Contestaţie la executare respinsă ca inadmisibilă
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 106 din data de 10.09.2013
Prin sentința penală nr. 15 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zimnicea s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul M.I.S. împotriva executării sentinței penale nr. 58 din 20.05.2011 pronunțată de Judecătoria Zimnicea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre instanța de fond a avut în vedere că numitul M.I.S. aflat în executarea unei pedepse privative de liberate în Penitenciarul Giurgiu a solicitat anularea formelor de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 58 din 20.05.2011 pronunțată de Judecătoria Zimnicea, întrucât fapta pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunea de furt, nu a comis-o, situație ce o poate dovedi cu 4 martori.
A apreciat judecătorul fondului că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile de contestație la executare, prevăzute de art. 461 C. proc. pen., acestea formând obiectul analizei instanței care a pronunțat condamnarea precum și a instanței de recurs.
Împotriva sentinței penale nr. 15 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zimnicea a declarat recurs, în termen legal, contestatorul M.I.S.,fără motivare.
De asemenea, împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pentru următoarele aspecte:
Deși instanța de fond a respins cererea contestatorului , apreciind că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 461 C. proc. pen. , nu l-a obligat și la plata cheltuielilor judiciare datorate, așa încât s-a făcut o greșită aplicare a legii. A invocat sub acest aspect incidența dispozițiilor art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 teza a II-a C. proc. pen.
Analizând recursurile declarate atât de contestator cât și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea în raport de motivele formulate dar și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. 3 C. proc. pen. tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58 din 20.05.2011 pronunțată de Judecătoria Zimnicea s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.S. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, recunoscute de inculpat la aceea dată și pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen. Sentința a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel București nr. 1579/31.08.2011, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat. Față de inculpat s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 79 din 06.09.2011.
Ulterior, prin sentința penală nr. 1978 din 26.07.2012 pronunțată de Judecătoria sector 4, București s-a admis cererea de contopire pedepse formulată de petentul M.I.S dispunându-se contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 58/20.05.2011 cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 90/04.10.2011 pronunțată de aceeași instanță, , urmând ca petentul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare plus un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare, în total 3 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție. S-au anulat mandatele de executare emise în temeiul sentințelor enunțate mai sus și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
Și această sentință a rămas definitivă la data de 12.09.2012, prin respingerea recursului declarat de inculpat.
Potrivit art. 461 alin. 1 C. proc. pen. contestația contra executării hotărârii penale se face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Prin urmare, conform acestor dispoziții legale, contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, ceea ce înseamnă că, pe această cale nu se poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă de condamnare sau să se individualizeze pedeapsa, așa cum a solicitat contestatorul în contestație, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a dispus respingerea contestației, apreciind întemeiat că motivele invocate de contestator nu se regăsesc în cazurile prevăzute la art. 461 C. proc. pen. , situație în care contestația este inadmisibilă.
Cât privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, acesta este apreciat de tribunal ca întemeiat având în vedere că, în raport de prevederile art. 192 alin. 2 C. proc. pen. , contestatorul datora plata cheltuielilor judiciare către stat, urmare a respingerii contestației la executare, existând o culpă a acestuia în declanșarea procesului penal
| ← HOTARARE CARE TINE LOC DE ACT AUTENTIC. Jurisprudență | CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
