OPŢIUNE SUCCESORALĂ. REPUNERE ÎN TERMENUL DE ACCEPTARE.
| Comentarii |
|
Va fi respinsă acţiunea in petiţie de ereditate şi de ieşire din indiuiziune introdusă de reclamantul care, aflând de decesul tatălui său după scurgerea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ., nu a cerut în interval de 1 lună (art. 19 din Decretul nr. 167/1958) repunerea în termenul de opţiune succesorală.
Deşi acţiunile formulate de reclamant sunt imprescriptibile extinctiv, ele sunt condiţionate de însuşirea prin acceptare a titlului de moştenitor, în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. Vocaţia succesorală nu se confundă cu aptitudinea general-abstractă a unei persoane de a se bucura, în conţinutul capacităţii sale de folosinţă, de dreptul de moştenire - garantat prin art. 42 din Constituţie.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 2568/21 noiembrie 2001)
CURTEA
Prin sentinţa civilă nr. 463/17.04.2001 a Judecătoriei Şimleul Silvaniei, s-a respins ca tardivă acţiunea civilă intentată de reclamantul S.F., împotriva pârâtelor M.E. şi S.M., având ca obiect stabilire masă succesorală şi petiţie de ereditate.
A fost obligat reclamantul să le plătească pârâtelor cheltuieli de judecată în sumă de
3.500.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că defunctul S.F. a decedat la data de 31 ianuarie 2000, în comuna Nuşfalău, jud. Sălaj, reclamantul fiind fiul defunctului din prima căsătorie, pârâta M.E. este fiică din a doua căsătorie, iar pârâta S.M. este soţia supravieţuitoare.
Reclamantul nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ., motivând că nu a aflat data morţii tatălui său, decât în luna noiembrie 2000, solicitând să fie repus în termenul de acceptare pe calea petiţiei în ereditate. Această cerere trebuia introdusă în timp de o lună de la încetarea cauzei care justifică pierderea termenului de 6 luni. întrucât reclamantul a cunoscut în luna noiembrie 2000 că tatăl său a decedat, dar nu a solicitat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, în termenul de o lună prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, cererea formulată de acesta la data de 30 ianuarie 2001, este tardivă.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 451/
10.07.2001 a Tribunalului Sălaj. A fost obligat apelantul să le plătească intimatelor cheltuieli de judecată, în sumă de 4.060.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat abia la data de 30 ianuarie 2001, stabilirea masei succesorale după tatăl său, defunctul S.F., decedat la 31 ianuarie 2000 şi ieşirea din indiviziune, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ. Nici cererea de repunere în termenul de 6 luni nu a fost introdusă în termenul de o lună prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/ 1958. Acceptând că reclamantul a luat cunoştinţă de decesul tatălui său la data de 30 noiembrie 2000, cererea de repunere în termen formulată la 30 ianuarie 2001 este tardivă, aşa cum a reţinut corect prima instanţă.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, solicitând în baza art. 282 alin. 1 şi 299-316 C. pr. civ., casarea ei ca incompletă,
neconvingătoare, netemeinică şi nelegală; trimiterea cauzei spre rejudecare în fond; obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare, s-a susţinut că instanţele de fond au interpretat şi aplicat eronat art. 700 alin. 1 C. civ. şi art. 19 din Decretul nr. 167/1958, deoarece dreptul la stabilirea legală a masei succesorale nu se prescrie. Ceea ce se prescrie este doar dreptul de a accepta succesiunea.
“Instanţa nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere perfect distincte şi desluşite” şi “a conexat perfect nelegal cele două capete de cerere principale (fundamentale) desluşite şi distincte, incomparabile şi inconfundabile (cea de stabilire a masei succesorale şi cea de ieşire din indiviziune) şi le-a soluţionat pe cale de excepţie”.
Decizia atacată a fost dată cu încălcarea sistematică şi gravă a art. 16, 42, 51 şi 150 din Constituţie.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul S.F., le-a chemat în judecată pe pârâtele M.E. şi S.M., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să se stabilească masa succesorală rămasă după defunctul S.F., decedat la data de 31.01.2000 în Nuşfalău şi împărţirea ei, în cotă de 3/8 parte în favoarea reclamantului în calitate de fiu din prima căsătorie, în cotă de 3/8 parte în favoarea pârâtei M.E. în calitate de fiică din a doua căsătorie, şi în cotă de 2/8 parte în favoarea pârâtei S.M., în calitate de soţie supravieţuitoare.
Potrivit art. 700 alin. 1 C. civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii. în ceea ce priveşte natura lui juridică, acesta este un termen de prescripţie, susceptibil de întrerupere, suspendare şi repunere în termen. Reclamantul nu a făcut dovada că a acceptat expres sau tacit succesiunea după tatăl lui, în termenul legal.
însuşi reclamantul recunoaşte că a aflat în luna noiembrie 2000 că tatăl său a decedat. Alineatul 2 al art. 700 este înlocuit cu prevederile art. 13 şi 19 din Decretul nr. 167/1958. Cererea de repunere în termen trebuie introdusă în timp de o lună de la încetarea cauzei care justifică pierderea termenului de 6 luni. Reclamantul nu a solicitat expres repunerea în termenul de opţiune succesorală, însă Instanţa poate dispune şi din oficiu repunerea în
termen. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 30.01.2001, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. Totodată, reclamantul nu a justificat temeinic cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit.
La data decesului, S.F. avea vârsta de 87 ani. Dacă fiul acestuia a aflat abia în luna noiembrie 2000 că tatăl său a decedat la 31.01.2000, rezultă că nici nu l-a interesat soarta acestuia, ci doar moştenirea rămasă după el.
Stingerea prin prescripţie a dreptului de opţiune atrage stingerea vocaţiei succesorale, întrucât s-a prescris dreptul de a accepta succesiunea, s-a stins cu efect retroactiv şi titlul de moştenitor al reclamantului, care a devenit astfel străin de moştenirea rămasă după tatăl său.
Corespunde realităţii că, potrivit art. 42 din Constituţie, dreptul la moştenire este garantat. Acest drept trebuie exercitat în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii. Nerespectarea acestui
termen se sancţionează cu stingerea titlului de moştenitor. Vocaţia succesorală nu se confundă cu aptitudinea general-abstractă a unei persoane de a se bucura, în conţinutul capacităţii sale de folosinţă, de dreptul de moştenire, garantat prin Constituţie.
întrucât reclamantul este străin de moştenire, nu a putut fi admis capătul principal de cerere privind stabilirea masei succesorale şi nici cererile accesorii, referitoare la partajarea succesiunii şi la cheltuielile de judecată, ceea ce nu înseamnă că instanţele nu s-au pronunţat asupra tutu rorcapetelor de cerere deduse judecăţii, acţiunea fiind respinsă în întregime.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele prevăzute de art. 304 şi art. 312 alin. 5 C. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
în baza art. 271 alin. 1 C. pr. civ., recurentul va fi obligat să le plătească intimatelor cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 3.598.400 lei.
| ← SERVITUTE DE TRECERE. CONDIŢII (ART. 616 C. CIV.) | IMOBIL. DECIZIE DE TRECERE ÎN PROPRIETATEA STATULUI ÎN TEMEIUL... → |
|---|
