Pretenţii . Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 507 R din data de 23.04.2013
Dosar nr. XXXX/193/2011 Pretenții
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. XXX
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Judecător -
Judecător -
Grefier -
La ordine judecarea recursului civil formulat de pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Botoșani, în contradictoriu cu reclamantul M. C., pârâta intimată SC X SRL Botoșani, intimații chemați în garanție SC X SRL Botoșani, Consiliul Județean Botoșani și Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Suceava, împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. T. A. pentru recurenta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Botoșani și avocat S. M. pentru reclamantul M. C. lipsă, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Avocat A. T. A. depune la dosar chitanța nr. XXXXXXX/XXXX în cuantum de 366 lei și timbre mobile, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs, iar avocat S. M. depune la dosar chitanță onorariu apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat A. T. A. solicită ca analizând motivele de recurs, instanța să dispună admiterea recursului, casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că prima instanță a încălcat prevederile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că a respins ca tardiv formulată cererea privind efectuarea contraexpertizei. Precizează că lucrarea completă, incluzând și răspunsul la obiecțiuni a fost depusă la termenul din xx.xx.xxxx, iar la termenul imediat următor, respectiv xx.xx.xxxx s-a solicitat contraexpertiză. Apreciază că motivul pentru care instanța de judecată se pronunță asupra probei abia la xx.xx.xxxx nu este imputabilă părții pe care o reprezintă, proba fiind solicitată în termen legal, însă cauza a suferit amânări pentru continuitatea completului de judecată. Solicită a se casa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare pentru efectuarea acestei contraexpertize. În subsidiar solicită a se analiza întreg probatoriu administrat și să se constate că nefiind o expertiză care să arate gradul de culpă, deși se reține viteza excesivă pe fondul unei gropi de asfalt, reține culpa recurentei 75% fără a face nici o motivare a acestor concluzii, reținându-se ca și probe cele de la cercetare penală.
Avocat S. M. solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală. În ce privește prima solicitare de admitere cu casarea și trimitere spre rejudecare, apreciază că nu sunt date condițiile întrucât art. 212 Cod procedură civilă face trimitere la primul termen de judecată după depunerea lucrării. Or, la xx.xx.xxxx a fost depusă lucrarea, la xx.xx.xxxx a fost primul termen când au fost depuse obiecțiunile la raportul de expertiză, fără a se solicita o nouă expertiză. Că, o nouă expertiză nu s-a impus în cauză deoarece: 1 - art. 212 al. 1 Cod procedură civilă prevedere că o expertiză se impune doar în condițiile în care instanța nu este lămurită de prima expertiză și 2 - o astfel de probă nu ar fi fost utilă cauzei. Astfel, expertul a subliniat faptul că dat fiind modalitatea aparte de producere a acestui eveniment rutier, respectiv o derapare în condițiile apariției unei gropi nu există urme de frânare, iar urmele de frânare se corelează cu deformările autoturismului, într-un impact frontal sau lateral în nici un caz prin răsturnare, de aceea expertul nu a putut reține viteza în lipsa unor condiții minimale. Într-adevăr în actele de urmărire penală, organul de urmărire penală reține faptul că intimatul a circulat cu viteză excesivă, însă există diferență între viteză excesivă și viteză peste limita de viteză legală pentru respectivul sector de drum. Ceea ce s-a reproșat recurentei este faptul că acel drum nu a fost semnalizat că ar fi denivelat cu gropi, ceea ce ar fi dus la neadaptarea vitezei la drum. Mai arată că din declarațiile martorilor audiați rezultă faptul că imediat a doua zi gropile au fost plombate. Că, există culpă a administratorului de drum care a condus la neadaptarea vitezei de deplasare, la derapare și la prejudiciul cauzat. De asemenea, arată că nu se poate reține viteza conducătorului, iar constatările organului de urmărire penală nu au autoritate de lucru judecat, părțile adresându-se instanței civile. Că, principala cauza a accidentului este semnalizarea necorespunzătoare a porțiunii drumului, lucrarea era terminată de constructor și predată către administratorul drumului, în speță societatea pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L,
Asupra recursului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx, Judecătoria Botoșani a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DJDP Botoșani, invocată de această pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.
A admis în parte cererea având ca obiect pretenții privind pe reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Botoșani, și S.C. X S.R.L. Botoșani.
A obligat pârâta DJDP Botoșani la plata către reclamant a sumei de 10.352,53 lei reprezentând contravaloare reparații autoturism.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii taxei de poluare, primei de asigurare și cheltuielilor RAR pentru înmatriculare ca neîntemeiată.
A respins cererea de obligare a pârâtei SC X SRL la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXX/193/2011 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Județeană De Drumuri și Poduri Botoșani și S.C. X S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 4.029 lei și de 3.500 euro reprezentând despăgubiri ca urmare a avarierii totale a autoturismului proprietatea sa, marca VW Golf Kombi cu nr. de înmatriculare BT-XX-XXXcu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de xx.xx.xxxx, autoturismul proprietatea sa a fost implicat într-un eveniment rutier pe DJ 208H la KM 2, pe raza com. Vlădeni în afara localității Brehuiești, că, în urma accidentului, autoturismul a derapat și a impactat șanțul de pe partea stângă a direcției sale de deplasare, pe numele său fiind întocmit dosarul penal nr. XXXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani care, prin rezoluția din data de xx.xx.xxxx, a dispus neînceperea urmăririi penale în privința sa. Reclamantul susține că accidentul s-a datorat stării părții carosabile, plină cu gropi, precum și lipsei semnalizării rutiere, că, în urma accidentului, autoturismul a fost distrus în totalitate și se consideră păgubit cu sumele menționate în petitul acțiunii. Se susține că lipsa semnalizării corespunzătoare a condus la producerea evenimentului rutier, că a convocat pârâtele la conciliere prealabilă directă, dar acestea nu s-au prezentat, prima pârâtă arătând că nu este de acord cu plata despăgubirilor întrucât accidentul s-a produs din culpa sa, iar, în subsidiar, culpa aparține doar celei de-a doua pârâte întrucât aceasta avea calitatea de constructor și garant al drumului, reclamantul susținând că circula cu o viteză regulamentară, culpa producerii accidentului revenind pârâtelor prin nesemnalizarea corespunzătoare a unui drum cu gropi mari astfel încât fiecare conducător auto să circule cu o viteză mult sub limita legală pe respectivul sector de drum pentru a evita orice pericol.
Se arată că, în drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 998-999 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Se arată că pârâta SC X SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că a executat lucrarea de modernizare drum pentru autoritatea contractantă DJDP Botoșani, lucrare ce a fost finalizată în anul 2008, și că singura obligație ce revine executantului după finalizarea și recepționarea lucrărilor de către beneficiar este ca, în perioada de garanție să remedieze deficiențele apărute la solicitarea beneficiarului ce are obligația de a urmări comportarea în timp a lucrărilor.
Pârâta depune la dosar, de asemenea, înscrisuri.
Se arată că, legal citată, pârâta DJDP Botoșani a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu-i revenea de drept obligația semnalizării lucrărilor efectuate în zonă, întrucât în acel moment, tronsonul de drum se afla în reparație, executanții fiind conform contractului de lucrări nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, SC X SRL Botoșani și SC Drumuri și Poduri SA Suceava, achizitor al lucrărilor fiind Consiliul Județean Botoșani, incidentul producându-se înainte de recepția finală a lucrărilor, că obligația semnalizării lucrărilor revenea executantului lucrărilor. Pe fond, pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât, din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, constatările au fost că accidentul s-a datorat vitezei excesive și neadaptate la condițiile unui drum cu gropi, fiind doar influențat de starea părții carosabile și a lipsei semnalizării rutiere, că este dovedită cel puțin o culpă comună, în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 195/2002, respectiv că, în situația lipsei unor indicatoare și marcaje, legislația obligă pe conducătorul auto să respecte prevederile din regulament, că rezultă calitatea sa procesuală pasivă din faptul că este administratorul drumului pe care s-a întâmplat evenimentul rutier, însă necesitatea instalării indicatoarelor rutiere este apreciată și cu concursul altor autorități.
Se arată că pârâta a formulat cererea de chemare în garanție a SC X SRL, DJDP Suceava și a Consiliului Județean Botoșani, aceștia fiind introduși în calitate de chemați în garanție.
La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și formarea unui nou dosar.
În cauză, a fost administrată proba cu expertiza în specialitatea auto și au fost audiați martori.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DJDP Botoșani, invocată de aceasta prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și de art.6 din același act normativ, instanța reține că pârâta DJDP Botoșani are calitate procesuală pasivă în condițiile în care în conformitate cu prevederile anexei nr.1.4 a Hot. Consiliului Județean nr. 82/09.08.2011 ( pct. 61), sectorul de drum se află în administrarea pârâtei încât excepția invocată de către pârâtă apare ca neîntemeiată și o respinge.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că la data de xx.xx.xxxx, în timp ce reclamantul conducea autoturismul marca VW Golf pe raza com. Vlădeni, a intrat în depășirea unui alt autoturism și, în urma impactării unei gropi din asfalt pierde controlul volanului, ajungând în șanțul din partea stângă din direcția de deplasare, iar ca urmare a accidentului, autoturismul reclamantului a fost avariat, cuantumul reparațiilor necesare fiind în sumă de 13.643,37 lei conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prima instanța reține că evenimentul rutier a avut loc pe un drum județean, respectiv DJ208H, drum ce se află în administrarea DJDP Botoșani, conform anexei nr.1.4 a Hot. Consiliului Județean nr. 82/09.08.2011 ( pct. 61).
Se reține că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, administratorul drumului public, în speță, pârâta DJDP Botoșani din prezenta cauză, sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia., iar alin. 6 prevede că în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii. Instanța reține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a semnaliza și de a menține drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță în calitatea sa de administrator al drumului public, răspunderea sa fiind antrenată în baza art. 998-999 C.civ. Văzând că, la data producerii accidentului, lucrările de întreținere, reparații etc. efectuate de către SC X SRL în baza contractului de lucrări nr.XXXXX/xx.xx.xxxx erau finalizate din data de xx.xx.xxxx, instanța respinge cererea de obligare a pârâtei SC X SRL la plata despăgubirilor ca neîntemeiată.
Constatând existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, respectiv avarierea autoturismului care s-a datorat gropii din carosabilul drumului ce se afla în administrarea pârâtei, cuantumul prejudiciului fiind reprezentat de contravaloarea reparațiilor ce ar urma să fie efectuate pentru aducerea autoturismului la starea inițială (de 13.643,37 lei), instanța, reținând și o culpă a reclamantului în producerea accidentului de 25% în condițiile în care, dată fiind viteza cu care acesta circula, în jur de 70 km/h, confirmată de declarațiile martorilor audiați, acesta a încălcat obligația prevăzută de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 conform căruia conducătorul auto are obligația de a adapta viteza la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, chiar dacă nu se afla într-o zonă de limitare a vitezei, obligă pârâta DJDP Botoșani la plata către reclamant a sumei de 10.352,53 lei reprezentând contravaloare reparații autoturism și respinge cererea de obligare a pârâtei SC X SRL la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei DJDP Botoșani la plata contravalorii taxei de poluare, primei de asigurare și cheltuielilor RAR pentru înmatriculare, instanța le respinge, motivat de faptul că, plata sumelor pretinse de către reclamant nu este o consecință a faptei pârâtei de nesemnalizare a gropii din asfalt, ci este o consecință a obligațiilor legale ale reclamantului în calitatea sa de proprietar al unui autoturism.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Arată recurenta pârâtă în dezvoltarea motivelor de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins cererea față de pârâta SC X SRL Botoșani, apreciind că doar recurenta ar avea calitate procesual pasivă în acest litigiu și chiar dacă obligația prev.de art. 40 alin.1 teza a II-a a O.G 43/1997(cea a semnalizării) incumbă executantului, doar în perioadele în care pe sectorul de drum se desfășoară lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare, nu trebuie pierdut din vedere faptul că accidentul a fost influențat pe lângă faptul semnalizării necorespunzătoare și de starea părții carosabile aspect care rezultă din Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, menținerea stării bune a carosabilului fiind, în opinia acesteia, o obligație care revine și executantului lucrării de întreținere a drumului, în baza Contractului XXXXX/xx.xx.xxxx;
Se arată că, în mod nelegal, instanța a respins cererea societății de efectuare a unei contraexpertize care ar fi putut clarifica cauza sub toate aspectele.
În acest sens, se arată că, potrivit art.212 alin. 2 C.proc.civ., expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, că lucrarea completă a expertului, incluzând aici și răspunsul la obiecțiuni care urmau a întregi raportul inițial, a fost depusă la termenul din data de 24 feb.2012, iar la termenul imediat următor, respectiv xx.xx.xxxx s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize, discutia asupra necesitătii și utilitătii administrării acestei probe prorogându-se pentru termenele ulterioare din motive care nu-i sunt imputabile și drept urmare, solicitarea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, iar instanța nu avea nici un temei legal pentru a dispune decăderea din probă și a încălca astfel dreptul de apărare al pârâtelor în cauză, iar aflarea adevărului asupra unor chestiuni tehnice se putea face doar în urma administrării unor probe utile și pertinente, depozițiile martorilor fiind probe indirecte și lipsite de consistența și de valoarea probantă pe care o poate avea părerea avizată a unui expert de specialitate;
În continuare, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina sa o culpă procentuală de 75% în producerea accidentului, față de probatoriile administrate în cauză, declarațiile martorilor fiind, contradictorii vis-a vis de dinamica producerii accidentului și de împrejurările concrete în care s-a desfășurat evenimentul, iar expertiza tehnică auto, care era menită să clarifice situația concretă și să poată da temeiuri sau indicii pentru ca instanța să poată face aprecieri asupra culpei fiecărei părți implicate direct sau indirect în evenimentul rutier, nu a lămurit nici unul dintre aceste aspecte, viteza, nefiind stabilită pe baza unor date verificabile, tehnice, ci doar estimată, având la baza aprecierile neavizate și subiective ale martorilor, de remarcat fiind și faptul că instanța nu a avut în vedere în considerentele hotărârii constatările mult mai avizate ale agenților de poliție care au efectuat cercetări în cauză, așa cum se regăsesc ele în Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale care au stabilit drept cauză a accidentului viteza excesivă și neadaptată la condițiile de drum, modul de producere al accidentului fiind influențat și de starea părții carosabile și de lipsa semnalizării rutiere, influență care poate fi echivalată cu o culpă minoritară în producerea accidentului, în timp ce existența gropii sau lipsa semnalizării corespunzătoare au avut cel mult rolul unor factori favorizanți în producerea accidentului.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, rejudecând fondul, să se dispună modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Legal citată, pârâta intimată SC X SRL Botoșani a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Se arată că, în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DJDP Botoșani întrucât, aceasta este administratorul drumului public pe care a avut loc evenimentul rutier, în conformitate cu prevederile Anexei nr.1.4 din Hotărârea Consiliului Județean Botoșani nr.82/09.08.2011
Apreciază, de asemenea că, este corectă hotărârea instanței de fond și cu privire la c/v despăgubirilor stabilite în sarcina recurentei D.J.D.P. Botoșani reprezentând, c/v reparațiilor așa cum au fost calculate prin expertiza tehnică efectuată în cauză și diminuate cu 25% datorită existenței și culpei reclamantului în producerea accidentului.
La rândul său, reclamantul M. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Apreciază că expertiza efectuată în cauză a lămurit complet mecanismul de producere al accidentului și cauzele producerii lui, că acesta s-a datorat stării părții carosabile, plină cu gropi, precum și a lipsei semnalizării rutiere de specialitate, aspect constatat de prima instanță și de către organele de urmărire penală.
Arată reclamantul că ,din punctul său de vedere, probatoriul administrat la prima instanță este complet, în sensul că expertiza efectuată în cauză și probele testimoniale relevă că gropile existente în carosabil, identificate de organele de poliție în procesul verbal de cercetare la fața locului, au determinat producerea accidentului și că la data producerii evenimentului rutier aceste gropi nu erau semnalizate.
Mai arată reclamantul că, prin prisma probatoriului administrat se poate concluziona că organele de urmărire penală nu au avut nici o probă la dispoziție pentru a stabili viteza de deplasare, instanța civilă nefiind ținută de concluzia organului de urmărire penală cu privire la faptul că ar fi avut viteză excesivă, respectivul sector de drum fiind în extravilan, limita fiind de 90 km/h.
Reclamantul apreciază inutilă efectuarea unei noi expertize, în condițiile în care cea efectuată lămurește cauza sub toate aspectele tehnice, expertul detaliind mecanismul de producere al accidentului.
În recurs nu s-au formulat cereri noi de probe.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.
Deși se critică modul în care prima instanță a stabilit cadrul procesual sub aspectul calității procesuale pasive a părților implicate în acest proces și cu toate că se contestă soluția instanței privind reținerea răspunderii doar în sarcina recurentei, Tribunalul constată nefondată această critică în condițiile în care recurenta deține, în conformitate cu legea (art.22 din O.G. nr.43/1997), atribuții specifice și exclusive legate de administrarea drumurilor publice județene, inclusiv aceea de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și de a lua toate măsurile de înlăturare a acestuia.
Tribunalul apreciază drept pertinente argumentele instanței de fond referitoare la faptul că în situația existenței unor responsabilități și în sarcina executantului lucrării, așa cum pretinde recurenta în motivele sale, aceasta se referă strict la perioadele în care pe sectoarele de drum se desfășoară lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare, iar la data producerii accidentului drumul respectiv nu se afla în nici una dintre aceste situații.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că în măsura în care instanța se consideră lămurită asupra aspectelor litigioase puse în dezbatere, nu este obligată a administra în cauză mai multe expertize tehnice care să ducă fiecare la dezlegarea acelorași obiective, iar dispoziția primei instanței de respingere a cererii de efectuare a contraexpertizei solicitate, nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a dreptului la apărare așa cum se pretinde, din moment ce expertiza efectuată a fost apreciată drept lămuritoare, constatându-se inutil a fi administrată, iar la aprecierea gradului de culpă s-a avut în vedere, evident, întregul context al împrejurărilor în care s-a produs accidentul și ansamblul probator administrat în cauză.
Chiar dacă recurenta pretinde faptul că în realitate cauza principală a producerii accidentului ar fi fost viteza excesivă a autoturismului, fapt care este de natură a influența și gradul de culpă a părților responsabile de producerea acestuia, Tribunalul consideră această susținere ca nefiind relevantă, apreciind astfel că nu viteza mare a autoturismului a fost cauza principală a producerii accidentului ci, așa cum s-a stabilit, aceasta este legată, în esență, de faptul existenței în carosabil a acelor gropi datorate deteriorării acestuia și implicit întreținerii necorespunzătoare și lipsei semnalizărilor și că avarierea autoturismului este strâns legată de impactul cu aceasta.
În nici un caz nu i se poate impune conducătorului unui vehicul să manifeste pe drumurile publice un exces de prudență dus până la limita extremă în ce privește viteza de deplasare, spre a identifica și evita orice tip de obstacol existent în trafic, pentru că acesta ar însemna adoptarea unui comportament excesiv și nu în ultimă instanță ar fi de natură a afecta nu numai fluența dar și securitatea traficului rutier. Mai mult, viteza de deplasare a autoturismului nu s-a dovedit a fi excesiv de mare, spre a i se putea reproșa conducătorului auto o culpă majoritară în producerea accidentului, iar autoritățile cu atribuții specifice au obligația legală de a asigura repararea și întreținerea corespunzătoare a drumurilor de interes public, care să nu pună în pericol siguranța circulației și care să servească scopului pentru care au fost construite, obligație pe care recurenta nu și-a îndeplinit-o întrutotul, recursul urmând a fi respins pentru motivele arătate iar hotărârea primei instanțe menținută, ca temeinică și legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga recurenta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Botoșani, să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat către intimatul M. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Botoșani, cu sediul în Botoșani, strada Victoriei nr.2, județul Botoșani, împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, pe care o menține, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. C., cu domiciliul în comuna Corni, județul Botoșani, pârâta intimată S.C. "X"; S.R.L. Botoșani, cu sediul în Botoșani, strada X nr.Y, județul Botoșani și chemații în garanție S.C. "X"; S.R.L. Botoșani, Consiliul Județean Botoșani cu sediul în Botoșani, Piața Revoluției nr.1-3, județul Botoșani și Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Suceava, cu sediul în Suceava, strada Ștefan cel Mare nr.36, județul Suceava.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă recurenta să plătească reclamantului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
| ← Inselaciune. Elemente constitutive. Jurisprudență Înşelăciune | Ordin de protecţie. Jurisprudență Locuinţe; Măsuri de... → |
|---|
