ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2974 din data de 24.09.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 4737/207/2013, reclamantul NMa chemat în judecată pe pârâta CV, solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună obligarea paratei la reintegrare sa în spațiul de locuit din strada …, nr.8, bl.. sc. . ap.., Caracal, jud. Olt, aflat in proprietate comună, măsură care să fie executată de îndată, fără somație sau trecerea vreunui termen.
În motivarea cererii reclamantul arată că, prin sentința civilă nr. 751 din 22.02.2012 a Judecătoriei Caracal, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul NMsi parata CV ( fostă Nicola) prin acordul soților, parata formulând cererea de divorț.
Reclamantul mai arată că datorită scandalurilor pe care fosta soție le provoca în casa, a fost forțat să plece din domiciliul comun din Caracal, str. ., nr.8, bi.., sc.., ap . , și o perioada de timp a locuit într-un alt imobil pe care îl deține in str. Traian, imobil care este parțial construit, iar de aproximativ un an de zile în apartamentul în care solicită să fie reintegrat nu mai stă nimeni, deoarece parata a fost plecată la muncă, iar acum cand s-a intors i-a solicitat să îi dea și lui o cheie de la apartament, însă aceasta a refuzat, motivând că nu are nici un drept, făcând plângerea la politie si amenințându-l cu politia, dacă vrea să se apropie de apartament.
Menționează reclamantul că în acest apartament se află si sediul firmei pe care o deține împreună cu parata " I.I. NM" , unde au rămas o serie de bunuri care aparțineau firmei si anume : tejghele, rafturi, centrala termica, calorifere, cântar electronic, râșniță de cafea industrială, actele constitutive ale firmei, acte de proprietate ale terenului de pe str. Traian, precum si autorizația de construire a imobilului, parțial construit și în care a fost nevoit să locuiască în tot acest timp, deoarece parata refuza să-l lase să intre in apartament.
Deoarece pârâta refuza sa facă partajul bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, refuza să continue activitatea firmei, să închidă firma și tot ceea ce îi propune reclamantul referitor la situația noastră, este nevoit dă solicite ca pe cale de ordonanța președințială să intre in propria sa casa, pe care a dobandit-o cu parata in timpul căsătoriei, aici având domiciliul in acte și unde a locuit până când parata a depus acțiunea de divorț.
Învederează reclamantul că a fost obligat de împrejurări să locuiască in imobilul din str. Traian, casă aflată în construcție, și care datorită posibilităților materiale actuale nu mai poate să o termine, deoarece nu are venituri, iar la vârsta sa nu mai poate fi angajat. Precizează că parata refuza sa-i permită accesul in apartament, care este si sediul firmei pe care o avea si care era sursa lor de venituri.
Mai precizează reclamantul apartamentul proprietate comună din Caracal, strada , nr.8, bl. , sc. , ap. , jud. Olt, are contractul de vânzare- cumparare încheiat pe numele său.
În drept invocă dispozițiile art. 996 si urmat. C.p.c
În dovedirea cererii a depus înscrisuri, respectiv copie a cărții de identitate, contract de vanzare-cumpărare nr. 190/09.08.1993, sentința de divorț nr. 751/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 646/207/2012, certificat de atestare fiscală.
La data de 05.09.2013, reclamantul a depus înscrisurile dispuse prin rezoluția din 26.08.2013, respectiv, taxă judiciară de timbru in suma de 20 lei, a indicat CNP-ul pârâtei, solicitand proba cu actele de la dosarul cauzei și cu interogatoriul pârâtei, pe care l-a depus la data de 24.09.2013.
Pârâta, la termenul din 17.09.2013 a arătat că întâmpinarea nu este obligatorie și deși a fost citată cu mentiunea la interogatoriu, aceasta nu s-a prezentat.
La termenul din data de 24.09.2013 a fost audiată martora încuviințată pârâtei, declarație luată sub prestare de jurământ, consemnată și atașată la dosar (f.2).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie care s-a desfăcut prin divorț, conform sentinței civile nr. 751/22.02.2012 a Judecătoriei Caracal.
După divorț, pârâtul a plecat din domiciliul comun pe carel avea cu pârâta, domiciliu aflat în Caracal, str, , nr. 8, bl. , sc. , ap. , jud. Olt, mutându-se într-un imobil aflat în construcție situat în Caracal, str. Traian, jud. Olt, imobil în care locuiește și în prezent.
Reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanței pe calea ordonanței președințiale să dispună obligarea paratei la reintegrare sa în spațiul de locuit din strada , nr.8, bl. , sc. , ap. Caracal, jud. Olt, aflat in proprietate comună, măsură care să fie executată de îndată, fără somație sau trecerea vreunui termen.
Potrivit art. 996 C.p.c. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, ordonanța fiind provizorie și executorie, măsurile dispuse producând efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, pe cale de ordonanță președințială neputând fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Martora JV, audiată în ședința publică din 24.09.2013 la cererea pârâtei, a declarat că cunoaște părțile, care au fost căsătorite, iar în timpul căsătoriei, reclamantul a plecat de bunăvoie din domiciliul conjugal în anul 2012, fără a fi izgonit de soție și s-a mutat într-o altă locuință care este bunul comun al părților. Și unde locuiește și în prezent. Ulterior, părțile au divorțat, în apartament continuând să locuiască pârâta, iar de la data plăcării reclamantului din apartament, acesta nu i-a cerut niciodată pârâtei să-l lase să se întoarcă în apartamentul respectiv și a ridicat toate bunurile ce aparțineau societății pe care o are, precum și bunurile personale. Cunoaște martora că domiciliul în care locuiește în prezent reclamantul, este o casă în construcție încă, dar are unele camere în care se poate locui, fapt pentru care reclamantul a și locuit și locuiește și în prezent acolo.
Mai relatează martora că după divorțul părților a fost în apartamentul acestora, apartament în care reclamantul solicită să fie reintegrat și a observat că nu mai sunt bunurile personale ale reclamantului și nici bunurile ce aparțineau societății, pârâta relatându-i că aceste bunuri au fost ridicate de fostul soț și tot de la pârâtă cunoaște și faptul că în prezent au pe rolul instanței proces de partaj.
În raport de probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța apreciază că, nu este îndeplinită condiția urgenței luării unei măsuri vremelnice prin reintegrarea reclamantului în Caracal, strada .., nr.8, bl.., sc. ., ap.., Caracal, jud. Olt, având în vedere perioada de timp scursă din momentul în care a plecat din acest domiciliu (circa 1 an și jumătate), faptul că aceasta are unde locui, precum și faptul că nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
În plus, reclamantul nu a făcut nici dovada faptului că a solicitat pe calea dreptului comun reintegrarea sa în spațiu, caz în care admiterea reintegrării sale de urgență în fostul domiciliu nu mai este o măsură vremelnic, ci o măsură definitivă, iar pe carea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, astfel că nu este îndeplinită nici această condiție.
Apărarea reclamantului în sensul că în apartamentul respectiv se află bunurile societății pe care vrea să o redeschidă, actele societății, nu poate fi reținută de instanță deoarece din declarația martorei audiate în cauză reiese faptul că aceste bunuri au fost ridicate de către reclamant după divorț.
Mai mult, chiar reclamantul a indicat astăzi instanței faptul că în realitate nu dorește reintegrarea sa în spațiu pentru că nu are unde locui, ci pentru a pentru a redeschide societatea comercială a cărei activitate a întrerupt-o timp de doi ani și care are sediul în apartamentul în care a solicitat reintegrarea.
De asemenea, instanța nu poate face aplicarea în cauză a disp. art. 358 N.C.p.civ, deoarece acesta nu se coroborează cu nico altă probă care să dovedească urgența reinegrării sale în domiciliul aflat în Caracal, strada ., nr.8, bl.., sc. ., ap.., Caracal, jud. Olt, cu atât mai mult cu cât părțile au pe rol proces de partaj bunuri comune, ocazie cu care urmează a fi soluționată situația acestui apartament.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reclamantului, ca nefondată.
Postat 30.09.2013
| ← CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare | Minori. Jurisprudență Minori → |
|---|
