SERVITUTE DE TRECERE. CONDIŢII (ART. 616 C. CIV.)
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Din anexa nr. 1 la expertiza efectuată în apel f. 54, rezultă că terenul reclamanţilor nu este vecin cu terenul pârâţilor, între proprietăţile părţilor intercalându-se proprietăţile numiţilor H.G. şi K.G., care de asemenea nu au fost chemaţi în judecată. Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia ca fondul aservit să fie vecin cu fondul dominant.
Pe de altă parte, parcela cu nr. top 4903/24/2, nu a fost loc înfundat până în anul 1996, când a fost cumpărată de către reclamanţi. Lipsa de prevedere a reclamanţilor că, prin cumpărarea parcelei cu nr. 4903/24/2, acesta va deveni loc înfundat, nu îi îndreptăţeşte să solicite trecerea peste terenul pârâţilor, cu atât mai mult cu cât terenurile părţilor nu sunt nici măcar vecine.
Cea mai scurtă cale de trecere pentru reclamanţi este peste parcela cu nr. top 4903/24/1 care a fost constituită exact în acest scop şi, prin trecerea peste ea, s-ar pricinui cea mai mică pagubă, fiind doar necesară demolarea construcţiilor existente pe acest traseu.
(Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 186 din 31 ianuarie 2001)
Prin sentinţa civilă nr. 5806/19.11.1999 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis în parte acţiunea civilă precizată, intentată de reclamanţii M.P. şi
M.E., împotriva pârâţilor G.R., C.R. şi C.A. şi în consecinţă, s-a stabilit în favoarea reclamanţilor un drept de servitute de trecere cu toate mijloacele de
transport, asupra imobilului proprietatea pârâţilor, drum amenajat, înscris în C.F. nr. 14250 Baia Mare, nr. top 4903/16/3, către imobilul proprietatea reclamanţilor, înscris în C.F. nr. 13280 Baia Mare nr. top 4903/24/2.
S-a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecata cererii de intervenţie forţată a Primăriei municipiului Baia Mare, având ca obiect constatarea că imobilul înscris în C.F. nr. 14250 Baia Mare, nr. top 4903/16/3 constituie drum public, respectiv domeniu public al municipiului Baia Mare.
Au fost obligaţi pârâţii, să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale, în sumă de 1.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii terenului situat în str. P., fostă 7 N., înscris în C.F. nr. 13280 Baia Mare, nr. top 4903/24/2 în suprafaţă de 1292 mp, iar pârâţii sunt coproprietari în indiviziune, asupra unui teren învecinat, înscris în
C.F. nr. 12669 Baia Mare, nr. top 4903/16/3,4903/ 16/4, 4903/16/5, 4903/17/3, 4903/17/4, 4903/18/3 şi 4903/18/4.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S.M., a rezultat că imobilul cu nr. top 4903/16/3, este drum construit pentru accesul la partea nordică a nr. top 4903/14,4903/15,4903/ 16 etc., precum şi spre cimitir. La distanţa de 148,5 m drumul se ramifică printr-un drum natural spre cimitir, pe care reclamanţii au acces la terenul proprietatea lor.
Parcela cu nr. top 3903/16/3, este reprezentată pe harta cadastrală a municipiului Baia Mare, ca drum, de unde reiese că accesul dinspre oraş spre terenul înscris în C.F. nr. 13280 Baia Mare, nr. top 4903/24/2, proprietatea reclamanţilor, nu este posibil din alt sens, împrejurare confirmată de Consiliul Local al municipiului Baia Mare şi de Consiliul Judeţean Maramureş, prin înscrisurile de la filele 6-7.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 972/ 04.10.2000 a Tribunalului Maramureş.
Au fost obligaţi apelanţii să le plătească intimaţilor cheltuieli de judecată în apel, în sumă de
1.500.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că în apel s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul F.I., care a propus trei variante de acces
la terenul reclamanţilor. Prima variantă, pe aliniamentul 6-5, se exclude, deoarece pe această porţiune, înspre str. P. există construcţii de o parte şi de alta; a doua variantă D-E, reprezintă calea cea mai lungă, iar înspre str. P. există de asemenea construcţii de o parte şi de alta, astfel că nu se poate stabili drumul de acces printre două construcţii alăturate; a treia variantă corespunde cu aceea adoptată de prima instanţă, pe aliniamentul A-B şi B-C, pe parcela cu nr. top 4903/16/3.
Pe acelaşi loc, a mai existat şi anterior drum de acces, însă în temeiul Legii nr. 18/1991, asupra acestuia s-a reconstituit în mod eronat dreptul de proprietate în favoarea fostului proprietar de la care a fost cumpărat de către pârâţi. Nepermiţându-se accesul pe acest drum, terenul reclamanţilor are caracter de loc înfundat, astfel că motivarea instanţei de fond pe baza art. 616 C. civ. este corectă.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, solicitând, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 C. pr. civ., casarea ei şi, rejudecând, admiterea apelului în contra sentinţei, care să fie schimbată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, cu obligarea lor la cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului, pârâţii au susţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 616 C. civ., deoarece reclamanţii au o altă cale de acces la terenul proprietatea lor, peste terenul aparţinând proprietarului de la care au cumpărat imobilul, numai că în acest caz ar fi nevoiţi să-şi amenajeze cu eforturi proprii calea de acces. Pentru a se stabili servitutea de trecere, este necesar ca înfundarea să fie străină de faptul proprietarului locului înfundat. Dacă însă înfundarea se datorează faptului sau neprevederii proprietarului însuşi, atunci vecinul nu poate fi obligat să-i acorde un drept de trecere.
Când reclamanţii au cumpărat parcela cu nr. top 4903/24/2, aceasta avea acces la drumul public, peste parcela care a rămas la vechiul proprietar, dar care în prezent este ocupată de un neproprietar, respectiv de numitul P.l. în momentul cumpărării terenului, reclamanţii trebuia să îşi cumpere şi calea de acces la drumul public, aşa cum au procedat pârâţii, care şi-au lăsat drum de trecere, din terenul cumpărat.
Recursul este fondat.
Reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1.290 mp, înscris în C.F. nr. 13280 Baia Mare, nr. top 4903/24/2, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10264/1996.
înainte de cumpărarea terenului de către reclamanţi, parcela cu nr. top 4903/24/2, avea cale de acces la drumul public, respectiv la str. P., peste parcela cu nr. top 4903/24/1, constituită în acest scop, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul F.I., f. 51 dosar apel şi din schiţa anexă nr. 1 f. 54 acelaşi dosar. Aceasta era de altfel şi calea cea mai seu rtă, care ar fi pricinuit cea mai mică pagubă. în prezent însă, pe parcela cu nr. top 4903/24/1, numitul P.l. a modificat unele construcţii, aşa cum rezultă din concluziile aceluiaşi raport de expertiză. Reclamanţii nu i-au chemat în judecată pe fostul proprietar de la care au cumpărat terenul şi pe numitul P.l. care ocupă fosta cale de acces la drumul public, ci pe pârâţi.
Corespunde realităţii că peste parcela cu nr. top 4903/16/3, cumpărată de la persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, pârâţii şi-au amenajat un drum în lăţime de cca 3,5 m., în scopul exploatării normale a parcelelor asupra cărora sunt coproprietari. Această parcelă figurează în cartea funciară ca “arător". Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul S.M. f. 48 dos. fond, rezultă că drumul de acces a rezultat din diminuarea parcelelor alăturate, care iniţial aveau câte 21 m lăţime fiecare, iar în prezent au lăţimea de la 19,5 la 20,2 m.
în conformitate cu dispoziţiile art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu
pagubele ce s-ar putea ocaziona. Din anexa nr. 1 la expertiza efectuată în apel f. 54, rezultă că terenul reclamanţilor nu este vecin cu terenul pârâţilor, între proprietăţile părţilor intercalându-se proprietăţile numiţilor I., H.G. şi K.G., care de asemenea nu au fost chemaţi în judecată. Prin uimare, nu este îndeplinită condiţia ca fondul aservit să fie vecin cu fondul dominant.
Pe de altă parte, parcela cu nr. top 4903/24/2 nu a fost loc înfundat până în anul 1996, când a fost cumpărată de către reclamanţi. Lipsa de prevedere a reclamanţilor că prin cumpărarea parcelei cu nr. top 4903/24/2, aceasta va deveni loc înfundat, nu îl îndreptăţeşte să solicite trecerea peste terenul pârâţilor, cu atât mai mult cu cât terenurile părţilor nu sunt nici măcar vecine.
Cea mai scurtă cale de trecere pentru reclamanţi este peste parcela cu nr. top 4903/24/ 1, care a fost constituită exact în acest scop şi prin trecerea peste ea, s-ar pricinui cea mai mică pagubă, fiind doar necesară demolarea construcţiilor existente pe acest traseu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 11 C. pr. civ., se va admite recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată în întregime şi, judecând din nou, se va admite apelul declarat de aceiaşi pârâţi în contra sentinţei, care va fi modificată în sensul că se va respinge ca nefondată acţiunea civilă intentată de reclamanţi împotriva pârâţilor. Se vor menţine dispoziţiile sentinţei, cu privire la renunţarea reclamanţilor la judecata cererii de intervenţie forţată în proces, a Primăriei municipiului Baia Mare.
în baza art. 274 C. pr. civ., intimaţii vor fi obligaţi să le plătească recurenţilor cheltuieli de judecată în toate instanţele, în sumă de 6.724.000 lei.
| ← TESTAMENT. LEGAT UNIVERSAL ÎN FAVOAREA SOŢIEI. DESCENDENT DIN... | OPŢIUNE SUCCESORALĂ. REPUNERE ÎN TERMENUL DE ACCEPTARE. → |
|---|
