Program vizitare minor. Interesul minorului
| Comentarii |
|
În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. (3) C.fam. conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul „păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională”. Prin urmare, în baza dispoziţiilor menţionate, se pot lua de către instanţă măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul să-şi păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însă, exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături. Hotărârea primei instanţei de încuviinţare ca tatăl să păstreze legături personale cu minora trebuie să fie justificată prin faptul că programul de vizitare este conform cu interesele copilului, suficient şi totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenţia europeană pentru drepturilor omului şi al Legii nr. 272/2004, între tată şi fiica sa.
Secţia civilă, Decizia nr. 276 din 20 octombrie 2010
Prin cererea înregistrată la data de la Judecătoria Darabani reclamantul D.T. a chemat în judecată pe pârâta C.C., solicitând încuviințarea de a avea legături personale cu minora R.F., după următorul program: prima săptămână din vacanța de iarnă, primele patru zile din vacanța de Paști și în perioada 20 iulie - 10 septembrie în vacanța de vară, la domiciliul său, precum și la sfârșit de săptămână, de două ori pe lună, de vineri de la orele 15:00 până duminică la orele 16:00.
Prin sentința civilă nr. 155/04.03.2010 Judecătoria Darabani a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și, în consecință, a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei R.F., născută la data de 2.05.2001, în ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de vineri de la orele 15:00, până duminica la orele 16:00, prima săptămână din vacanța de iarnă și două săptămâni din vacanța de vară.
A încuviințat ca reclamantul să ia minora la locuința proprietatea sa din Botoșani.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta în perioada 2000-2004, din această căsătorie rezultând minora R.F., născută la data de 2.05.2001. Prin sentința civilă nr. 697/11.11.2004 pronunțată de Judecătoria Darabani, a fost desfăcută căsătoria părților din vina reclamantului, minora fiind încredințată pârâtei spre creștere și educare.
A reținut prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 43 alin. (3), art. 42-44 C.fam., art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, că se impune a fi analizată cererea prin prisma drepturilor părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, de a avea legături personale cu acesta, cât și din perspectiva drepturilor copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, drept consacrat de art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004, restrângerea acestor drepturi putându-se dispune doar în cazuri justificate.
Din probatoriul administrat în cauză, coroborat cu poziția părților în proces, a reținut prima instanță că pârâtul are un loc de muncă stabil în Grecia și că, de regulă, vine în țară doar în concediu pe timpul vacanței de vară, că minora suferă de astm bronșic și are nevoie de un tratament adecvat, aspecte față de care se justifică programul stabilit prin dispozitivul hotărârii.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o sub aspectul greșitei stabiliri a unui program de păstrare a relațiilor personale între reclamant și minoră, care nu urmărește interesul copilului.
A precizat că martorii audiați au relatat atitudinea violentă a reclamantului și a familiei sale, violență care este de natură a-i pricinui minorei traume severe.
A mai învederat faptul că reclamantul locuiește în Grecia, programul de vizitare a fost solicitat în mod șicanator, just fiind ca acest program să fie stabilit doar în perioada de concediu, când reclamantul revine în țară, iar în plus, distanța mare dintre domiciliul reclamantului din țară și domiciliul minorei, de peste 300 km, reprezentând un impediment în realizarea programului de vizitare stabilit de prima instanță, prin afectarea programul de odihnă al minorei care, în plus, suferă de o boală care nu-i permite schimbări de climă.
Prin decizia civilă nr. 107/14.06.2010, Tribunalul Botoșani a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dreptului reclamantului de a păstra legături personale cu minora, reglementat de dispozițiile art. 43 alin. (3) C.fam., îi corespunde dreptului copilului de a menține relații personale și constante directe cu el, copilul având dreptul de a-și cunoaște rudele, de a institui relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior (art. 14 din Legea nr. 272/2004). Acest drept al copilului, a conchis instanța de apel, nu ar putea fi respectat în condițiile în care legătura s-ar realiza numai cu tatăl la domiciliul comun unde, ca urmare a stării tensionate firești care există între foștii soți, copilul ar putea asista la eventualele altercații, ceea ce ar putea avea repercusiuni asupra dezvoltării sale psihice.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, se poate limita exercitarea acestui drept de a păstra legături personale cu minora dacă există motive temeinice că dezvoltarea fizică, mentală, morală sau socială a copilului ar fi periclitată, însă în cauză, a reținut instanța de apel, nu există asemenea motive, care să impună restricționarea luării minorei din domiciliul mamei.
Vârsta minorei, a conchis instanța de apel, nu poate fi considerată nici ea un asemenea motiv temeinic, luarea copilului de la domiciliul mamei o dată pe lună la sfârșit de săptămână, de vineri până sâmbătă, nefiind în măsură să conducă la un dezechilibru și să afecteze negativ procesul de creștere a copilului, ca de altfel nici boala de care acesta suferă, întrucât se află sub tratament, iar între localitatea de domiciliul a reclamantului și domiciliul minorei nu există diferențe mari de climă, care să-i agraveze starea de sănătate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.C., în motivarea căruia, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ., a arătat că este în interesul minorei desfășurarea programului de vizitare la domiciliul mamei, în luna iulie a fiecărui an, duminica între orele 14:00-17:00, în prezența mamei sau a bunicii materne, justificat de aspectul că reclamantul nu a mai comunicat cu minora de mai mulți ani și se impune o perioadă de construire a relației tată fiică.
Precizează că programul lunar stabilit de prima instanță este obositor pentru minoră, care fiind elevă nu are timpul suficient pentru a-și pregăti temele pentru ziua de luni, iar programul de vizitare pe perioada vacanțelor nu se poate desfășura, deoarece condițiile de locuit pe care le oferă reclamantul minorei nu au fost verificate în mod direct de către reprezentanții autorității tutelare.
Arată că minora suferă de o afecțiune asmatoformă, schimbarea mediului de locuit putând declanșa crize cu repercusiuni grave, iar reclamantul nu are cunoștințe despre factorii ce pot declanșa criza și nici despre măsurile ce se impun în asemenea cazuri.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
în cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 alin. (1), iar, ca o expresie a acestuia, art. 98 alin. (1) C.fam. dispune că „măsurile privitoare la persoana copilului (…) se iau de către părinți de comun acord”. Nu trebuie, însă, pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești trebuie făcută exclusiv în interesul copiilor minori.
în ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. (3) C.fam. conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul „păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională”.
Prin urmare, în baza dispozițiilor menționate, se pot lua de către instanță măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să-și păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însă, exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Față de solicitarea reclamantului, de probatorul administrat în cauză și de interesul superior al copilului se reține faptul că realizarea dreptului pe care îl are reclamantul, de a păstra legături personale cu minora care implică totodată și îndeplinirea obligației legale de a veghea și el la creșterea și educarea copilului trebuie să fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Hotărârea primei instanței de încuviințare ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora conform programului de vizitare stabilit este justificată prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, suficient și totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și al Legii nr. 272/2004, între reclamant și minoră.
De asemenea, în motivarea programului de vizitare încuviințat, se reține că reclamantul are o stare materială bună, lucrând în Grecia și că apartamentul în care urmează să se desfășoare programul de vizitare, proprietatea reclamantului potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 923/22.12.2009, are două camere și o suprafață utilă de 71,46 mp și acest apartament, potrivit declarației martorului A.L., este complet utilat și mobilat, motiv pentru care concluzia autorității tutelare de pe lângă Primăria municipiului Botoșani exprimată prin ancheta socială efectuată în cauză a fost în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minora R.F. potrivit programului solicitat de acesta.
Reclamantul este interesat și informat cu privire la starea sănătății minorei, acesta fiind cel care a dus-o pe minora la un consult în Iași, la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 412/27.08.2009 a Judecătoriei Darabani. Preocuparea reclamantului față de sănătatea minorei a fost confirmată și de martorii A.L. și F.C. Așa fiind, se conchide că reclamantul, fiind preocupat de sănătatea minorei, este informat și cu privire la factorii ce pot declanșa crizele de astm și la măsurile ce se impun în asemenea cazuri sau, ca măsură a responsabilității părintești de care trebuie să dea dovadă, se poate informa și interesa cu privire la aceștia.
Se apreciază că programul de vizitare încuviințat va contribui la crearea unei legături între minoră și părintele său, care, în timp, să se dezvolte și să evolueze înspre o legătură afectivă puternică, motiv pentru care susținerea pârâtei recurente în sensul că reclamantul nu a mai comunicat cu minora de mai mulți ani și se impune o perioadă de construire a relației tată-fiică nu se va reține. Susținerea potrivit căreia programul lunar stabilit de prima instanță este în măsură să împiedice buna desfășurare a activității școlare a minorei nu se va reține, deoarece reclamantul, fiind interesat și el de procesul educațional al minorei, poate supraveghea efectuarea temelor de către fiica sa în intervalul în care a fost stabilit programul de vizitare. Dreptul părintelui de a-și vizita copilul implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, așa că nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat prin exercitarea lui la domiciliul celui ce i-a fost încredințat. Este evident faptul că între părți există o tensiune ce ar putea afecta copilul și pentru aceste motive este bine ca relația cu părinții să nu fie stingherită de prezența celuilalt.
Așa fiind, cum nu s-a dovedit că interesul minorei ar fi periclitat prin desfășurarea programului de vizitare stabilit de prima instanță, sănătatea minorei, precum și dezvoltarea ei fizică, psihică și morală nefiind afectate de acest program, se conchide că limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-și vizita copilul este nejustificată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., respinge recursul ca nefondat.
| ← Partaj imobiliar. Apartament cumpărat în timpul căsătoriei,... | Obligativitatea angajatorului de a plăti drepturile salariale... → |
|---|
