Ordin de protecţie. Jurisprudență Locuinţe; Măsuri de siguranţă şi educative
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 86 A din data de 30.04.2013
DOSAR NR. XXXX/193/2013 ordin de protecție - apel
R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. XX
Ședința Camerei de Consiliu din xx.xx.xxxx
Președinte -
Judecător -
Grefier -
Ministerul Public - reprezentat de procuror
La ordine judecarea apelului declarat de apelantul - pârât H. O. F., domiciliat în Botoșani, Aleea X nr. Y prin apărător ales T. F. din Botoșani, strada X nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U, împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx în contradictoriu cu reclamanta - intimată H. M., domiciliată în Botoșani, Aleea X nr. Y, județul Botoșani sau Botoșani, Aleea X nr. Y, sc. Z, ap. T și partea în proces Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, având ca obiect "ordin de protecție";.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul - apelant asistat de avocat T. F. și reclamanta - intimată, lipsind apărătorul acesteia respectiv avocat B. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat T. F. pentru pârâtul - apelant arată că potrivit art. 30 din Legea 217 termenul de declarare a căii de atac este de 3 zile de la pronunțarea sentinței instanței de fond și că este supusă numai recursului.
Instanța dă citire conținutului încheierii de ședință din xx.xx.xxxx, prin care s-a stabilit că calea de atac a prezentei cauze este cea a apelului potrivit Legii 134/2010 situație în care completul de judecată este legal constituit fiind calea de atac a apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată petiția de apel în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apărătorul pârâtului - apelant solicită admiterea apelului și să desființați în totalitate hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 1 (2), art. 2 lit.";c"; art. 23 din Legea 217/2003. Potrivit art. 23 numai persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate pusă în pericol poate solicita ordin de protecție.
Reclamanta - intimată a fost contractată de apelant doar pentru a o atenționa să achite datoriile contractate de societatea la care aceasta are calitatea de asociat unic, datorii care au fost garantate cu locuința comună a părților.
Refuzul reclamantei - intimate de a achita datoriile contractate poate fi considerat un abuz economic, conform art. 4 din Legea 217/2003. Se pune problema dacă există sau a existat această violență expusă de reclamantă, din momentul în care aceasta a părăsit locuința împreună cu copilul, iar singura sursă ca apelantul să ia contract cu copilul era unitatea școlară unde își frecventează cursurile școlare. Or, reclamanta - intimată a considerat acest gest de afecțiune al apelantului ca fiind o presiune psihică asupra copilului. Pentru dezvoltarea normală a unui copil este nevoie de dragostea din partea mamei și autoritate din partea tatălui. Apelantul dorește să se împace cu reclamanta - intimată.
De observat că cererea reclamantei nu a respectat condițiile prevăzute de art. 26 alin. 1 cap. IV din Legea 217/2003 potrivit cărora: "cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit formulatului prevăzut în anexă care face parte integrantă din prezenta legea";, abia ulterior promovării acțiunii reclamanta a depus precizări la acțiune conform formularului tip.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului atât în ceea de privește situația de formă cât și situația de fapt expusă, această lege a dat posibilitatea părților măsura de protecție care a fost instituită, tocmai pentru a analiza situația copilului.
Reclamanta - intimată arată că apărătorul ales nu a putut să se prezinte.
Solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că datoriile contractate de societate le achită lunar, nu s-a opus niciodată ca minorul să nu se întâlnească cu apelantul, având în vedere că copilul are 14 ani și poate singur să aleagă calea cea mai bună. Or, apelantul când se întâlnește cu copilul nu încearcă să aplaneze această situație ci, mai rău o înrăutățește, vorbindu-i urât despre mama sa.
T R I B U N A L U L
Asupra cererii de apel de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. XXXX/193/27.02.2013 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanta H. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H. O. F. să se dispună emiterea unui ordin de protecție, respectiv evacuarea temporara a pârâtului din locuință, reintegrarea sa si a copiilor în locuință familiei, limitarea dreptului de folosință a paratului, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de ea, copil, reședință, locul de muncă sau unitatea de învățământ, interzicerea oricărui contact, încredințarea minorului sau stabilirea reședinței acestuia și suportarea de către parat a chiriei sau întreținerii pentru locuința temporara.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost lovita violent în locuința familiei din Botosani, Aleea X, nr. Y, la data de xx.xx.xxxx și primește zilnic amenințări de la soțul său, fiind urmărita și hărțuită de acesta, aflându-se în proces de divorț.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie cerere ( filele 6-7), acte de stare civila ( filele 8 si120, certificate medico legale ( filele 9-10 si 12-14).
Pârâtul legal citat a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamanta a completat cererea tipizata în mod confuz și iresponsabil pentru a induce în eroare instanța.
La data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 18:00 - 18:30 reclamanta a venit acasă într-o avansată stare de ebrietate și a provocat un scandal, respectiv în legătură cu o importanta sumă de bani pe care a furat-o din casă în mai multe etape în total de 3.000 euro si 27.000 lei, alte obiecte și o verigheta de aur de 4,5 grame, banii fiind ai săi din salarii, salarii compensatorii, împrumuturi CAR si împrumuturi de la persoane fizice. Scandalul pe care l-a premeditat si l-a provocat a constat în îmbrânceli reciproce, reclamanta instruindu-l în prealabil pe minor să telefoneze la 112, venind un echipaj de la poliție si unul de la jandarmi care au constatat că a deranjat ordinea publică și nu că reclamanta era lovită. De asemenea, a căutat-o personal pe reclamantă cât și alte persoane pentru a o ruga să achite ratele la Banca Transilvania unde a făcut un credit important, iar el este girant principal. A mai arătat că reclamanta gestionează în mod fraudulos SC X SRL unde pârâtul figurează ca coproprietar, precum si Oficiul de Asigurări. Din momentul în care s-a pensionat pe caz de boala și primește o pensie de 715 lei, reclamantei nu îi mai convine. Nu are timp să se ocupe de buna educație a minorului și nici nu se pricepe.
Totodată, a mai arătat că reclamanta a promovat acțiunea de divorț iar pe data de xx.xx.xxxx, aceasta a declarat de bună voie că a părăsit domiciliul și a abandonat familia, premeditând neplata ratelor și având o relație extraconjugala cu șoferul P. A. pe care a ținut-o ascunsă, acesta asistând la discuțiile cu reclamanta ce se limitau la datoriile bancare. A susținut că nu exista nici un pericol ca minorul să locuiască în continuare pe Aleea X, nr. Y.
De asemenea, pârâtul a mai arăta că nu a hărțuit-o pe reclamantă și că el nu o va mai căuta dacă aceasta își achită datoriile.
In dovedirea cererii, paratul a depus la dosar înscrisuri: somatii ( filele 41-43), memoriu special ( filele 45-56), nota de prezentare ( filele 58-62), somatii,contracte, chitante ( filele 85-102).
Din oficiu, instanța de fond a solicitat relații de la Poliția mun. Botoșani cu privire la plângerile formulate de către părți ( filele 66-79), precum si către DGASPC Botosani ( filele 107-108).
Ulterior, la termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, reclamanta a depus precizări la acțiune prin care a arătat că solicită emiterea ordinului de protecție prin care paratului să i se interzică a se apropia la mai puțin de 50 metri de ea și copilul rezultat din căsătoria acestora, accesul în autoturismele cu nr. de înmatriculare BT-XX-XXX si BT-XX-XXX aparținând SC X SRL, precum si accesul paratului la domiciliul sau actual si a se apropia la mai puțin de 50 metri de Școala nr. 17 unde minorul este elev, întrucât pârâtul a amenințat-o de la data introducerii cererii de divorț, o urmărește constant, se urca în autoturismele indicate, provoacă scandaluri de fata cu călătorii, a formulat plângeri nejustificate la Politie, Protecția Copilului, la ITM, la Garda Financiara, ARR etc, a terorizat copilul la școala, nefiind interesat de răul pe care îl face acestuia.
In cauza, au fost audiați martorii A. C. V., P. V. si D. R. E..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță de judecată a reținut că potrivit prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violență verbală, violență psihologică, violență fizică, violență sexuală, violență economică, violență socială și violență spirituală.
Prin urmare, față de dispozițiile anterior menționate, pentru emiterea unui ordin de protecție, sunt necesar a fi îndeplinite o serie de condiții și anume: viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei care solicită emiterea ordinului de protecției să fi fost pusă în pericol printr-un act de violență ( fizica sau psihica) în una din formele prevăzute în art. 4 lit. a) - g) din partea unui membru de familie definit prin art. 5 din Legea nr. 217/2003 (ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale), iar măsura să aibă caracter provizoriu și urgent.
A reținut prima instanță că integritatea psihică a reclamantei și a copilului părților este pusă în pericol printr-un act de violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică.
Astfel, din data de xx.xx.xxxx, când a intervenit separarea în fapt a părților, pârâtul și-a hărțuit în mod constant soția și fiul său, soția sub aparența unor discuții cu privire la ratele pe care societatea al cărei administrator este aceasta și formularea de sesizări la poliție și DGASPC cu privire la faptul că reclamanta nu deține mutație la noua adresă și, respectiv, dacă DGASPC a dat mandat reclamantei pentru a avea în îngrijire minorul, iar fiul prin prezentarea permanentă a pârâtului la școala unde învață acesta și crearea unor stări stânjenitoare pentru minor în raport cu cadrele didactice și colegii acestuia. Astfel, martorul A. C. V. a arătat că pârâtul venea zilnic într-o perioadă, stând ascuns și izbindu-se în ușa de la microbuz și reproșându-i reclamantei diverse probleme, iar reclamanta se simte terorizată în prezența acestuia, fiindu-i frică să meargă noaptea singură acasă în timp ce martora D. R. E., directoarea școlii unde învață minorul, a relatat o împrejurare în care pârâtul a venit la școală la minor și a îngenunchiat în fața acestuia, copilul uitându-se oriunde numai la pârât nu, iar, din discuția cu minorul, martora a arătat că acesta a declarat că nu merge acasă din cauza certurilor, agresiunilor fizice și verbale. Aceeași martora a mai arătat că pârâtul îl așteaptă pe minor și la 7 și la ora 14, fiind foarte insistent, iar copilul se simte pândit , luat prin surprindere, pârâtul dorind cu insistență să vadă copilul, să se întâlnească cu acesta, copilul fiind afectat. În plus, instanța a reținut din declarațiile martorului D. R. E. că martorul P. V. a căutat-o pe aceasta pentru a-i spune ce să spună la proces, aceasta nefiind decât o reflexie a celor dorite de către pârât și denotă insistența acestuia în soluționarea problemelor în sensul dorit de către pârât.
Faptul că martorul P. V. a intervenit și a mers la cel de-al doilea martor pune la îndoială declarațiile acestuia care, de altfel, vizează doar aspectele legate de ratele la bancă pe care părțile le-ar avea de plătit, nefiind o persoană care să fie frecvent prezentă în casa părților și să cunoască aspecte legate de comportamentul părților una față de cealaltă și față de minor. Este adevărat că neplata ratelor poate constitui un motiv de stres pentru pârât, însă acesta nu justifică prin sine comportamentul constant al pârâtului care își urmărește soția și fiul, provocând stări de tensiune inacceptabile mai ales pentru dezvoltarea psihică a minorului și pregătirea școlară a acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârât instanța a dedus incapacitatea acestuia în realizarea faptei de hărțuire a soției și a copilului la locul de muncă și la școală. Depozițiile martorilor audiați în cauză, în special a martorei D. R. E. relevând o persoană instabilă din punct de vedere emoțional, condiții în care instanța a apreciat că, prin comportamentul său, pârâtul creează un pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei și a minorului, ceea ce denotă și urgența cererii acesteia de emitere a unui ordin de protecție.
În plus, instanța a avut în vedere și faptul că, în data de xx.xx.xxxx, când a avut loc altercația între cele două părți, în urma căreia reclamanta a avut nevoie de 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare ( fila 9), pârâtul a fost sancționat contravențional.
Deși pârâtul a justificat constant comportamentul prin împrejurarea că el este garant principal pentru contractul de credit încheiat de societate s-a observat că afirmația sa nu este reală atâta timp cât în calitate de împrumutat și garanți figurează societatea, reclamanta și pârâtul ( fila 89).
Față de considerentele expuse, prima instanță a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâtului de a păstra o distanță minimă de 50 m față de reclamanta H. M. și de minorul rezultat din căsătoria părților, respectiv H. A. G., precum si fata de unitatea de învățământ unde este elev minorul, respectiv Scoala nr. 17, jud. Botoșani.
În ceea ce privește interdicția accesului pârâtului în autoturismele proprietatea SC X SRL, instanța a reținut că o astfel de măsură nu se încadrează în nici una din cele limitativ prevăzute de art. 23 alin. 1-3 din Legea nr. 217/2003 și, în plus, ordinul de protecție vizează întotdeauna protejarea unei persoane și nu a unor bunuri, protejarea persoanei fiind realizată în acest caz prin păstrarea distanței de către pârât, implicit în situația în care reclamanta s-ar afla în autoturismele menționate. Pe cale de consecință, instanța a respins această solicitare.
Față de prevederile art. 31 alin.1 din Legea nr. 217/2003, instanța a dispus comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției mun. Botoșani în vederea punerii în executare a acestuia, stabilind durata măsurilor dispuse ca fiind de 6 luni de la data emiterii ordinului.
În temeiul art. 23 alin.3 din Legea nr. 217/2003, instanța a dispus obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică, apreciind din ansamblul probator administrat în cauză cu privire la comportamentul pârâtului ușor schimbător și stările descrise de către martori că se impune o astfel de măsură, în lipsa căreia nici măsurile dispuse prin acest ordin nu ar fi unele eficiente.
Împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx a formulat apel pârâtul H. O. F..
În determinarea naturii căii de atac, instanța are în vedere faptul că potrivit art. 7 din cadrul capitolului Dispoziții de punere în aplicare din cuprinsul Legii 76/2012, se dispune că, dacă prin această lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă";, de la intrării în vigoare a codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că dispozițiile alin. 1 se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului";, sau că "poate fi atacată cu recurs"; ori după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Cum Legea 217/2003 prevedea calea de atac a recursului, iar cererea formulată de către reclamantă a fost introdusă după data intrării în vigoare a Legii 134/2010, va reține că sunt aplicabile aceste prevederi lege, astfel încât sentința nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, este supusă numai apelului la Tribunalul Botoșani.
În motivarea cererii de apel, a arătat pârâtul că s-au aplicat în mod greșit prevederile Legii 217/2003, respectiv ale art. 1 alin. 2 art. 2 lit. c, art. 4 și art. 23 din acest act normativ.
A arătat că, potrivit art. 23 alin. 1: "numai persoana a cărei viață, integritate psihică și psihică, ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență manifestat în formele prevăzute de art. 4 din Legea 217/2003, poate solicita ordin de protecție.
A mai arătat faptul că situația de a-i aminti reclamantei că trebuie să-și plătească datoriile în condițiile în care primise somație nu poate fi catalogată drept violență în familie în sensul art. 4 din lege.
A mai susținut că, dimpotrivă refuzul reclamantei de a achita aceste datorii cu luarea în considerare a consecințelor ce decurg din acest refuz, poate fi considerat o violență economică în sensul art. 4 din Legea 217/2003.
În ceea ce îl privește pe minorul A., a arătat faptul că nu l-a căutat la școală și l-a implorat să revină în familie.
La cererea de apel formulată prin reprezentant a fost anexat și memoriul scris al pârâtului (f. 6 - 14 dosar).
În cuprinsul acestui memoriu pârâtul a arătat că soluția a fost dată în mod greșit de către Judecătoria Botoșani pentru motivul că, cererea privind emiterea ordinului de protecția nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor legale și anume a art. 26 alin. 1 cap. IV .
A susținut că procurorul de ședință a sesizat în primă fază acest aspect, însă ulterior, Ministerul Public nu a fost reprezentat prin aceeași persoană.
A arătat că precizările depuse la xx.xx.xxxx prin avocat nu pot ține loc de cerere conform prevederile ale art. 26 alin. 1 din Legea 217/2003.
A mai susținut că, niciodată reclamanta nu a dovedit că a fost hărțuită și urmărită de către pârât, astfel cum s-a afirmat în cererea completată în mod greșit.
Că, motivele invocate se referă la o situație trecută pentru care organele statului au luat măsuri la momentul oportun , astfel că nu mai pot fi invocate și în susținerea cererii de emiterea a ordinului de protecție. Ele se referă la un incident produs în familie la data de xx.xx.xxxx, premeditat de către reclamantă.
A susținut că aceasta a venit acasă în stare de ebrietate și nu a putut să justifice lipsa unor bani din casă.
După această dată nu există nici o probă în legătură cu atitudinea sa.
A susținut că nu sunt adevărate susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi terorizat copilului la școală și că ar fi mers cu minorul să dea declarație la autorități.
De asemenea, nu sunt adevărate nici susținerile potrivit cărora, ar fi amenințat-o de multe ori chiar cu moartea, că ar fi urmărit-o în mod constant și că ar fi provocat scandal de față cu alte persoane.
În legătură cu acestea nu au fost aduse probe în fața instanței.
A invocat în susținerea acestor apărări faptul că, reclamanta nu a făcut plângeri și reclamații sau sesizări la poliție imediat după ce aceasta pretinde că ar fi avut loc o astfel de atitudine.
Plângerile la organele statului, nu au nici o legătură cu solicitarea reclamantei pentru a obține ordin de protecție.
Ceea ce a urmărit pârâtul a fost de a înștiința aceste instituții despre faptul că reclamanta gestionează în mod fraudulos firma SC. X SRL Botoșani, firmă specializată transport auto persoane, aparținând familiei H. ca și bun comun, pentru care pârâtul este garant principal și coproprietar, răspunzând în solidar față de administratoarea societății,
A reiterat existența unei violențe economice în sensul art. 4 alin. "e"; din lege la care este supus pârâtul, susținând că este dreptul său a face asemenea petiții.
Totodată, a arătat că instanța a reținut în mod greșit că ar fi căutat-o pe reclamantă în sensul de a o hărțui. A definit noțiunea de hărțuire și a susținut că în fapt, situația nu a fost astfel cum a fost prezentată de către reclamantă. În realitate el a căutat-o pe aceasta pentru a-i aduce aminte că trebuie să plătească ratele lunare la Banca Transilvania.
Niciodată în cele 87 de zile de când reclamanta a plecat de la locul în care trăiau în comun nu ar fi supus-o pe aceasta violenței verbale, psihologice, violenței fizice, violenței sexuale, violenței rasiale sau violenței spirituale, forme de violențe prevăzute de Legea 217/2003.
Dimpotrivă, pârâtul a fost supus violenței economice. A mai susținut că, reclamanta este cercetată pentru fapte penale, rezultând în mod evident că aceasta este supărată. Ea nu recunoaște că nu-și plătește datoriile iar în fața organelor de poliție a susținut că a părăsit locuința comună de bună voie dar nu pentru că ar fi fost hărțuită. A mai menționat că reclamanta a dat o declarație în care a arătat că a fost căutată pentru a-și achita datoriile iar nu pentru a fi hărțuită.
A solicitat administrarea probei cu înscrisurile reprezentate de aceste declarații.
A mai susținut pârâtul că pe rolul instanțelor se află cererea de divorț (XXX/193/2013), urmând să se stabilească modalitatea de exercitare a autorității părintește.
A subliniat efectul pe care îl va avea soluția dată în prezenta cauză față de modalitatea de soluționare a cererii de divorț.
Problema esențială a reclamantei este aceea că aceasta nu poate să-și plătească datoriile pe care le are și nu vrea acest lucru.
Prin urmare, a solicitat desființarea sentinței pronunțată în dosarul XXXX/193/2013.
Apelantul a renunțat implicit la administrarea probei cu înscrisuri, astfel la termenul de judecată din xx.xx.xxxx, arătând că nu are de formulat cereri în legătură cu judecata.
Prezent în fața instanței de judecată la termenul din xx.xx.xxxx, minorul H. A. G. a arătat că își însușește cererea formulată de către reclamanta H. M..
Analizând cererea de apel, instanța va constata că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit art. 3 alin. 1 li. "c"; din Legea 217/2003, protecția și promovarea drepturilor victimelor, violențelor se realizează în conformitate cu principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie.
Contrar celor susținute de către pârât prin cererea de apel și a anexei la această cerere, din înscrisurile dosarului rezultă o situație de fapt care reclamă tocmai luarea unor măsuri în vederea prevenirii săvârșirii actelor de violență.
Potrivit acestui principiu, astfel cum rezultă din reglementarea menționată este suficientă existența unei amenințări de săvârșire a unui act de violență, măsura putându-se lua tocmai în scopul prevenirii săvârșirii în mod efectiv a actului.
Este evident că, între părți, există tensiuni pârâtul nefiind mulțumit de atitudinea reclamantei în legătură cu datoria pentru care acesta răspunde în solidar.
Astfel, din declarația martorilor audiați în cauză rezultă că pârâtul a manifestat atitudini ce ar putea reprezenta un eventual pericol, în sensul că, acesta venea zilnic la locul unde își desfășura activitatea reclamanta, stătea ascuns, apoi se izbea în ușa de la microbuz, împrejurare în care reclamanta stătea în spatele microbuzului cu perdelele trase, manifestând frică față de pârât.
Au mai susținut martorii că pârâtul reproșa aspecte în legătură cu o plată și că era necesară atenție pentru ca pârâtul să nu o lovească pe reclamantă.
A mai susținut martorul că pârâtul se schimbă foarte, foarte repede și că nu se poate discuta cu acesta. Că în mod obișnuit adresa injurii reclamantei.
Și martorul propus de către pârât a arătat că între părți există o tensiune determinată de existența datoriilor arătând că dacă reclamanta și-ar achita datoriile nu ar exista aceste probleme.
Situația că martorul P. V. S. a arătat că nu l-a văzut pe pârât să fie violent și a apreciat că nici nu este în stare de violență, nu poate fi relevantă în sensul aprecierii în legătură cu atitudinea generală a pârâtului câtă vreme din declarația celuilalt martor, rezultă aspecte contrare.
Instanța va avea în vedere și faptul că martorul audiat la propunerea pârâtului nu cunoștea aspecte în legătură cu evenimentele din xx.xx.xxxx sau din perioada anterioară. Acest martor a confirmat că împrejurările în care reclamanta a plecat de la locuința comună au fost acelea în care între părți au existat discuții, pârâtul aflându-se în stare de ebrietate, iar la domiciliul părților au fost prezenți doi polițiști și o mașină de jandarmi.
Față de cele menționate, instanța va reține că, în mod corect prima instanță de judecată, a reținut că sunt îndeplinite prevederile art. 4 din Legea 217/2003 .
Modalitate de manifestare a violenței este anume psihologic definită în textul art. 4 lit. "b"; ca reprezentând tocmai impunerea voinței sau provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace.
Față de cele reținute mai sus tribunalul, va reține că Judecătoria Botoșani, a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art. 23 admițând în parte cererea și stabilind obligația provizorie pentru pârât de a păstra o distanță minimă de 50 de metri față de reclamanții H. M. și H. A. G., față de domiciliul acestora și față de unitatea de învățământ unde este elev minorul, măsura fiind dispună pentru 6 luni de la emiterea ordinului.
În mod corect, a fost luată și măsura obligării pârâtului de a urma măsura consilierii psihologice în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 3 din Legea 217/2003.
Motivul invocat de către pârât în legătură cu neîndeplinirea condițiilor de formă la formularea cererii, urmează a fi respins pentru că, acest formular este redat în textul de lege tocmai pentru a veni în ajutorul acelor persoane care fiind supuse unui act de violență își manifestă opțiunea de a solicita emiterea ordinului de protecție. Textul de lege nu prevede o sancțiune în legătură cu nerespectarea acestei forme care, urmărește să faciliteze demersul victimei și să ofere referințe clare în legătură cu situația de fapt față de care se solicită emiterea ordinului, luându-se în considerare efectele importate pe care un astfel de act le generează.
Nici motivul netemeiniciei emiterii ordinului, nu poate fi primit câtă vreme din declarațiile martorilor audiați rezultă că starea de tensiune dintre părți a continuat să se manifeste.
Împrejurarea că în trecut au fost luate măsuri de către organele statului, este de natură a consolida poziția reclamantei în cauza de față.
De altfel, nici situația invocată, anume că pentru fiecare dintre manifestările pârâtului, reclamanta nu ar fi formulat sesizări, nu poate reprezenta un motiv de desființare a ordinului câtă vreme formularea de petiții sau plângeri este un drept al reclamantei iar nu o obligație a acesteia.
Modalitatea în care reclamanta a înțeles să opteze în legătură cu manifestarea, la un moment dat, nu poate avea consecințe în sensul lipsirii acesteia de posibilitatea de a invoca în prezent situațiile anterioare și de a solicita emiterea ordinului de protecție, deoarece starea de tensiune nu a fost înlătură.
De altfel, chiar pârâtul susține că există probleme pentru că reclamanta nu înțelege să-și achite datoriile pentru care a garantat, considerându-se el însuși o victimă a violenței economice, manifestate de către reclamantă.
La punctul 3 din anexa la cererea de apel a susținut că a căutat-o pe reclamantă tocmai pentru a-i aduce la cunoștință că trebuie să-și plătească datoriile.
Din această situație, invocată în mod insistent de către pârât, rezultă starea de frustrare în care se află acesta urmare a atitudinii din partea reclamantei.
În cauza de față instanța nu este chemată să analizeze atitudinea reclamantei, în legătură cu, existența datoriei sau a neîndeplinirii obligației de plată, ci, necesitatea impunerii unei măsuri în vederea prevenirii unei violențe.
Cum această situație a determinat crearea de tensiuni între păți, astfel cum a rezultat și din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că în soluționarea cererii de apel nu are relevanță dacă neachitarea acestor datorii este urmare a proprie voințe a reclamantei sau este datorată unei alte împrejurări.
Nici situația existenței dosarului de divorț nu poate reprezenta un motiv pentru care sentința Judecătoriei Botoșani pronunțată la xx.xx.xxxx ar trebui desființată, procedura specială de soluționare în conformitate cu prevederile Legii 217/2003 neincluzând nici o condiționare în raport de existența unei alte cauze pe rolul instanțelor de judecată.
La punctul 5 din memoriul pârâtului, se reiterează că reclamanta refuză să-și achite datoriile.
Pentru toate aceste motive instanța va respinge cererea de apel formulată de către pârâtul H. O. F. împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul H. O. F., domiciliat în Botoșani, Aleea X nr. Y, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură T. F. din Botoșani, strada X nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani pe care o păstrează, în contradictoriu cu reclamanta - intimată H. M. din Botoșani, Aleea X nr. Y sau Botoșani, Aleea X nr. Y, sc. Z, ap. T.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR , GREFIER,
| ← Pretenţii . Jurisprudență Prejudicii, daune | Pretenţii. Jurisprudență → |
|---|
