ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ – Admitere cerere. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 281 din data de 15.03.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr........./200/2013, reclamantul A.V.N., a solicitat pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta B.V.N, stabilirea locuinței minorului A.B.M., la domiciliul tatălui reclamant până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii privind stabilirea locuinței minorului, în cadrul dosarului nr......./200/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din relația de concubinaj cu pârâta s-a născut la data de ......12.2011, minorul A.B.M., reclamantul recunoscând că minorul este copilul lui natural, fiind însris la rubrica ,,tatăl"; din certificatul de naștere al minorului. Mai arată că relația de concubinaj cu pârâta a încetat pe fondul deteriorării raporturilor dintre părți, determinate de neînțelegerile intervenite între aceștia, pârâta părăsind domiciliul comun din satul Vintileanca, județul Buzău. Întrucât între părți au existat neînțelegeri privind exercitarea legăturilor personale cu minorul, precum și cu privire la îngrijirea acestuia, a fost nevoit să promoveze prezenta cerere pentru rezolvarea echitabilă conform interesului superior al minorului. S-a mai arătat în cerere că minorul este atașat de el, deoarece s-a ocupat continuu de creșterea, educarea și îngrijirea lui și este în interesul minorului să locuiască în continuare împreună cu acesta. A arătat că pe rolul Judecătoriei Buzău este înregistrat dosarul nr...../200/2013 cu termen de judecată la data de 17.11.2013, având ca obiect stabilirea locuinței minorului la reclamant și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere. S-a menționat că potrivit art.581 alin.1 C.pr.civ. ,,instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care sar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";, iar în conformitate cu alin.4 ,,ordonanța este vremelnică și executorie";. A precizat reclamantul că, din analiza acestui text de lege, rezultă condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului. Cu privire la urgență s-a arătat că luarea unei asemenea măsuri speciale se impune în speță, fiind evidentă ruptura produsă între părinți, dorințele contradictorii ale acestora cu privire la copil. Caracterul vremelnic rezultă din faptul că nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părți, iar neprejudecarea fondului decurge din condiția vremelniciei, ordonanța presupunând o ,,pipăire"; a fondului. Se arată că în ce privește admisibilitatea cererii de stabilire locuință minor pe calea ordonanței președințiale, în doctrină s-a stabilit că în principiu măsura se poate dispune pe această cale numai în cazul în care pe rolul instanței se află în curs soluționarea acțiunii având ca obiect stabilire locuință minor, exercitată potrivit dreptului comun.
În drept au fost invocate disp. art.496 cod civil și celelalte texte de lege arătate mai sus, art.274 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei: copia certificatului de naștere al minorului, copii de pe cărțile de identitate ale părților și bilet de ieșire din spital al pârâtei.
Prin sentința civilă nr......../14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr......../200/2013, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată de instanță din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Mizil. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Mizil la data de 25.01.2013 sub nr........./259/2013.
Pârâta a fost legal citată, iar la termenul din data de 25.02.2013, a depus întâmpinare- cerere reconvențională prin care a învederat instanței că nu și-a abandonat minorul la locuința reclamantului, așa cum susține acesta, ci a fost alungată din locuință, așa cum mai făcuse și anterior de doi ani, oprindu-i copilul cu forța, situație în care ea neavând mijloacele financiare respective, fiind elevă în clasa a Xl-a la Liceul Agricol Mizil, a încercat să-și recupereze copilul, formulând mai multe plângeri la Poliția comunei Săhăteni, județul Buzău, dar nu a putut, fiind îndrumată să se adreseze instanței de judecată. A mai arătat că a încercat permanent să-și ia copilul, dar reclamantul nu o lăsa nici să ia legătura cu el, spunând ca să nu-1 ia la domiciliul ei. Niciodată nu putea să rămână singură cu copilul, reclamantul prevalându-se de un act medical din care într-adevăr rezulta că a fost internată la Spitalul Voila, dar în prezent nu mai are probleme de ordin medical. Se menționează că ceea ce nu spune reclamantul, că o bătea frecvent și o amenința continuu cu moartea și chiar și atunci când a fost internată în spital fiind lehuză. A arătat că în calitate de mamă este foarte afectată, că este împiedicată să-și îngrijească personal copilul la vârsta lui de 1,2 ani considerând că are nevoie de ea mai mult decât de reclamant, că este in interesul minorului sa fie sub îngrijirea ei la domiciliul părinților din comuna Baba Ana, Satul Nou, județul Prahova, unde poate fi ajutată și de părinții ei, mama ei fiind casnică.
Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat respingerea cererii de ordonanța președințială a reclamantului privind stabilirea locuinței la el pentru minorul A.B.M., născut la 23.12.2011 și admiterea cererii sale reconvenționale de stabilirea locuinței minorului la ea, arătând că va permite reclamantului să aibă legături personale cu acesta ori de câte ori va voi, aceasta temporar, până când se va judeca dosarul de fond și instanța va hotărî.
În drept și-a întemeiat cererea pe art. 116-120 din C.pr.civ.
Instanța, din oficiu a dispus efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Din relația părților s-a născut minorul A.B.M., născut la data de ....12.2011. Cu privire la caracterul acțiunii, instanța a reținut că dispozițiile care reglementează procedura ordonanței președințiale impun trei condiții pentru admiterea cererii: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Examinând îndeplinirea celor trei condiții prevăzute de art.581 alin.1 C.pr.civ, privitor la cererea de stabilire a locuinței minorului, instanța a reținut următoarele:
Prima condiție vizează caracterul vremelnic al măsurii solicitate și este realizată prin aceea că măsura urmează a se dispune până la momentul soluționării definitive a acțiunii înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului pe calea dreptului comun.
În ceea ce privește cerința urgenței, instanța a reținut că această condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere atât specificul pe care îl prezintă relațiile dintre părți, în contextul deteriorării raporturilor dintre ele relevate de despărțirea acestora, raporturi care demonstrează existența unei vieți comune din care a rezultat minorul și care în lumina art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului dată de interpretarea jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului sunt incluse în dreptul la viața de familie, dar și prin prisma interesului superior al copilului, potrivit art. 263 și urm. Cod civil și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Cu privire la ultima cerință, aceea a neprejudecării fondului, instanța a considerat că și această condiție este îndeplinită, deoarece instanța nu procedează la soluționarea litigiului dintre părți în mod definitiv, ci urmează să adopte o măsură cu caracter temporar, până când se va stabili printr-o hotărâre definitivă a Judecătoriei Buzău, stabilirea domiciliului minorului la unul dintre părinți.
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 ,,principiul superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";.
Pentru determinarea interesului minorului, trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copil.
În ceea ce privește îngrijirea minorului, instanța a reținut faptul că de la data de 01.06.2012, când a avut loc despărțirea în fapt a părților și până în prezent minorul, deși se află la o vârstă fragedă, se află în îngrijirea exclusivă a reclamantului, care este ajutat de părinții și de sora lui.
Totodată, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Săhăteni, județul Buzău, întocmit la locuința reclamantului, referat care nu a fost contestat de către pârâtă, rezultă faptul că acesta locuiește într-o casă aparținând părinților săi, compusă din patru camere, baie, bucătărie, încălzire centrală, mobilier nou, condiții optime de confort, imobilul fiind racordat la rețeaua de electricitate, și la rețeaua de apă potabilă a localității, reclamantul realizând venituri salariale, aceste aspecte fiind recunoscute și de către pârâtă prin răspunsul la întrebările luate pe calea interogatoriului .
Pe de altă parte, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Baba Ana, județul Prahova, întocmit la locuința pârâtei, care nu a contestat mențiunile efectuate, rezultă faptul că aceasta și-a reluat cursurile școlare, fiind elevă în clasa a XI-a și locuiește într-o casă aflată într-o stare avansată de degradare aparținând bunicii sale, compusă din trei camere, bucătărie, împreună cu cei patru frați și bunica, venitul familiei fiind reprezentat de pensia bunicii de 560 lei și alocația de stat de 210 lei, pârâta recunoscând la interogatoriu atât lipsa oricăror venituri, dar și faptul că locuiește într-un imobil împreună cu alte șapte persoane, întreaga familie trăind din pensia bunicii de 560 lei și alocația de stat de 210 lei, lipsa condițiilor de creștere și educare a minorului fiind evidentă.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei, potrivit cărora a încercat permanent să-și recupereze copilul din domiciliul reclamantului, formulând mai multe plângeri la Poliția comunei Săhăteni, județul Buzău, având în vedere că aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Mai mult decât atât, plângerea depusă de către pârâta B.V.N. și înregistrată sub nr......./22.12.2012, dincolo de faptul că a fost depusă la un interval de timp de 6 luni de la data despărțirii în fapt a părților-01.06.2012, vizează alungarea din locuința comună și faptul că nu i se permite să vadă copilul și nu ,, recuperarea copilului";, așa cum a susținut în întâmpinarea-cerere reconvențională depusă, aspect care confirmă acordul exprimat de pârâtă, după despărțirea în fapt a părților ca minorul să rămână în grija tatălui, cu posibilitatea acesteia de a-l vizita, aspect relevat de către pârâtă în fața instanței la termenul din data de 14.03.2013 și consemnat în încheierea de ședință de la acea dată. De altfel, în lipsa unui acord al pârâtei în acest sens, aceasta avea la îndemână introducerea unei acțiuni vizând stabilirea domiciliului minorului la ea, încă de la despărțirea în fapt a părților, din certificatul emis de Judecătoria Buzău, rezultând că pe rolul Judecătoriei Buzău se află înregistrat dosarul nr........./200/2013 având ca obiect stabilire domiciliu, promovată de reclamantul A.V.N. în contradictoriu cu pârâta B. V. N.
Având în vedere cele mai sus expuse, dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.272/2004, potrivit cărora exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, faptul că minorul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a drepturilor omului, precum și având în vedere referatul de anchetă socială efectuat de Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Săhăteni, din conținutul căruia, rezultă că mediul familial al reclamantului, care este angajat și obține venituri constante care îi vor permite să asigure minorului toate cele necesare pentru un trai decent, este unul propice creșterii și educării minorului, aspecte recunoscute și de către pârâtă în răspunsurile la interogatoriu, dar și de acordul exprimat de pârâtă, după despărțirea în fapt a părților ca minorul să rămână în grija tatălui, cu posibilitatea acesteia de a-l vizita, aspect relevat de către pârâtă în fața instanței la termenul din data de 14.03.2013 și consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și observând că această măsură corespunde interesului superior al minorului, instanța, în temeiul art.496 Noul Cod Civil, va stabili cu titlu provizoriu locuința minorului A.B.M., născut la data de 04.02.2012, la tată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect "stabilire domiciliu minor";, aflată pe rolul Judecătoriei Buzău, dosar nr......./200/2013.
Față de solicitarea ambelor părți, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Întocmit,
Judecător - Postelnicu Ion
| ← FOND FUNCIAR . Jurisprudență Fondul funciar | cereri. Jurisprudență Cereri → |
|---|
