru care nu poate invoca că plata efectuată integral în contul Bugetului de Stat stinge debitul pe care B.B. îl are față de apelant.
În condițiile în care plata a fost făcută unei alte persoane decât cele menționate la art. 1.475 este valabilă doar dacă:
1. plata a fost ratificată de către creditor
2. cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței
3. a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnate de către creditor.
Ori în speța dedusă judecații nu este îndeplinită nicio condiție din cele trei, iar plata făcută în alte condiții decât cele menționate stinge obligația numai în măsura în care aceasta profită creditorului, respectiv instituției apelante, care se finanțează din venituri proprii.
Ca regulă s-a reținut că oricine poate plăti, dar nu oricine poate și primi plata.
Prin dispozițiile Codului civil legiuitorul stabilește ca plata trebuie făcută creditorului, titularul dreptului de creanță fiind singurul îndreptățit să primească plata în mod direct.
Totodată, se menționează că titlul de creanță fiscală este actul juridic prin care se stabilește și se individualizează, fie de către organele fiscale, fie de către contribuabil, mărimea unei obligații fiscale (impozite, taxe, contribuții, amenzi etc.), pe fiecare contribuabil, pentru o materie impozabilă, pe o perioadă de timp.
Titlul de creanță fiscală dă naștere:
1) unui drept al statului, numit creanță fiscală, de a încasa sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat sub formă de impozite, taxe,contribuții,etc
2) unei obligații a contribuabilului, numită obligație fiscală, de a le plăti, la termenul legal și în cuantumul stabilit, impozitele, taxele, contribuțiile datorate.
Obligația stabilită în favoarea creditorului nu este o creanță fiscală, întrucât procentul de 30% se face venit la bugetul instituției apelante fiind exceptat de legiuitor de la aplicarea art. 8 alin. (3) si (4) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare și este firesc ca nici dispozițiile privind executarea instituite de textul aceluiași act normativ să nu fie aplicabile.
Apelul este întemeiat și va fi admis potrivit celor ce vor urma:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 1 întocmit în 2014, debitorul B.B. a fost sancționat în temeiul art. 8 alin. (3) pct. 19 și art. 9 alin (1) lit. e) din O.G. nr. 37/2007 cu amendă în suma de 450 de lei reprezentând 30% din cuantumul amenzii și cu amendă în suma de 1050 de lei reprezentând 70% din cuantumul amenzii.
Creditoarea apelantă este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii ce are buget propriu, finanțându-se din venituri proprii, astfel cum rezultă din dispozițiile art. din Ordonanța Guvernului nr. 26/31 august 2011, privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin art. 3 din actul normativ mai sus arătat, se prevede expres că I.S.C.T.R. este finanțat din venituri proprii, iar la lit. c) se reglementează că bugetul acestui organism se constituie, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și dintr-un procent de 30% din sumele încasate în urma aplicării sancțiunilor contravenționale, altele decât sumele încasate în urma aplicării art. 61 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, a art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.777/2004 privind introducerea restricției de circulație pe unele sectoare de autostrăzi și de drumuri naționale europene (E) pentru vehiculele rutiere, altele decât cele destinate exclusiv transportului de persoane, în zilele de vineri, sâmbătă, duminică și de sărbătoare legală, cu modificările și completările ulterioare.
Suma de 450 de lei pentru care se solicită încuviințarea executării silite, care reprezintă procentul de 30% din sumele încasate în urma aplicării sancțiunilor contravenționale nu este destinată constituirii bugetului statului, astfel încât ea nu reprezintă o creanță bugetară, ci o creanță a I.S.C.T.R., ce se face venit la bugetul propriu, diferit de cel al statului, așa încât nu sunt aplicabile executării silite dispozițiile 220 și urm, din Legea nr. 207/2015, astfel cum a reținut instanța de fond.
În aceste condiții, pentru că executarea silită nu se realizează potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din OG 2/2001 deoarece suma supusă executării nu se face venit nici la bugetul local și nici la bugetul de stat, ea este supusă normelor de drept comun în materie, respectiv Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 632, alin. (1) din Codul de procedură civilă, ,,Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu’’.
Art. 37 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prevede că procesul-verbal de contravenție definitiv constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, cu referire la dispozițiile art. 663 din Codul de procedură civilă, instanța evaluează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pentru care se solicită încuviințarea executării silite.
Astfel, analizând titlul executoriu, Tribunalul reține că suma la a cărei executare se tinde constituie o creanță certă, întrucât existența ei rezultă din însuși titlul executoriu, lichidă, deoarece titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea obiectului creanței și exigibilă,, urmând a considera ca îndeplinită și această condiție impusă de lege.
Încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate, astfel cum prevede art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat prin OUG 1/2016.
Prin urmare, cererea de încuviințare executare silită îndreptată împotriva debitorului B.B. pentru recuperarea creanței în cuantum de 450 de lei, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 1 întocmit în 2014 este întemeiată.
Față de cele mai sus arătate, potrivit dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, urmează ca încheierea atacată să fie schimbată, ca urmare a admiterii apelului cu consecința admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulate de executorul judecătoresc A.A. privind pe creditorul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. și pe debitorul B.B. la care se vor adăuga și cheltuielile de executare, în toate formele prevăzute de lege.
| ← Dare în plată a unui imobil ipotecat. competenţă materială... | Obligație de a face. obligarea pârâtului la înmatricularea... → |
|---|
