Pretenţii. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria LEHLIU-GARA Sentinţă civilă nr. 284 din data de 11.04.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 284/11.04.2013 (pretenții)
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta DAJC, împotriva pârâtului TV.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.04.2013 și în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
I. Obiectul acțiunii și timbrajul:
I.1. Prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 03.01.2013, reclamanta DAJC a chemat în judecată pârâtul TV, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3150 lei, reprezentând despăgubire încasată necuvenit de la bugetul statului pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, despăgubire acordată potrivit HG nr.1415/2004 respectiv, HG nr.1214/2009 și la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
I.2. La data de 01.02.2013, pârâtul a formulat întâmpinare în cauză prin care pe cale de excepție invocă prescrierea dreptului material la acțiune și pe fond solicită respingerea acțiunii.
II. Temeiurile de fapt și de drept invocate :
II.1. În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin HG nr.1415/2004 statul a acordat despăgubiri proprietarilor ale căror animale au fost bolnave în vederea prevenirii transmiterii de boli de la animale la om și eradicării focarelor de boli transmisibile ale animalelor, sens în care întreprins măsuri rapide ce a implicat tăierea sau uciderea acestora, acordându-se despăgubiri proprietarilor de animale. De aceste despăgubiri a beneficiat și pârâtul.
În perioada 04.04.2011 - 29.04.2011 la D.A.J. Călărași a fost efectuată misiunea de audit al performanței cu tema "Auditul privind implementarea, administrarea și gestionarea programului de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului" de către Curtea de Conturi. Cu acest prilej cu care au fost verificate și documentațiile în baza cărora au fost acordate despăgubirile pentru animalele bolnave și s-a constatat ca au fost acordate necuvenit despăgubiri pentru animale care nu se regăsesc înregistrate în exploatația menționată în decont, pentru animale care deși au figurat în exploatația menționată în decont au avut alt proprietar sau că animalele pentru care s-au acordat despăgubiri au fost sacrificate pentru consum propriu și nu ucise pentru înlăturarea focarului de boli transmisibile, impunând prin decizia nr.17/27.05.2011 recuperarea prejudiciului, pârâtul fiind notificat prin adresele nr.1831/04.07.2011 și nr.1771/04.07.2012, să se prezinte la sediul societății reclamante, însă, deși a confirmat primirea acesteia, nu s-a prezentat la discuții.
Se arată că pârâtul TV a încasat suma de 3150 lei, reprezentând despăgubiri pentru suine care au fost sacrificate pentru consum propriu, așa cum reiese din baza de date SNIIA, bază de date la care D.A.J. nu avea acces, deci despăgubirea nu a fost primită pentru animale bolnave și sacrificate, suma fiind încasată necuvenit ca despăgubire pentru suine.
În drept, se invocă prevederile H.G. nr.1415/2004 si H.G.nr.1214/ 2009, prevederile C.pr.civ.
II.2. În apărare, pârâtul invocă prescripția dreptului la acțiune conform prevederilor art.3 din Decretul nr.167/1958, întrucât suma de 3150 lei, a fost încasată în perioada 01.06.2006 - 18.09.2007, astfel că până la data introducerii acțiunii au trecut mai mult de 5 ani, avându-se în vedere că în termen de 5 ani se prescriu și datoriile către bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, arătă că reclamanta a depus la dosar declarația pârâtului pe propria răspundere din data de 01.01.2007, prin care acesta a arătat că 80 de capete porcine, cu vârste diferite, au fost ucise de reprezentanții DSVSAC, având în vedere dispozițiile HG 1415/2004, și că există depuse la dosar actul de ucidere nr.3876/12.12.2006, din care rezultă că 75 capete porcine, proprietatea pârâtului, au fost ucise de reprezentanții D.S.V.S.A.C, pentru combaterea focarului de epizootie COD A/30 PPL, precum și fișele de evaluare aferente, din care rezultă că o comisie din cadrul DSVSAC, au procedat la uciderea celor 75 capete porcine și la evaluarea acestora, stabilind suma de bani pe care trebuia să o primească pentru recuperarea pagubei.
Întrucât aceste acte oficiale, nu au fost contestate de reclamantă și nici nu s-a procedat la înscrierea în fals, apreciază că pretențiile reclamantei sunt nefondate, iar acțiunea urmează a fi respinsă.
Faptul că s-au găsit un număr de 5 formulare din perioada 01.06.2006 -18.09.2007, din care rezultă sacrificarea a 5 suine în vederea consumului propriu, nu poate să conducă instanța la concluzia că aceste animale fac parte din cele 75 capete porcine sacrificate conform actelor oficiale invocate, pentru prevenirea epizootiei A /30 PPL.
În drept, SE INVOCĂ dispozițiile: art. 115-118 C.p.civ.;
III. Probele administrate:
În dovedirea cererii reclamanta a atașat, în copie, următoarele acte: decizia nr.17/ 27.05.2011 a Curții de conturi, notificarea nr.1831/ 04.07.2011 împreună cu confirmarea de primire din data de 06.07.2011 și proces-verbal nr.1918/14.07.2011, notificarea nr.1771/ 04.07.2012 împreună cu confirmarea de primire din 06.07.2012, situație privind despăgubirile acordate pentru animalele ucise pentru înlăturarea focarului de boli transmisibile dar care în baza de date SNIIA, figurează ca fiind sacrificate pentru consum propriu, dată formular - 2007.02.02 proprietar TV, 6 deconturi pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin deținătorilor de animale, declarația paratului din data de 01.01.2007, act de ucidere nr.1/12 dec.2006, 6 fise de evaluare, situație privind documentația întocmită de persoana fizică sau juridică, depusă pentru avizare conform NM ale HG nr.1415/2004 modificată și completată cu HG nr.1580/2005, pentru anul 2007, situație privind deconturile pentru stabilirea și plata despăgubirilor întocmite de medicul veterinar oficial CSVZ și nesemnate de proprietarul animalelor, situație privind despăgubirile acordate altor persoane față de proprietarii animalelor (suine și bovine) înscriși în SNIIA.
În apărare, pârâtul a solicitat proba cu actele de la dosar.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
IV. Soluționarea excepției
La termenul din 04.04.2013 instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
V. Analizând probele administrate instanța reține următoarele:
V. 1. Starea de fapt reținută de instanță.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă (situații, deconturi pentru stabilirea și plata despăgubirilor, act de ucidere nr.1/12.12.2006), pârâtul a primit de la reclamantă (împrejurarea necombătută de pârât) suma de 3150 lei cu titlu de despăgubire în baza HG nr.1415/2004 potrivit căruia statul a acordat despăgubiri proprietarilor ale căror animale au fost bolnave în vederea prevenirii transmiterii de boli de la animale la om și eradicării focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
Astfel cum rezultă din declarația dată pe proprie răspundere la 01.01.2007 pârâtul avea în proprietate 80 capete porcine, iar prin actul de ucidere nr.1/12.12.2006 o comisie DSVSA a luat măsura uciderii a 75 capete porcine în vederea combaterii focarului A 130 PPC. Totodată se reține din evidența animalelor deținute de pârât și confirmată de dr. TC (filele 19-22) că pârâtul a sacrificat 5 animale pentru consum propriu, celelalte decedând accidental.
V.2. Starea de drept reținută de instanță
Potrivit art.1092 C.civ. orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără să fie datorat este supus restituirii.
V. 3. Soluția instanței
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută instanța va respinge apărarea pârâtului constând în aceea că cele 5 animale nu fac parte din cele ucise pentru combaterea focarului, întrucât numărul matricol ,,crotalia"; menționat în evidența medicului corespunde cu cel menționat în situația privind despăgubirile acordate pentru animale ucise de la fila 17 cât și cu cele menționate în deconturile pentru stabilirea și plata despăgubirii. Prin urmare suma de 3150 lei plătită de reclamantă pârâtului nu era datorată întrucât prin HG nr.1415/2004 statul a acordat despăgubiri proprietarilor ale căror animale au fost bolnave în vederea prevenirii transmiterii de boli de la animale la om și eradicării focarelor de boli transmisibile ale animalelor și nu pentru animalele ucise pentru consum propriu.
Rezultă așadar că sunt îndeplinite condițiile materiale ale acțiunii în restituire întemeiate pe faptul juridic licit al plății nedatorate, întrucât prestația reclamantei are semnificația unei plăți având ca obiect o sumă de bani, datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu există (animalele fiind sacrificate pentru consum), iar plata s-a efectuat din eroare întrucât reclamanta nu a avut acces la baza de date a DAJ împrejurare necombătură de pârât). Ca urmare pârâtul are obligația de restituire (art. 1092 C.civ.) față de reclamantă în limita sumei primite.
Față de considerentele ce preced instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3150 lei.
VI. Cheltuieli de judecată
Urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta DAJC, în contradictoriu cu pârâtul TV.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3150 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.04.2013.
| ← Ordin de protecţie. Jurisprudență Locuinţe; Măsuri de... | Ordonanţă preşedinţială – obligaţia de a face → |
|---|
