Tichete de masă. Contravaloare. Prescripţia dreptului material la acţiune. Executarea clauzei contractuale
| Comentarii |
|
Termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune având ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă, prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, este cel reglementat de art. 283 alin. (1) lit. c) C.muncii. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă. Pentru acordarea tichetelor de masă este necesar ca angajatorul să aibă capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2304 din 15 octombrie 2010
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 551/115/16.02.2010, reclamantul I.V. a chemat în judecată pârâții CNCF C.F.R. SA - Sucursala Regională C.F.R. Timișoara și Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada 1.02. - 31.12.2009.
Prin sentința civilă nr. 1016/07.06.2010, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 1.02. - 16.09.2009, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta CNCF C.F.R. SA - Sucursala Regională C.F.R. Timișoara, Divizia Trafic să-i plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă cuvenite acestuia și neacordate pentru munca prestată în perioada 1.02. - 31.12.2009, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că dreptul la acțiune este supus prescripției în condițiile art. 283 alin. (1) lit. c) C.muncii, respectiv în termenul de 3 ani, deoarece obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și contractuale referitoare la acordarea unei alocații de hrană sub forma tichetelor de masă.
Sub aspectul fondului a reținut că reclamantul a fost angajatul CNCF C.F.R. SA - Sucursala Timișoara, Divizia Trafic până la 31.12.2009, dată la care i-a încetat raportul de muncă prin decizia nr. 362/22.12.2009.
în urma negocierilor dintre reprezentanții salariaților din CNCF C.F.R. SA și reprezentanții administrației Companiei, concretizate în dispozițiile art. 77 alin. (1) din contractul colectiv de muncă al CNCF C.F.R. SA, valabil pentru anii 2009-2010, s-a decis că salariații companiei să beneficieze de acordarea a câte unui tichet de masă/ zi/ angajat, în conformitate cu prevederile legale. Acest contract constituie legea părților. Executarea lui este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Neacordarea tichetelor de masă în perioada 1.02. - 31.12.2009 reprezintă o încălcare a „legii părților”, pârâta fiind obligată, în temeiul art. 269 C.muncii , să repare integral prejudiciul produs reclamantului.
în termen legal, împotriva sentinței menționate mai sus, au declarat recurs pârâții CNCF C.F.R. SA București, Sucursala Regională C.F.R. Timișoara și Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA București.
Prin recursul declarat, pârâta CNCF C.F.R. SA București, Sucursala Regională C.F.R. Timișoara a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, arătând că în mod eronat prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece, în speță, se pune problema executării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, iar termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) C.muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cu privire la fondul pricinii, susține că în mod greșit instanța a ignorat situația de agent economic monitorizat, precum și că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, deoarece împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită față de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 142/1998, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă există un contract individual de muncă, angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă, există clauze stabilite pentru contractul individual de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă. Aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât, în perioada respectivă, în bugetul de venituri și cheltuieli nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, coroborat cu art. 3041C.proc.civ.
Pârâta CNCF C.F.R. SA București, prin recursul declarat, a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece tichetele de masă intră în categoria cheltuielilor sociale, astfel încât reprezintă un drept social, iar nu salarial.
Totodată, susține că acordarea tichetelor de masă de către angajator nu constituie o obligație ex lege, ci doar despre o posibilitate, condiționată decisiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii. în același sens s-a pronunțat și I.C.C.J., prin decizia nr. 14/2008, într-o speță similară, precum și instanțele judecătorești: Curtea de Apel Suceava prin decizia din dosarul nr. 272/86/2010, Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 369/25.05.2010 pronunțată în dosarul nr. 1486/91/2010.
La cererea de recurs a anexat sentința civilă nr. 487/04.03.2010 de către Tribunalul Suceava în dosarul nr. 272/86/2010, sentința civilă nr. 369/25.05.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că este îndreptățit la acordarea acestor tichete în temeiul art. 77 alin. (1) din C.C.M. valabil pe anii 2009-2010 și art. 283 alin. (1) lit. c) C.muncii.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 3041C.proc.civ., Curtea a apreciat recursurile întemeiate, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
în mod corect a soluționat prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune. Prin acțiune, nu se solicită executarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, pentru a fi incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) C.muncii, ci plata unor drepturi bănești care sunt supuse prescripției în termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) C.muncii.
Sub aspectul fondului, Curtea a reținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
Art. 77 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul CNCF C.F.R. SA dispune că angajații beneficiază de acordarea a câte unui tichet de masă/ zi/ angajat, în conformitate cu prevederile legale, prevederi ce sunt cuprinse în Legea nr. 142/1998.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație de masă care, însă, se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă, sens în care s-a pronunțat și I.C.C.J., prin decizia nr. 14/18.02.2008, dată într-un recurs în interesul legii.
Așadar, pentru acordarea tichetelor de masă este necesar ca angajatorul să aibă capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă.
Cu adresele nr. 79/2010/27.05.2010 și nr. 3/3/5851/18.05.2010, pârâta a comunicat instanței că, în anul 2009, societatea a avut pierderi în sumă de 846.573,48 lei.
Având în vedere situația financiară a pârâtei și faptul că nu s-a făcut dovada că în bugetul pârâtei pe anul 2009 au fost prevăzute și alocate sume cu această destinație, Curtea a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, impunându-se respingerea ei.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., au fost admise recursurile declarate și modificată sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
| ← Obligativitatea angajatorului de a plăti drepturile salariale... | Inadmisibilitate revizuire. Apel netimbrat. Soluţie proprie... → |
|---|
