Obligativitatea angajatorului de a plăti drepturile salariale ce decurg din lege şi contractul individual de muncă
| Comentarii |
|
Angajatorul este obligat să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din lege şi contractul individual de muncă să respecte toate clauzele contractuale în speţă dreptul angajatorului de a beneficia de cota-parte din profit sau pierderi de 10-15% stabilite prin act adiţional, angajatorul fiind societate cu capital privat.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1202 din 25 octombrie 2010
Prin sentința civilă nr. 981/11.06.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. 2471/110/2010, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C.G., având ca obiect drepturi bănești, ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul S.C.G. solicită în contradictoriu cu SC C.D. SRL Bacău plata indemnizației concediului medical pentru perioada 1 - 29.12.2008, plata drepturilor salariale începând cu 1.01.2001 până la data pronunțării hotărârii și plata cotei parte din profit de 10% începând cu 15.03.2006 până la data pronunțării.
în motivare se arată că reclamantul a avut calitatea de salariat director executiv cu un salariu de 2.200 lei și suplimentar 10-15% cota-parte din profit. Susține reclamantul că societatea nu i-a achitat cota-parte din profit, invocând nerealizarea profitului.
De asemenea, în luna noiembrie 2008 a avut probleme de sănătate, fiind nevoit să beneficieze de concediu medical pentru luna noiembrie, fără ca societatea să procedeze la achitarea indemnizației.
De asemenea, arată că prin decizia nr. 31/27.11.2008 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în timp ce se afla în incapacitate de muncă, fără ca această decizie să-i fie comunicată. Mai arată contestatorul că nu a beneficiat de termenul de preaviz prevăzut de lege.
Susține contestatorul că, urmare a verificărilor efectuate la D.G.F.P., s-a constatat că intimata a realizat profit în perioada 2002-2008, fără ca reclamantul să primească procentul prevăzut în C.I.M. în concluzie, solicită aceste drepturi doar pentru perioada 11.03.2006 - 10.03.2009.
în dosar s-au depus C.I.M., decizia nr. 31/2008, nr. 34/2008, copii ale concediilor medicale, adresa nr. 36/2008 către I.T.M., adresa nr. 24/2003, actele adiționale, bilanțurile societății intimate, adresa nr. 4296/2010.
Acțiunea s-a depus în termen, motivată, legal scutită de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, se solicită respingerea acțiunii.
Astfel, în legătură cu plata indemnizației de concediu medical se susține că aceste drepturi s-au plătit, situație dovedită cu statul de plată și fișa fiscală depusă la Administrația Financiară.
în privința drepturilor salariale solicitate, arată că potrivit deciziilor de concediere depuse la dosar contestatorul a fost concediat începând cu 1.01.2009.
în ce privește capătul de cerere privind cota-parte din profit, solicită respingerea, întrucât după un an de la încheierea C.I.M. s-a încheiat un act adițional la 1.08.2003, dar având în vedere faptul că acesta nu-i oferea un câștig sigur, reclamantul a optat de comun acord dublarea salariului cu 100% conform adresei nr. 24/22.12.2002 și actele adiționale depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 602/2010 s-a admis excepția tardivității și, în consecință, s-a respins contestația privind deciziile de concediere cu nr. 31/27.11.2008 și nr. 34/15.12.2008, respingându-se plata drepturilor salariale.
De asemenea, s-a dispus disjungerea privind judecarea cererii având ca obiect plata cotei-părți din profit, luându-se act de renunțarea la judecată privind drepturile salariale pentru perioada concediilor medicale.
în ce privește cota-parte din profit, se constată instanța a reținut următoarele: potrivit C.I.M. nr. A31050/2002, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății intimate, funcția de director executiv, cu un salariu lunar de 3 milioane lei.
La cap. VIII. Alte clauze, s-a precizat că: „va beneficia de cota-parte din profit sau pierderi de 10-15% stabilite prin actul adițional din 1.08.2003”.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar arată că ulterior încheierii contractului individual de muncă, s-a încheiat actul adițional la 1.08.2003, însă, întrucât oferta înscrisă în contract privind participarea sa în procent de 10-15% la profit nu-i asigura un venit sigur, atunci părțile au convenit că salariul reclamantului să fie majorat situație realizată în fapt conform actelor adiționale depuse la dosar astfel: actul adițional nr. 1/04.10.2004 majorare cu 12,5%; actul adițional nr. 1/07.06.2005 majorare cu 18,5%; actul adițional nr. 1/07.04.2006 majorare cu 56,25%; actul adițional nr. 6/08.06.2006 majorare cu 20%; actul adițional nr. 25/30.11.2006 majorare cu 13,33%; actul adițional nr. 8/27.02.2007 majorare cu 17,65%; actul adițional nr. 25/19.10.2007 majorare cu 10%.
Potrivit actelor adiționale depuse, rezultă faptul că salariul reclamantului a fost majorat în perioada lucrată de 6 ani, de la 300 la 2.200 lei, adică de peste 7 ori salariul inițial.
Raportat la aceste acte, coroborate cu depoziția martorului C.D., se apreciază de instanță că aceasta reprezintă voința reală a părților, instanța urmând să înlăture susținerile reclamantului privind întocmirea actului adițional în favoarea pretinsă prin acțiune, întrucât la dosar nu a fost depus. Mai mult, reclamantul a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește încheierea sau nu în formă scrisă a actului adițional prin care se prevedere participarea sa la profit.
întrebat de către instanță la termenul din 20.01.2010 reclamantul a declarat că nu-și amintește natura conținutului actului pe care totuși pretinde că l-a semnat pe 1.08.2003.
De asemenea, instanța a înlăturat depoziția martorului B.D. audiat la propunerea reclamatului ca fiind nesinceră, nesusținută de acte. Astfel, potrivit adresei nr. 4296/16.03.2010 eliberată de I.T.M., nu a fost depus un act adițional încheiat la 1.08.2003 la C.I.M. nr. A 31050/07.08.2002 referitor la reclamantul S.C.G.
Rezultă astfel faptul că încheierea în formă scrisă a actului adițional prevăzut în contractul individual de muncă nu a mai avut loc și că înțelegerea dintre părți a fost în sensul majorării salariului ca o compensare a neacordării cotei-părți din profit.
Față de situația reținută, instanța apreciază că, în cauză, nu sunt încălcate dispozițiile art. 40, 270-272 C.muncii și, în consecință, a respins acțiunea.
în cauză, reclamantul fiind în culpă procesuală a fost obligat în temeiul art. 274 C.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
împotriva sentinței civile mai sus reținute a declarat în termen legal recurs reclamantul S.C.G. care a criticat hotărârea primei instanțe susținând că nu s-a încheiat niciun act adițional care să înlăture clauza de participare la profit, prevăzută în contractul de muncă și care de asemenea reprezintă voința părților.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă SC C.D. SRL Bacău, prin care se susține următoarele:
- contractul de muncă cu reclamanta s-a încheiat la 7.08.2002;
- ulterior nu s-a mai încheiat un act adițional întrucât societatea a avut pierderi, iar recurentul a optat pentru mărirea de salariu, pentru a i se oferi un câștig sigur;
- recurentul a stat în pasivitate timp de 6 ani, nu a pretins acest drept, întrucât se convenise mărirea de salariu.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și în temeiul art. 3041C.proc.civ., Curtea de Apel, reține următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. A 31050 la I.T.M. Bacău, la data de 7.08.2002, recurentul reclamant S.C.G., a fost încadrat la societatea intimată, pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 1.08.2002, în funcția de director executiv.
La capitolul IV din contract, salariul lunar a fost stabilit de părți ca fiind 300 lei, cu mențiunea că salariatul beneficiază în plus și de următoarele drepturi bănești și se menționează conform actului adițional din 1.08.2003.
De asemenea, la cap. VIII. Alte clauze din contract, se menționează „Va beneficia de cota-parte din profit sau pierderi de 10-15% stabilite prin actul adițional din 1.08.2003”.
în actele adiționale aflate la dosarul de fond, acte reținute și de prima instanță, părțile au convenit de comun acord la modificarea contractului individual de muncă, doar în sensul majorării salariului tarifar, nefăcându-se nicio mențiune cu privire la clauza inserată în contractul individual de muncă prin care recurentul reclamant beneficiază de acea cotă-parte de profit sau pierderi de 10-15% stabilite prin acel act adițional din 1.08.2003.
Faptul că s-a încheiat sau nu în formă scrisă actul adițional despre care angajatorul face menține în C.I.M. din 1.08.2003, nu are nicio relevanță, întrucât așa cum se arată mai sus clauza specială de participare la profit sau pierderi a fost menționată în contractul încheiat de părți, care de altfel, reprezintă legea părților, este semnat de părți, poartă viza de legalitate a I.T.M.-ului și nu a fost contestat.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei angajatorul nu a depus niciun înscris din care să rezulte că părțile au înțeles să renunțe la această clauză participarea la profit sau pierderi. Potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o și dovedească, iar dacă intimatul deținea un act adițional în acest sens s-ar fi folosit de acesta în combaterea pretențiilor reclamantului.
Prin reglementarea art. 38 C.muncii , salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturi recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Deci, acest drept al salariatului este cert stabilit prin C.I.M. nu este obligatoriu ca salariatul să aibă calitatea de asociat în societate, iar potrivit art. 40 pct. 2 lit. e) C.muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege și din contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, neputând pune în discuție alte dispoziții legale, atât timp cât obligația a fost asumată prin contract de muncă.
în ceea ce privește cuantumul pretențiilor pretinse de recurentul reclamant, conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond de M.F.P. - D.G.F.P. Bacău, respectiv bilanțuri ale SC C.D. SRL, CUI 11032059, J 04/823/1998, rezultă că societatea a realizat profit pe anii 2006-2007 în valoare de 225.987 lei, iar în anul 2008 a existat o pierdere de 10.175 lei, astfel că, în aceste condiții cota de profit și pierderi de 10% solicitată este în cuantum de 21.581,2 lei.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 C.proc.civ., a admis recursul potrivit dispozitivului prezentei.
(Judecător Valerica Niculina Grosu)
| ← Program vizitare minor. Interesul minorului | Tichete de masă. Contravaloare. Prescripţia dreptului material... → |
|---|
