Inselaciune. Elemente constitutive. Jurisprudență Înşelăciune
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Hotărâre nr. 79 din data de 16.04.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. XXXX/40/2012 art. 215 Cod penal
SENTINȚA NR. XX
Ședința publică din data de xx.xx.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Grefier
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani este reprezentat prin procuror
La ordine judecarea acțiunii penale privind pe inculpații A. D. și P. C. L., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns inculpații A. D. - asistat de avocat D. R. și P. C. L. - asistat de avocat B. S., și consilier juridic B. G. pentru partea civilă SC A. SRL Pașcani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus la dosar precizări formulate de către partea civilă S.C. A. SRL Pașcani.
Instanța aduce la cunoștință părților prezente că s-a repus cauza pe rol pentru a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată întrucât, prin concluziile scrise, parchetul a solicitat această schimbare iar instanța a apreciat că se impune ca această cerere a parchetului să fie pusă în discuție în contradictoriu cu părțile.
Procurorul, având cuvântul, arată că, așa cum s-a reținut și în cuprinsul rechizitoriului și așa cum rezultă din toate probele administrate în cauză, inculpații au comis fapta ce s-a reținut în sarcina lor, în forma participației penale improprii, ei fiind cei care au acționat cu intenția directă și vădită de a înșela partea vătămata/civilă în scopul obținerii unui folos material injust și în scopul pricinuirii unei pagube acesteia, fiecare inculpat având un rol de autor mediat, respectiv autor de la distanță, folosindu-se de A. M. ca de un instrument în realizarea întregii activități infracționale, așa cum a fost prezentat în actul de acuzare.
Drept urmare, consideră că fapta se încadrează în prevederile art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 alin. 1 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul A. D. și art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 alin. 1 Cod penal în ceea ce o privește pe inculpata P. C. L., solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Consilier juridic B. G., pentru partea civilă, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat.
Pentru inculpatul A. D., avocat D. R., având cuvântul, arată că dorește a fi și foarte scurtă și foarte concisă în același timp, precizând că inițial și-a pregătit susținerea pe două aspecte, unul legat de excepția privind momentul când se ia în discuție schimbarea încadrării și unul în subsidiar, pe fondul cauzei.
Auzind concluziile procurorului, apreciază că se încearcă o manevră de resuscitare, știindu-se că nu se mai poate face nimic, dar totuși se speră că i se dă viață. În acest mod percepe situația printr-o comparație, care consideră că are directă legătură cu cauza.
Așa cum s-a susținut la acest termen, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice încă o dată, nu numai prin reținerea dispozițiilor art. 31 Cod penal ci și prin reținerea dispozițiilor art. 25 Cod penal în ce privește pe A. D. și art. 26 Cod penal față de P. C. L..
S-a dat cuvântul la termenul anterior la dezbateri pe fond, cu concluzii din partea tuturor părților implicate în dosar, cu concluzii în subsidiar, foarte corect consemnate în încheierea în ședință.
Paradoxal, prin concluziile scrise depuse la dosar, se solicită schimbarea încadrării juridice. Este foarte adevărat că instanța este obligată, dacă prin concluziile scrise se solicită schimbarea încadrării juridice, să repună cauza pe rol. Susține că pana aici, nu este nimic în afara textului de lege. Doar că, legiuitorul, când a stabilit un moment final al dezbaterilor, nu întâmplător, la ultima frază, înainte de a da cuvântul părților, se referă la întrebarea dacă mai sunt alte cereri sau excepții de ridicat. În cazul în care nu mai sunt malte cereri, se consideră terminată cercetarea judecătorească și se dă cuvântul pentru dezbateri. S-au pus concluzii orale, parte dintre avocați au depus și concluzii scrise. Concluziile scrise însă nu trebuie să se abată cu nimic de la concluziile orale, notele scrise reprezentând doar o detaliere a susținerilor făcute cu ocazia dezbaterii fondului. Sigur, dispozițiile legale prevăd această obligație de a repune cauza pe rol pentru a pune în discuția contradictorie a părților, dar nu prevede obligația instanței de a lua act de cererea formulată.
Susține că, în asemenea fază, după încheierea dezbaterilor, cererea de schimbare a încadrării juridice este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, susține că este de observat că nici măcar cu ocazia concluziilor scrise depuse la dosar, nu s-a prezentat care din cele două alineate ale dispozițiilor art. 31 Cod penal operează în cauză, pentru că, în alineatul 1 este participația improprie, reprezentând ajutarea la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală iar în alineat 2 avem ajutarea cu intenție la săvârșirea unei fapte comisă fără vinovăție. Ori, nu se spune decât dispozițiile art. 31 Cod penal.
Dacă tot nu s-a spus care alineat operează în cauză, atunci concluzia este că se creează anumit parcă o situație de confuzie totală, întrucât în rechizitoriu, persoana la care se face referire că s-a comis această faptă cu intenție, adică cea care a fost determinată să săvârșească o faptă penală (nu se știe nici acum dacă din culpă sau cu vinovăție, așa cum cere legea), dar prin rechizitoriu, această persoană este scoasă de sub urmărire penală (A. M.), pentru art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta - deci pe art. 10 lit. c Cod procedură penală. Atunci, dacă A. M. nu a comis vreo faptă penală, așa cum se reține în rechizitoriu, participația improprie a inculpatului A. D. la ce operează pentru că nu este o faptă comisă de A. M..
Este adevărat că în cuprinsul rechizitoriului se menționează că acele file CEC ar fi fost emise în necunoștință de cauză de către A. M., căruia i se atrage o eventuală culpă. Cu atât mai mult, dacă rechizitoriu a făcut vorbire de așa ceva, se întreabă de ce nu a făcut o încadrare juridică corectă atât în ce privește scoaterea de sub urmărire penală a lui A. M. cat și trimiterea în judecată a lui A. D., întrucât inculpatul nu mai este astăzi judecat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată în urmă cu un an, adică pentru autorat la infracțiunea de înșelăciune. S-a spus că instigarea a fost asimilată infracțiunii de înșelăciune în forma autorat-ului, respectiv că acele acte de instigare sunt absorbite în forma autorat-ului. Astăzi, aflăm că nu mai sunt absorbite și că instanța trebuie să-l judece pentru instigare.
A face alte comentarii, consideră că este ridicol, așa încât, concluzionând, solicită, în principal, să se constate că cererea de schimbare a încadrării juridice este inadmisibilă iar, pe fondul cauzei, dacă s-ar trece peste o asemenea analiză succintă, solicită să se constate că, atâta vreme cat unul din inculpați, cercetați inițial pentru aceeași faptă, este scos de sub urmărire penală, ca nefiind autorul faptei iar la acest termen se solicită condamnarea inculpatului A. D. pentru instigare la înșelăciune, apreciază că este o dovadă în plus, că întregul material de urmărire penală nu s-a baza decât pe prezumții, așa cum a arătat în concluziile scrise la termenul anterior, pe presupunerea că s-a comis o faptă, fără ca aceasta să aibă acoperire măcar în vreun mijloc de probă administrat în cauză. Totodată, arată că menține concluziile scrise depuse la termenul anterior și solicită achitarea inculpatului.
Pentru inculpata P. C. L., avocat B. S., având cuvântul, solicită să se respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet întrucât, după încheierea dezbaterilor, o asemenea cerere nu mai poate fi primită.
Consideră că este nefirească această cerere a parchetului, de solicitare de schimbare încadrare juridică, strecurată în concluziile scrise și se întreabă retoric, ce ar fi făcut apărarea și, mai ales, ce ar fi făcut instanța dacă nu ar fi observat acest lucru pentru că o cerere de schimbare a încadrării juridice trebuie să fie supusă dezbaterilor, să se administreze probe, să se asigure desfășurarea unui proces în mod echitabil, cu respectarea tuturor garanțiilor cerute de lege pentru respectarea dreptului la apărare, proces care să reprezinte și asigurarea unui climat de echilibru.
Susține însă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestei cerere de schimbare a încadrării juridice, pentru că nu este vorba de o participație improprie, nici în ceea ce privește pe A. D. și nici în ceea ce privește pe P. C. L. întrucât, așa cum a spus parchetul, participația improprie ar avea în vedere săvârșirea faptei de către un autor mediatic de la distanță, în scopul obținerii pentru sine a unui folos. Ori, nici în acest moment, parchetul nu a demonstrat care este folosul și care sunt actele materiale săvârșite de fiecare din cei doi inculpați. Participația improprie a lui P. C. L. operează la o faptă săvârșită de un alt autor, faptă pentru care acest autor nu răspunde pentru că nu s-a individualizat răspunderea acestuia și consideră că nici instigarea și nici complicitatea nu poate fi reținută câtă vreme nu s-a reținut autorat-ul.
Prin urmare, solicită respingerea cererii atât pe excepție cât și pe fond, menținând concluziile formulate la termenul anterior.
Întrebați fiind, inculpații, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri sau probe de formulat față de solicitarea de schimbare încadrare juridică.
În aceste condiții, instanța unește cererea de schimbarea încadrare juridică cu fondul cauzei și, nemaifiind alte probe de formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei, potrivit art. 340 Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, arată că, așa cum a arătat, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. 1, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și, așa cum a arătat și în concluziile puse astăzi a solicitat schimbarea încadrării, ceea ce este corect și juridic perfect legal, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, s-a constatat că faptele se încadrează în prevederile art. 25, 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal în formă continuată cu aplicarea acestor prevederi speciale privind participație improprie, respectiv ale art. 31 alin. 1 Cod penal, așa cum a menționat și anterior.
Susține că a făcut această precizare pentru că din actele dosarului a rezultat că A. M., semnatarul filelor CEC este cel care a semnat în necunoștință de cauză și din culpă, respectiv culpa prev. de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, acesta nu a prevăzut rezultatul faptelor sale deși trebuia și putea să-l prevadă.
În aceste condiții, consideră că fapta reținută în sarcina inculpaților, respectiv aceea că, în perioada octombrie 2009 - ianuarie 2010, în calitate de administrator împuternicit al SC M. C. I.SRL Botoșani și inculpata P. C. L., secretara sa și fost administrator al SC P. I.SRL Răchiți, l-au instigat și determinat, ajutat în mod efectiv, pe numitul A. M., care era la acel moment administrator al SC P. I.SRL Răchiți, să contracteze cu SC A. SRL Pașcani, o relație comercială, această societate a livrat mărfuri către SC P. I. iar pentru plata acestor mărfuri, A. M. a semnat acele file CEC și le-a înmânat reprezentantul societății, inducându-l astfel în eroare și omițând după aceea să plătească marfa.
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății, s-a specificat faptul că această marfă a fost plătită de către SC M. C. I.de către SC P. I., aducându-se în acest sens la dosar o serie de chitanțe în copie xerox, prin care s-a încercat a se face dovada că mărfurile au fost plătite.
În cursul urmăririi penale s-a verificat acest aspect și nu a reieșit de nicăieri că aceste mărfuri ar fi fost plătite. S-a verificat balanța de plăți și încasări și nu exista la acea dată iar chitanțele pe care la ultimul termen de judecată le-au adus inculpații, consideră că sunt acte false, efectuate probabil ulterior pentru a justifica plata. Ar fi trebuit să le depună aceste acte la momentul când li s-a adus la cunoștință acuzațiile, ar fi trebuit să le depună la dosar în original pentru a demonstra că, intr-adevăr aceste plăți au fost făcute, ceea ce demonstrează că marfa care ar fi ajuns la M. C. I.și de care au beneficiat cei doi inculpați, practic nu a mai fost plătită către partea civilă și nici în ziua de azi nu s-a încercat o modalitate de recuperare a prejudiciului.
Consideră că faptele sunt dovedite, așa cum s-a arătat și în rechizitoriu și astăzi prin concluziile puse. Rezultă indubitabil că cei doi inculpați au indus în eroare prin intermediul acestui autor care a acționat fără vinovăție și au cauzat un prejudiciu către SC A. SRL Pașcani.
Prin urmare, solicită condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, obligarea acestora la plata despăgubirilor civile în sumă de 252.989,62 lei, suma cu care s-a constituit parte civilă SC A.. De asemenea, solicită obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b și c Cod penal și menținerea măsurilor asiguratorii dispuse în cauză în vederea recuperării prejudiciului pana la soluționarea cauzei.
Pentru partea civilă SC A., consilier juridic B. G., având cuvântul, își menține concluziile puse anterior.
Pentru inculpatul A. D., avocat D. R., având cuvântul, menține concluziile scrise depuse la termenul anterior, cu completările făcute la termenul de astăzi vis-à-vis de cererea parchetului, de schimbare a încadrării juridice. Susține încă o dată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, a urmării imediate, ori a legăturii de cauzalitate dintre elementul material și paguba produsă.
Nu s-a dovedit în primul rând existența infracțiunii de înșelăciune în forma simplă, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, adică acea inducere în eroare prin care în mintea unei alte persoane se provoacă o falsă cunoaștere sau o reprezentare ori o ignorare a realității. Din probele administrate, rezultă fără dubii că întreaga activitate așa-zis producătoare de prejudicii s-a derulat intre P. I.SRL - administrator A. M. și A. SRL Pașcani. Nu este așadar dovedit cu nici un mijloc de probă că inculpatul A. D. ar fi determinat în vreun fel încheierea acestor relații comerciale în scopul obținerii unui folos material injust.
Inculpatul nu a semnat nici un fel de documente, respectiv notă de recepție, filă CEC, bonuri de consum, acestea fiind semnate pentru P. I. de A. M. și pentru M. C. I.SRL de D. A..
Pentru întregirea elementului material al infracțiunii prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, trebuie îndeplinite alte condiții esențiale, dacă ar exista infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru că nu poate exista forma agravată fără forma simplă.
Pentru a exista art. 215 alin. 4 Cod penal, trebuie să existe o inducere în eroare a beneficiarului CEC-ului, o dobândire a unui folos material injust iar inducerea să se facă cu rea-credință din partea celui care emite CEC-ul iar subiect activ al faptei prev. la alin. 4 poate fi persoana fizică sau juridică în numele căreia se emite CEC-ul. Această activitate de emitere constă în completarea totală sau parțială a filei CEC de cel care o deține ilegal și poate fi administratorul, directorul ori contabilul unei persoane juridice. Prin urmare, apreciază și subliniază încă o dată că nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în nici una din formele arătate în actul de trimitere în judecată - art. 215 alin. 1, 4 și 5 Cod penal, după cum nu este dată nici trimiterea la dispozițiile art. 31 alin.1 Cod penal sau art. 25 Cod penal, așa cum s-a solicitat astăzi de reprezentantul parchetului.
Pune concluzii de achitare a inculpatului pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală - fapta nefiind săvârșită de către acesta, după cum solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în speță latura obiectivă.
Avocat B. S., pentru inculpata P. C. L., având cuvântul, menține concluziile puse la termenul anterior, solicitând în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatei întrucât fapta nu există. În același timp, arată că nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal și, așa cum s-a subliniat și astăzi, nu s-a dovedit existența înșelăciunii în forma simplă pentru a se reține înșelăciunea în formă agravată.
Din expunerea procurorului, a reținut că s-a referit la faptul că această infracțiune este săvârșită și dovedită, subliniind marfa de care au beneficiat cei doi inculpați. Ori, nu s-a dovedit nici un moment că P. C. L.sau A. D. ar fi beneficiat de marfă, așa cum a precizat parchetul, nu s-a dovedit existența unui folos material direct, imediat și injust de care să beneficieze inculpații, nu s-a dovedit în nici un fel elementele materiale, actele materiale ale acestei infracțiuni, P. C. L. nefăcând absolut nici un fel de acte materiale care să demonstreze actele de inducere în eroare pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În mod sigur, nu poate fi reținută nici participația improprie, prevăzută de art. 31 Cod penal cu referire la art. 26 Cod penal, așa cum s-a solicitat astăzi, așa încât menține concluziile formulate, în sensul achitării inculpatei, în principal pe lit. a și, în subsidiar, pe lit. d Cod procedură penală.
Inculpatul A. D., având personal cuvântul, solicită a se avea în vedere că A. M. a scris chitanțele depuse la dosar în anul 2009, acestea regăsindu-se și în evidențele contabile iar la audieri atat economista M. L. cat și B. L. a spus că au fost plătite toate facturile.
Inculpata P. C. L., având personal cuvântul, își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate cu mijloace audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală, nesolicitându-se comunicarea notelor grefierului sau transcrierea înregistrării.
Deliberând,
T R I B U N A L U L:
Asupra acțiunii penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, din xx.xx 2012, au fost trimiși în judecată inculpații A. D. și P. C. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că, în intervalul octombrie 2009 - ianuarie 2010, inculpatul A. D. în calitate de administrator împuternicit al SC M. C. I.SRL Botoșani și inculpata P. C. L. - secretara sa și fost administrator al SC P. I.SRL Răchiți, s-au folosit de numele și persoana numitului A. M. și de SC P. I.SRL Răchiți pentru a induce în eroare partea civilă SC A. SRL Pașcani, de la care au achiziționat carne de porc și vită, emițând pentru plata acestor mărfuri 14 file CEC pentru suma totală de 252.989,62 lei, file CEC care au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus:
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P. C. L., pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective;
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal, întrucât fapta nu a fost comisă de către acesta;
- neînceperea urmăririi penale față de A. M. pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective și pentru art. 290 Cod penal și art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective;
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. A. I. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective;
- neînceperea urmăririi penale față de D. A. I. pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală în raport cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, se constată corect dovedită următoarea situație de fapt:
Inculpatul A. D., la data când a fost comisă fapta în dauna părții vătămate SC A. SRL Pașcani, avea calitatea de administrator al SC M. C. I.SRL Botoșani, în prezent societatea fiind în lichidare.
În acea perioadă a mai fost și administrator al SC M. C. I.Prod SRL Răchiți, SC Hermis SRL Răchiți, precum și SC C. SRL Răchiți, având și funcția de director general la SC Daryany Firacos SRL Botoșani.
Inculpata P. C. L. avea calitatea de secretară la SC M. C. I.SRL și SC C. SRL Răchiți, fiind totodată și gestionară la SC F. B. SRL Răchiți, SC D. F. SRL Botoșani, SC M. C. I. SRL Răchiți și SC S. SRL Răchiți. Activitatea pe care a desfășurat-o a fost sub coordonarea inculpatului A. D., a consilierului juridic C. F. și a contabilei M. L. C. (soacra lui A. D. M. D.).
În luna septembrie 2009, învinuitul A. M., fiind în căutarea unui loc de muncă, a fost pus de un vecin al său în legătură cu A. D. M. pentru o eventuală angajare la SC M. C. I.SRL Botoșani. Ulterior, acesta a fost prezentat inculpatului A. D., care i-a propus să cumpere o societate comercială prin intermediul căreia să achiziționeze cantități de carne, pe care apoi să le revândă către SC M. C. I.SRL Botoșani, urmând a câștiga o sumă de ban pentru această activitate (constând de fapt în semnarea actelor aferente).
Societatea comercială în discuție a fost SC P. I.SRL Răchiți, care aparținea inculpatei P. C. L.. Aceasta a înființat societatea la 20 mai 2009, având închiriate două spații de la SC M. C. I.SRL, prin reprezentant A. D. Maria, soția inculpatului A. D.. Astfel, la data de 30 aprilie 2009, SC M. C. I.SRL a închiriat SC P. I.SRL Răchiți 80 m.p. birouri în comun Răchiți și 80 m.p. în strada X, nr. Y din municipiul Botoșani (în prezent str. X, nr. Y).
Conform declarației pe propria răspundere dată de inculpata P. C. L. la Oficiul Registrul Comerțului Botoșani, la data de xx.xx2009, a înființat SC P. I. SRL Răchiți pentru activități de producere de băuturi alcoolice.
În vederea începerii activității în anul 2009, a SC P. I.SRL Răchiți, au fost depuse în bancă specimene de semnături de către inculpată și M. L. C..
Nebănuind natura activităților pe care vrea să le desfășoare inculpatul, învinuitul A. M. a fost de acord cu preluare SC P. I.SRL Răchiți, astfel că, la data de xx.xx2009, s-a încheiat și autentificat contractul de concesiune sub nr. xxxx. În ziua menționată, la notariat s-au deplasat învinuitul A. M. și inculpata P. C. L., inculpatul A. D., care tot la această dată a încheiat cu învinuitul un contract autentificat sub nr. XXXX din xx.xx.2009, prin care îi închiria acestuia o spălătorie auto în comuna Răchiți. De la această dată, învinuitul A. M. a devenit asociat unic și administrator al SC P. I.SRL Răchiți și teoretic această societate avea punct de lucru la abatorul Răchiți, însă în realitate mărfurile achiziționate de societate soseau la punctul de lucru al SC M. C. I.SRL Botoșani.
După cesionare, societatea preluată de A. M. a avut relații comerciale doar cu SC M. C. I.SRL Botoșani, SC A. SRL Pașcani și SC A. B. P.SRL Ilfov.
Rezultă din actele aflate la dosarul de urmărire penală că inculpatul A. D., în calitatea sa de administrator al SC M. C. I.SRL Botoșani a intrat în relații comerciale cu partea vătămată SC A. SRL Pașcani, încă din luna aprilie 2009. Negocierile pentru vânzări s-au purtat efectiv între învinuitul D. A. I. și directorul de vânzări al SC A. SRL Pașcani - martorul P. C. N..
La începutul lunii octombrie 2009, învinuitul D. A. I., l-a anunțat pe P. C. N., că începând cu acea lună, vor lucra cu SC P. I.SRL Răchiți.
În continuare, comenzile le efectua învinuitul D. A. I., însă de data aceasta în numele SC P. I.SRL Răchiți, acesta recepționând și carnea primită, înmânând șoferilor filele CEC pentru plata mărfurilor.
Toate mărfurile pe care scriptic SC P. I.SRL Răchiți le-a achiziționat de la partea vătămată SC A. SRL Pașcani, au fost revândute către SC M. C. I.SRL Botoșani.
În lunile octombrie - decembrie 2009, SC A. SRL Pașcani, a furnizat mărfuri (carne de porc și vită) către SC P. I.SRL Răchiți cu facturile fiscale seria FF X și cu numerele:
- X/07 octombrie 2009; X/17 octombrie 2009; X/24 octombrie 2009; X/31 octombrie 2009; X/13 noiembrie 2009; X/20 noiembrie 2009; X/27 noiembrie 2009; X/01 decembrie 2009; X/xx.xx2009; X/xx.xx2009; X/06 decembrie 2009; X/07 decembrie 2009; X/09 decembrie 2009; X/12 decembrie 2009; X/14 decembrie 2009; X/15 decembrie 2009; X/17 decembrie 2009; X/18 decembrie 2009; X/18 decembrie 2009; X/21 decembrie 2009; X/21 decembrie 2009; X/21 decembrie 2009; fără însă ca între cele două societăți să se fi încheiat un contract în formă scrisă, modalitatea de plată fiind stabilită prin bilete la ordin sau file CEC.
Valoarea totală a mărfurilor achiziționate în perioada sus-menționată de SC P. I. SRL Răchiți a fost de 314.656,62 lei din care s-a achitat doar suma de 61.667,00 lei, rămânând de plătit o diferență de 252.989,62 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate în luna decembrie 2009.
Pentru suma de 252.989,62 lei au fost emise 14 file CEC, respectiv:
- BRDE1BH nr. X/04 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/xx.xx.2010; BRDE1BH nr. X/06 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/07 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/09 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/12 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/14 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/15 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/15 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/17 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/18 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/21 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/22 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/28 ianuarie 2010, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Două dintre filele CEC au fost completate de învinuitul D. A. I., iar celelalte 12 file de inculpata P. C. L., semnătura aparținându-i învinuitului A. M..
Aceste aspecte au reieșit din raportul de constatare tehnico-științifică nr. X din xx.xx2010 și din declarațiile inculpatei și a celor doi învinuiți.
Filele CEC au fost emise în luna decembrie 2009, pe toate înscriindu-se la rubrica corespunzătoare datei ziua la care fiecare urma să fie introdusă spre decontare.
Având nevoie de un economist care să țină evidența contabilă a SC P. I.SRL Răchiți, învinuitul A. M. a fost pus în legătură de către numitul C. F. cu contabila B. L., care în fiecare lună a primit actele aferente activităților comerciale ale societății.
Din luna ianuarie 2010, când a avut loc refuzul la plată al primei file CEC, relațiile comerciale dintre partea vătămată și SC P. I.SRL Răchiți au încetat.
Pentru a justifica lipsa disponibilului în cont și a crea o aparență de bună credință au fost concepute două acte de împrumut pe care învinuitul A. M. le-a semnat, respectiv: mai întâi s-a redactat un contract conform căruia numitul B. C.- nepotul inculpatului A. D. i-a împrumutat învinuitului A. M. suma de 208.000 lei cu termen de restituire la data de xx.xx2009. Cei doi s-au deplasat la Notariatul R. A. - A. M. V. din municipiul Botoșani, împreună cu numitul C. F., încheind acest contract de împrumut autentificat sub nr. XXXX din xx.xx2009.
Ulterior, s-a redactat un al doilea contract de împrumut care poartă tot data de xx.xx2009. Din conținutul acestuia rezultă că învinuitul A. M. i-a împrumutat numitului D. M. D., din comuna Curtești - CNP X, suma de 220.000 lei pentru un termen de 6 luni. Acest contract nu a fost autentificat la notariat deși poartă ștampila Biroului notarial sus-menționat.
La data de xx.xx2009, numitul B. C. s-a deplasat la notariatul R. A. - A. M. V. unde a dat o declarație din care rezultă că, ar fi primit suma de bani datorată de A. M., nemaiavând nici o pretenție față de acesta, declarație care a fost autentificată sub nr. XXXXX din xx.xx2009.
În cursul urmăririi penale, s-au făcut cercetări cu privire la numitul D. M. D., constatându-se că acesta s-a născut în municipiul Botoșani și a locuit o perioadă în comun Curtești, județul Botoșani, insa în ultimii 18 ani, a domiciliat în comuna Lenauheim din județul Timiș. În anul 2009, s-a îmbolnăvit de cancer, iar la data de 01 iulie 2009, avea o stare de sănătate foarte degradată, fiind supus unor intervenții chirurgicale, la Spitalul municipal din Timișoara și primind îngrijiri medicale și la Spitalul din localitatea Jimbolia. În perioada următoare a stat la pat și nu s-a putut deplasa singur iar, în intervalul XX-XX noiembrie 2009, a fost internat din nou la spitalul din localitatea Jimbolia. Întrucât nu mai avea șanse de supraviețuire, a fost transferat la data de XX noiembrie 2009 la Secția de oncologie a Spitalului Județean Mavromati Botoșani unde a decedat la data de xx.xx2009.
În cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din xx.xx.2011, care a stabilit că semnătura de la rubrica împrumutat de pe contractul de împrumut nu reproduce semnătura numitului D. M. D., neputându-se stabili cine a executat această semnătură.
Reprezentanții părții vătămate nu au crezut acest scenariu prezentat de învinuitul A. M. și, în cursul lunii ianuarie 2010, P. C. N. a luat legătura cu învinuitul D. A. I. pentru a-l întreba ce se întâmplă că au intervenit acele refuzuri la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont.
Învinuitul D. A. I. a negat că ar cunoaște cauza problemei, spunând că va discuta cu A. D., reprezentantul părții civile programând o întâlnire la sediul SC M. C. I.SRL Botoșani cu acesta, prezentându-se însoțit și de numitul T. G., director vânzări la SC F. C. SRL Botoșani, acesta din urmă fiind o cunoștință a martorului C. F..
În cursul discuțiilor, inculpatul A. D. a arătat că nu are nici o vină în crearea pagubei întrucât administratorul SC P. I.SRL Răchiți este învinuitul A. M., căruia el i-a achitat contravaloarea mărfurilor care proveneau de la SC A. SRL Pașcani. A mai arătat acesta că, învinuitul a intrat în dificultăți financiare, arătând situația cu cele două contracte de împrumut. La această întâlnire a participat și învinuitul A. M., care și-a luat obligația că va face tot posibilul pentru achitarea contravalorii mărfurilor.
În încercarea de a dovedi "buna credință"; a SC M. C. I.SRL Botoșani, la data de xx.xx.2010, când s-a livrat ultima tranșă de marfă, pe factura fiscală nr. X, SC P. I.SRL Răchiți a fost înlocuită cu SC M. C. I.SRL Botoșani, suma de 8.881,21 lei reprezentând contravaloarea mărfii fiind achitată de societatea administrată de către inculpatul A. D..
Cu toate acestea, administratorul părții vătămate SC A. SRL Pașcani, numitul P. V. și-a dat seama că, în realitate, a fost înșelat de inculpatul A. D., acesta fiind și motivul pentru care a refuzat oferta de a se asocia intr-o afacere din care să-și recupereze în primele două luni suma de 252.989,62 lei iar apoi să împartă profitul în cote egale.
Ulterior, reprezentanții A. SRL Pașcani au formulat plângere penală pentru infracțiunea de înșelăciune care face obiectul prezentului dosar.
La sfârșitul lunii ianuarie 2010, martorul C. F., a redactat o plângere penală în numele lui A. M., acesta semnând-o, plângerea fiind îndreptată împotriva numitului P. C. N. cu motivarea că acesta ar fi comis infracțiunea de instigare la înșelăciune.
În cuprinsul plângerii, s-au reluat susținerile referitoare la cele două contracte de împrumut ca motiv al neefectuării plății celor 252.989,62 lei, arătându-se că acesta i-ar fi impus lui A. M. să achiziționeze mărfuri de la diverse societăți pentru plata cărora să elibereze filele CEC fără acoperire iar marfa să o livreze societății pe care o reprezintă pentru recuperarea prejudiciului creat.
Prin Rezoluția nr. XXX/P/2010 din xx.xx.2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. C. N. pentru infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215, alin. 1, 4 și 5 Cod penal întrucât fapta nu există.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de A. M. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal și art. 290 Cod penal, noul dosar primind nr. X/P/2011 fiind conexat la prezenta cauză, prin ordonanța din xx.xx.2011.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu plângerea reprezentanților SC A. SRL Pașcani (filele 18-19, 23 dosar urmărire penală), filele CEC în original și în copie xerox (filele 24-37, 39-45, 74-80, 473 dosar urmărire penală), facturile fiscale (filele 46-73, 472, 474 dosar urmărire penală), declarațiile învinuiților A. M. (filele 81-94 dosar urmărire penală și fila 78 instanță), D. A. I. (filele 113-120 dosar urmărire penală și fila 95 instanță), contractele de împrumut (filele 121-125, 131-134, 154-155, 184-185 dosar urmărire penală), declarația notarială a lui B. C. (fila 126, 135 dosar urmărire penală), certificatele de deces ale numiților D. M. D. și B. C.(filele 127-130, 136-138, 153 dosar urmărire penală), actele medicale ale numitului D. M. D. (filele 140-152 dosar urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. X din xx.xx2010 (filele 168-174 dosar urmărire penală) și nr. X din xx.xx.2011 (filele 178-182 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor P. C. N. (fila 190-195 dosar urmărire penală și fila 80 instanță), B. L. (fila 196-197 dosar urmărire penală și fila 96 instanță), C. F. (fila 198-200 dosar urmărire penală și fila 98 instanță), B. S(fila 201-202 dosar urmărire penală și fila 79 instanță), B. M. (fila 203-204 dosar urmărire penală și fila 54 instanță), M. L. C. (fila 205-208 dosar urmărire penală și fila 97 instanță), A. P. (fila 209 dosar urmărire penală), P. P. (fila 210-213 dosar urmărire penală și fila 94 instanță), declarația martorei L. E. D. (fila 93 instanță), A. I. (fila 123 instanță), coroborate și cu declarațiile inculpaților A. D. (filele 95-102 dosar urmărire penală și fila 125 instanță) și P. C. L. (fila 102-112 dosar urmărire penală și fila 124 instanță).
La termenul de judecată din data de xx.xx 2013, instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul părților pentru dezbateri pe fond, amânându-se pronunțarea la data de xx.xx.2013.
După închiderea ședinței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a depus concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea sentinței.
Prin aceste concluzii, a solicitat ca inculpații să fie condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, instanța să constate că faptele au fost comise în modalitatea participației penale improprii în condițiile art. 31 Cod penal, inculpatul A. D. ca instigator și inculpata P. C. L. comițând fapta în calitate de complice.
Având în vedere această cerere a parchetului, care nu a fost susținută oral cu ocazia dezbaterilor ci a fost formulată prin concluziile scrise, depuse potrivit art. 342 Cod procedură penală, instanța a apreciat că se impune repunerea cauzei pe rol pentru a fi pusă în discuția părților această cerere, care se referă practic la o schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, în acest sens, pronunțându-se și Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr. 349 din 14 octombrie 2004 (B.J. 2004, p. 245), fixându-se termen la data de xx.xx.2013.
Analizând situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, în raport cu cererea formulată de către parchet, instanța o constată întemeiată motiv pentru care o va admite pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actul de sesizare, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, infracțiune comisă în formă continuată.
Actuala reglementare a dispozițiilor art. 215 alin. 4 Cod penal are trei variante de comitere care constau în faptul că subiectul activ comite una din următoarele activități:
- emite un CEC cunoscând că nu există provizia sau acoperirea necesară;
- retrage provizia după emitere CEC-ului în total sau în parte;
- interzice trasul de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare a CEC-ului.
Situația de fapt reținută în prezenta cauză întrunește elementele constitutive ale primei dintre aceste variante.
Spre deosebire de celelalte forme de înșelăciune, infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, activitatea de inducere în eroare este suplinită de fapta emiterii filei CEC în condițiile contrare legii. Analiza literară a textului demonstrează că sunt necesare numai două elemente esențiale care constau în urmărirea scopului de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și în pricinuirea unei pagube posesorului CEC-ului.
Un specific al acestei încadrări îl constituie faptul că infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal se comite între subiecți calificați vizând comerțul și activitatea bancară, derularea acestor activități presupunând bună-credință și încredere între parteneri, activitate corelată cu respectarea scopului în care a fost creat și reglementat CEC-ul, ca instrument de plată, care suplinește operațiunile în numerar.
În concluzie, cerințele esențiale ale laturii obiective a infracțiunii, reglementată de art. 215 alin. 4 constă în emiterea unui CEC, cunoscând că pentru valorificare lui nu există provizia sau acoperirea necesară și urmărirea scopului arătat în alin. 1 din art. 215 Cod penal, de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, respectiv pricinuirea unei pagube.
Subiectul activ al acestei infracțiuni este persoana fizică sau juridică în numele căreia se emite CEC-ul. Nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, cel care emite CEC-ul în mod fraudulos, fără a avea nici un drept în acest sens, pentru că, prin semnarea și stampilare CEC-ului la rubrica destinată titularului acestuia, se comite de fapt o infracțiune de fals în înscrisuri oficiale în varianta oficială reglementată de art. 282 Cod penal.
Subiectul activ deci nu poate fi orice persoană întrucât infracțiunea poate fi săvârșită numai de cel care este deținător legal al formularelor de CEC-uri, el fiind singurul care poate emite CEC-uri în limita disponibilului.
În cauza de față, inculpații trimiși în judecată nu pot avea calitatea de autori ai acestei infracțiuni, având în vedere că nu sunt reprezentanții legali ai societății care a emis acele file CEC, astfel încât, instanța va analiza activitatea infracțională a acestora în modalitatea participației improprii ca instigator și complice.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A. D. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 31 Cod penal iar în ce privește pe inculpata P. C. L. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 Cod penal.
Infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal poate fi realizată și în forma participației improprii reglementată de art. 31 Cod penal. Pentru existența infracțiunii comisă sub această formă, este necesar ca o persoană să o determine sau să o ajute pe alta, care comite fapta de a emite CEC-ul, în condițiile prevăzute de art. 215 alin. 4 Cod penal din culpă sau fără vinovăție.
În concluzie, instigatorul și complicele care comit infracțiunea de înșelăciune sub forma participației improprii acționează cu intenție iar autorul săvârșește fapta fie din culpă fie fără vinovăție.
În mod practic, pentru caracterizarea unei anumite activități ca instigare sau complicitate sub forma participației improprii și pentru sancționarea ei cu pedeapsa legală a faptei comise cu intenție este suficient să se constate că s-a săvârșit de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală, din culpă sau fără vinovăție (persoana să fie iresponsabil, minor sau care are vârsta sub 14 ani).
Ori, în cauza de față, nu sunt îndeplinite aceste condiții pentru a se reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu încadrarea trimisă prin actul de sesizare sub forma participației improprii, având în vedere că nu există autorul care să fi comis din culpă fapta prevăzută de legea penală.
Astfel, prin actul de sesizare, persoana care este reprezentantul legal al SC P. I.SRL a semnat și stampilat filele de CEC în dauna părții vătămate SC A. SRL Pașcani este învinuitul A. M., față de care parchetul a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, cu motivarea că fapta nu a fost comisă de către acesta.
Având în vedere temeiul scoaterii de sub urmărire penală a autorului infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, instanța este în imposibilitate a reține vinovăția celor doi inculpați pentru infracțiunea în cauză sub forma participației improprii în calitate de complice și, respectiv, instigator, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație raportată la infracțiunea de înșelăciune sub aspect obiectiv.
Așa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, va achita pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, avându-se în vedere schimbarea încadrării juridice dispusă la acest termen.
În ce privește latura civilă, având în vedere că inculpații au fost achitați întrucât în cauză nu există întrunită latura obiectivă a infracțiunii, va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată față de aceștia.
Instanța va ridica sechestru asigurator instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din xx.xx.2011, cu privire la apartamentul - proprietatea inculpatei P. C. L., dispunând radierea mențiunilor efectuate la Oficiul de cadastru - Serviciul de Publicitate Imobiliară Botoșani.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani cu privire la schimbarea încadrării juridice.
În temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A. D., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 Cod penal iar în ce privește pe inculpata P. C. L. din infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 Cod penal.
1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul A. D. - fiul lui G.e și E., născut la X în comuna Hlipiceni, județ Botoșani, cu domiciliul în municipiul Botoșani, str. X, nr. Y, județ Botoșani, CNP X1, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 Cod penal.
2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul P. C. L. - fiica lui D. și A., născută la X în municipiul Botoșani, cu același domiciliu, str. X, nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, CNP X, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 31 Cod penal.
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SRL Pașcani.
Ridică sechestru asigurator instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din xx.xx.2011 cu privire la apartamentul situat în Botoșani, str. X, nr. Y, bl. Z, sc. T, et. U, p. V, (actual Botoșani, str. Mihail Kogălniceanu, nr. X, sc. Y, et. T, ap. V), aflat în proprietatea inculpatei P. C. L. și dispune radierea mențiunilor efectuate la Oficiul de Cadastru - Serviciul de Publicitate Imobiliară Botoșani.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi xx.xx.2013.
Președinte, Grefier,
| ← Servitute de trecere. Jurisprudență Servituţi | Pretenţii . Jurisprudență Prejudicii, daune → |
|---|
