Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 1860 din data de 16.03.2016
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind reclamanta X și pârâțiiX , având ca obiect ordonanță președințială.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio în conformitate cu dispozițiile art.231 alin.2 C.p.c.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru x ,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual , după care:
Instanța constată că pârâta X a depus la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială pentru avocat X
La întrebarea instanței apărătorul reclamantei precizează că a luat cunoștință la dosar de întâmpinare ,solicită a i se comunica un exemplar din aceasta și precizează că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Instanța constată că prin întâmpinare pârâții X au invocat excepția inadmisibilității cererii și acordă cuvântul pe excepție.
Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Din înscrisurile depuse la dosar,respectiv fila 24 dosar, rezultă că apartamentul era inundat,nu era sigilat gazul, iar creditoarea nu are acces la imobil pentru a putea sigila apa și gazul. Apreciază că este dovedită urgența acțiunii.
Avocat X pentru pârâta X solicită admiterea excepției întrucât nu se pot dispune măsuri legate de ridicarea unor construcții. Nu s-a precizat o cale de acces, nu este delimitată trecerea.
Instanța califică excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâții X și susținerile aduse în sprijinul acesteia ca fiind apărări de fond ce vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței, apărătorul pârâtei X precizează că prin întâmpinarea formulată a făcut vorbire despre inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială ca o apărare de fond și că nu înțelege să invoce o excepție în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art.258 raportat la art.255 Cod proc.civilă instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar,ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Apărătorul reclamantei precizează că nu mai are cereri de formulat.
Apărătorul pârâtei X precizează că nu mai are cereri de formulat.
În temeiul art.244 alin.1 Cod proc.civilă instanța declară terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art.392 alin.1 Cod proc.civilă, instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților, pe rând, în vederea formulării de concluzii orale.
Apărătorul reclamantei având cuvântul pe fond solicită admiterea cererii,pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați debitorii să permită accesul către imobilul proprietatea creditoarei. Prin contractul de vânzare cumpărare se observă că a cumpărat creditoarea imobilul având două căi de acces,care se află una în continuarea celeilalte. Printr-o hotărâre pronunțată de Tribunalul X s-a dispus anularea clauzei de servitute pentru suprafața de 199 mp , iar creditoarea nu are nici o cale de acces către imobil. În cazul acțiunii pentru servitute urmează să fie precizată calea de acces prin expertiză. La momentul formulării acțiunii este clar că debitorii au acces direct către imobilul proprietatea creditoarei. Când a fost evacuată mama debitoarei X au fost lăsate gazul și apa nesigilate. Solicită a se reține că dreptul de proprietate al creditoarei este restricționat neavând cale de acces la imobil. Solicită admiterea cererii. Cu privire la capătul de cerere privind ridicarea obstacolelor, solicită a se reține că urmează a fi folosit numai dacă nu există acces la imobil. Precizează că a depus planșe foto cu privire la modul cum se face accesul la imobil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei având cuvântul pe fond solicită a se reține că potrivit modalității de formulare a cererii de chemare în judecată, nu se face referire la debitoarea X Solicită a se avea în vedere că înfundarea lotului creditoarei nu se datorează debitoarei. Precizează că a fost cumpărat un lot de teren care avea acces la stradă, iar ulterior , prin divizări, s-a ajuns ca să nu mai aibă creditoarea acces la imobil. Precizează că singura vină a pârâtei X este că a permis executorului judecătoresc să folosească calea de acces pentru a evacua o persoană din imobilul proprietatea creditoarei. Precizează că debitorii X au obținut anularea clauzei prin hotărâre și vremelnicia măsurii nu se poate efectua prin ridicarea construcției. Precizează că acțiunea este inadmisibilă, nu este o măsură vremelnică și nici urgentă,având în vedere că deține creditoarea acest imobil din anul 2007. Precizează că nu se justifică urgența cât imobilul nu este locuit conform procesului verbal de evacuare. Precizează că executorul judecătoresc a identificat o cale de acces pentru a pătrunde pe terenul creditoarei, iar înfundarea se datorează creditoarei. Solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul reclamantei precizează că gardul a fost dărâmat,deci nu mai este necesar și că nu există altă cale de acces la imobilul creditoarei.
Apărătorul pârâtei X precizează că există poze la dosar cu privire la gardul care aparține debitoarei.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 25.11.20145 , sub nr. 14629/180/2015 reclamanta X a solicitat în contradictoriu cu X să permită trecerea peste terenul acesteia situat în str.Avram Iancu nr.28A,în suprafață de 97 mp identificare cu nr. cadastral 77171, să permită trecerea peste terenul acestora situat în str. X nr.28A,în suprafață de 102 mp identificat cu nr.cadastral 77172, să ridice obstacolele, să permită trecerea peste terenul acesteia situat în str.X nr.28A, în suprafață de 778 mp cu nr. cadastral 60778, în caz de refuz să fie autorizată subscrisa să ridice obstacolele pe cheltuiala pârâților.
În susținerea cererii, reclamanta a arătat că la data de 27.09.2000 între X , în calitate de vânzător și X S.R.L., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3613/27.09.2000 de BNP X având ca obiect bunul imobil situat în , Str. X nr. 28 A, jud. X, în suprafață de 1.702,20 m.p. alcătuit din teren, curți-construcții.
În data de 15.06.2005 a fost încheiat actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1718/15.06.2005 de BNP X prin care X S.R.L. a dezmembrat în 5 loturi bunul imobil cumpărat, printre care și lotul nr. 4, în suprafață de 199,15 m.p, identificat cu nr. cadastral 2031/5/4, având destinația de drum de trecere.
La data de 06.07.2005 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2049/06.07.2005 de BNP X. Obiectul acestui contract l-a constituit transmisiunea cotei-indivize 1/2 din suprafața de 199,15 m.p. având destinația de drum de trecere de la X S.R.L. către X.
În data de 14.06.2007 între societatea X S.R.L., în calitate de vânzător, și X S.A. (cu denumirea modificată înX ., actuala X S.R.L.) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725/14.06.2007 de BNP X. Obiectul acestui contract a vizat transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Mun. X , Str. X nr. 28A, jud. X, având nr. cadastral 203l"/5/l.
Prin contractul menționat mai sus vânzătoarea X S.R.L. a constituit în favoarea subscrisei un drept de servitute de trecere, pe întreaga perioadă de existență a proprietății cumpărate, asupra următoarelor imobile:- pe suprafața de 199,15 m.p. teren curți și construcții, având destinația de drum de trecere cu număr cadastral 2031/5/4, nr. cadastral actual 60860 (Anexele 6-8); - pe suprafața de 210,8 m.p. teren curți și construcții, având destinația de drum de trecere cu număr cadastral 2031/7/3, nr. cadastral actual 60862 (Anexele 4,5 și 8).
Ulterior, imobilul dobândit de reclamantă a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar încheiat între X în calitate de finanțator și X S.R.L., în calitate de utilizator.
Întrucât societatea utilizatoare X S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile de plata din contractul de leasing mai sus menționat, la data de 04.06.2009 subscrisa a reziliat acest contract, conform prevederilor contractuale.
Prin încheierea din data de 19.02.2009, Tribunalul X a dispus deschiderea procedurii insolvenței a societății X S.R.L., Dosar nr, 7477/110/2008**.""
În urma vânzării bunurilor societății debitoare în cadrul procedurii de faliment, pârâta X a achiziționat cota indiviză de 1/2 din suprafața
de 199,15 mp. teren curți și construcții, având destinația de drum de trecere, deținută de societatea debitoare X S.R.L. (Contract de vânzare autentificat sub nr. 1730/13.06.2015 de NPX ).
În data de 12.11.2012, soții X si X au formulat în contradictoriu cu reclamanta o acțiune în constatarea nulității absolute a clauzei de servitute din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1725 din 14.06.2007 la BNP X SRL și X S.A. A fost constituit în acest sens dosarul nr. 34707/245/2012 soluționat în fond de către Judecătoria X , în prezent în recurs la Tribunalul X (Anexa 2).
În data de 06.08.2014 s-a încheiat între X și soții X contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 667/06.08.2014 de BNPX . Obiectul acestui contract l-a constituit partajarea bunului comun în suprafață de 199 m.p. (număr cadastral 60860) prin formarea a două loturi: Lotul 1 - teren în suprafață de 97 m.p. fiind atribuit reclamantei Rățoi Larisa (Anexa 7); Lotul 2 - teren în suprafață de 102 m.p. fiind atribuit soților XX (Anexa 6).
A precizat reclamanta că terenul de 199,15 m.p., obiect al partajării, este același teren asupra căruia s-a instituit un drept de servitute de trecere în favoarea subscrisei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1725/14.06.2007.
În condițiile în care prin sentința civilă nr. 5339/17.04.2015 Judecătoria X (Dosar nr. 34707/245/2012) a admis cererea de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți X si X și a constatat nulitatea absolută a clauzei de servitute din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1725/14.06.2007, iar X (titulara Lotul 1 -teren în suprafață de 97 m.p.) susține că prin actul de partaj a renunțat la accesul către drumul de acces 2031/7/3 "motivat de faptul că (...) nu există posibilitatea de trecere pentru lotul 2031/5/1 " - lot aparținând X S.R.L., reclamanta a arătat că se află în situația absurdă în care proprietarii fondului aservit blochează intenționat dreptul de acces la drum al imobilului deținut de X S.R.L., lipsind-o de acces la imobilul proprietatea sa.
În drept, au fost invocate prevederile art.997 și urm.Cod proc.civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâții X si X au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În susținerea excepției inadmisibilității cererii, pârâții au arătat că în ceea ce privește aparența dreptului,așa cum precizează și reclamanta, clauza privind dreptul de servitute asupra terenului de 102 mp face obiectul dosarului nr.34707/245/2012 pe rol la Tribunalul X , în calea de atac a recursului. Dosarul are ca obiect cererea prin care au solicitat constatarea nulității absolute a clauzei din contractul nr.1725/14.06.2007(titlul invocat de reclamantă) privind dreptul de servitute asupra terenului în suprafață de 199,15 care la data încheierii contractului era în cotă indiviză, aceștia figurând proprietari în indiviziune cu SC X SRL, nulitate invocată pe motivul că nu au semnat acest contract neavând nici o cunoștință despre acesta. Reclamanta și-a asumat riscul de a cumpăra un imobil la care nu avea acces decât pe terenul a căror proprietari eram, fără să ne solicite acordul, fără să ne înștiințeze, încheind un act cu o clauză nulă, de conivență cu societatea vânzătoare a imobilului pentru ca acum să susțină că în mod tendențios îi blocăm servitutea de trecere.
În ceea ce privește condiția vremelniciei , un drept de acces nu este o măsură provizorie și poate fi cerut numai pe calea dreptului comun cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a precizat pentru ce dorește accesul și de ce nu are acces pe acest teren. Nu este îndeplinită nici condiția existenței unei pagube iminente sau a unui drept care s-ar păgubi prin întârziere deoarece,reclamanta neaducând nici un argument în acest sens.
În ceea ce privește înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări,reclamanta a depus procesul verbal de constatare din data de 20.11.2015 încheiat în dosar de executare nr.345/EXE/2015 din care rezultă că executorul judecătoresc împreună cu reprezentantul creditoarei s-au deplasat la imobilul ce face obiectule evacuării ,au făcut constatări și fotografii. Acest act dovedește că executarea nu este împiedicată și mai mult că există acces la imobilul în cauză.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că terenul lor,așa cum rezultă din toate actele depuse de către reclamantă este teren curți construcții și nu drum de acces. Nu au acordat niciodată reclamantei drept de acces pe terenul proprietatea lor nici când aceasta a fost în cotă indiviză,nici ulterior,nu au semnat nici un act în acest sens și nu este depusă nici o probă din care să rezulte că au acordat vreodată drept de servitute pe terenul proprietatea lor reclamantei,cererea acesteia încălcându-le dreptul de proprietate.
În dovedire, pârâții XX au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta XX a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În apărare, pârâta a arătat că nu s-a aflat în vreun raport juridic contractual nici cu reclamanta și nici cu celelalte persoane. Practic, toate contractele care au avut ca obiect într-o formă sau alta suprafața de 199,15 mp și suprafața de 210,80 mp au vizat alte persoane. Deși la perfectarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1725/14.06.2007 accesul către calea publică s-a asigurat în principal prin traversarea suprafeței de 199,15 mp teren, în prezent reclamanta solicită să i se confere un drept de servitute în contradictoriu cu aceasta. Reclamanta nu a propus și nu a pretins decât o analiză formală, de principiu a elementelor care în opinia sa ar contura starea de urgență, iar nu una fundamentată pe mijloace de probă solide. Astfel, a arătat pârâta, că este total neadevărat că ar fi oprit alimentarea cu apă, gaze naturale, energie electrică,etc. Având în vedere această soluție de admisibilitate a ordonanței președințiale,înseamnă că pe calea ordonanței nu pot să fie dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate.
Tocmai de aceea, s-a decis constant în practica judecătorească că o obligație de a face constând într-o măsură de demolare a unei curți (inclusiv a unui gard) nu poate să fie dispusă prin ordonanță președințială deoarece în acest mod s-ar rezolva definitiv drepturile și obligațiile părților, printr-o procedură prin care se pot lua măsuri vremelnice (Curtea de Apel X ,decizia nr.1180/1999).
În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului situat în mun. Bacău, str. Avram Iancu, nr. 28A constând în suprafața de 408,16 mp, teren curți construcții și o locuință de serviciu P+1+M, în suprafață utilă de 251,41 mp, cu o suprafață construită la sol de 141,85 mp și terase în suprafață de 62,7 mp, având nr. cadastral 2031/5/1 întabulat în CF nr. 29907 a localității X , astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725/14.06.2007 încheiat între reclamantă în calitate de cumpărătoare, și X SRL, în calitate de vânzătoare.
Pârâții X si X sunt proprietarii suprafeței de teren de 102 mp situată în mun. X , str. X , nr. 28A, având destinația de drum de trecere situată în mun. X (str. X , nr. 28 A), astfel cum rezultă din contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 667/06.08.2014.
Pârâta X este proprietara terenului în suprafață de 97 mp situată în mun. X str. X , nr. 28A având destinația de drum de trecere astfel cum rezultă din contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 667/06.08.2014.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725/14.06.2007, vânzătoarea X SRL s-a obligat să asigure reclamantei un drept de servitute de trecere pe suprafața de 199,15 mp teren curți construcții, având destinația de drum de trecere, situată în X , str. X nr. 28 A, jud. Bacău, având nr. cadastral 2031/5/4 intabulat în CF nr. 29910 a loc. Bacău, aparținând pârâților X si X , și pe suprafața de 210,80 mp teren curți construcții având nr. cadastral 2031/7/3, intabulat în CF nr. 7901 a loc. X
Prin sentința civilă nr. 5339/17.04.2015 pronunțată în dosarul nr. 34707/245/2012* de Judecătoria X , rămasă definitivă prin decizia nr. 1154/08.12.2015 pronunțată de Tribunalul X , instanța a constatat nulitatea absolută a clauzei de servitute de trecere instituită în favoarea reclamantei asupra suprafeței de teren de 199,15 mp având destinația de drum de trecere, situată în X , str. X nr. 28 A, jud. X prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725 din 14.06.2007.
Examinând condițiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, instanța reține că dispozițiile art. 996 C. proc. civ. reglementează posibilitatea ca instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.
Dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, astfel încât cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă dacă urgența există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment și înainte de pronunțarea hotărârii.
În ceea ce privește vremelnicia, aceasta presupune că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, se poate soluționa cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice.
În speță, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 C. pr. civ., cererea reclamantei urmând a fi respinsă.
Pentru fundamentarea acestei soluții, instanța va analiza, cu prioritate, dacă aparența dreptului este în favoarea reclamantei, ceea ce presupune evaluarea formală a dreptului invocat în cadrul procedurii ordonanței președințiale prin examinarea sumară a acestuia în temeiul mijloacelor de probă administrate și prin care acesta se tinde a fi dovedit, precum și dacă măsura solicitată ar putea fi dispusă pe calea ordonanței președințiale, fără ca prin aceasta să se ajungă la prejudecarea fondului cauzei.
Analizând pretenția reclamantei în raport de situația de fapt reținută, instanța constată că aceasta urmărește obligarea pârâtelor să permită trecerea peste terenul acestora și să ridice obstacolele ce blochează calea de acces la terenul și casa acesteia, prin instituirea unui nou drept de servitute de trecere, iar nu ca urmare a unui eventual refuz nejustificat al pârâților de a permite accesul către imobilul proprietatea sa la cererea reclamantei de a i se respecta un drept de servitute preexistent.
Astfel, câtă vreme clauza de servitute de trecere recunoscută reclamantei asupra terenului în discuție prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725 din 14.06.2007 a fost anulată prin sentința civilă nr. 5339/17.04.2015 pronunțată în dosarul nr. 34707/245/2012* de Judecătoria Iași, rămasă definitivă prin decizia nr. 1154/08.12.2015 pronunțată de Tribunalul X , instanța reține că aparența dreptului nu mai poate funcționa în favoarea reclamantei. De altfel, instanța apreciază că, în contextul anulării titlului ce stătea la baza dreptului de servitute de trecere al reclamantei, în speță, nu mai poate fi vorba despre invocarea unui drept a cărui protecție se solicită în regim de urgență, ci de instituirea, pe calea directă a acestei proceduri speciale, a unui nou titlu al dreptului de servitute, care, la momentul introducerii cererii, nu mai exista. Aparența dreptului reclamantei ar fi existat numai în măsura în care clauza de servitute de trecere din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725 din 14.06.2007 ar fi fost în continuare valabilă, iar, pârâții, nesocotind titlul invocat de reclamantă, ar fi refuzat în mod nejustificat accesul acesteia către proprietatea sa.
Totodată, instanța reține că stabilirea unui drept de servitute de trecere, care, de altfel, s-ar constitui într-o sarcină a dreptului de proprietate al pârâților, presupune o analiză aprofundată și amănunțită a cerințelor legale necesare pentru constituirea acestui drept real, analiză ce nu poate fi făcută în cadrul ordonanței președințiale, pe baza probatoriului permis de această procedură specială, întrucât s-ar ajunge la prejudecarea fondului cauzei și tranșarea situației litigioase existente între părți. În aceeași măsură, o atare analiză nu s-ar putea realiza doar prin cercetarea aparenței dreptului reclamantei, întrucât prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar constitui un drept real în mod direct și nemijlocit în patrimoniul acesteia.
În concluzie, instanța reține că, în acest context, cererea de ordonanță președințială astfel întemeiată, tinde la stabilirea, chiar și în mod vremelnic, a unui drept de servitute de trecere, iar nu la prezervarea exercițiului unui drept de servitute existent, ceea ce înseamnă că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtei X SA la ridicarea obstacolelor - plasă de sârmă pe schelet metalic -, instanța reține că aceasta nu îndeplinește, de asemenea, condiția neprejudecării fondului și a vremelniciei, deoarece prin dispunerea unei astfel de măsuri s-ar rezolva în mod definitiv litigiul dintre părți cu privire la acest aspect, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii ordonanței președințiale.
În concluzie, analizând formal aparența dreptului și condiția neprejudecării fondului, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței formale a unui titlu al dreptului de servitute de trecere, care să poată întemeia cererea de ordonanță președințială, iar, constituirea în mod direct a acestui drept, ar conduce la prejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține că deși prin cererea introductivă a fost reclamată existența unei stări precare a imobilului ce ar impune intervenția imediată pentru prevenirea de pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, reclamanta nu a făcut dovada acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 249 C. pr. civ.
În dovedirea urgenței, reclamanta a depus procesul-verbal de constatare din data de 20.11.2015, din conținutul căruia rezultă care era starea imobilului la acea dată, însă din acest înscris nu rezultă că parterul clădirii este inundat astfel cum susține reclamanta.
De asemenea, reclamanta nu a propus administrarea altor mijloace de probă care să facă dovada existenței urgenței măsurii atât la momentul formulării cererii cât și la momentul pronunțării hotărârii.
Astfel fiind, instanța reține că nu este îndeplinită nici condiția urgenței luării măsurilor solicitate prin cererea de ordonanță președințială.
În consecință, în raport de motivele mai sus arătate, instanța va respinge cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Acţiune în constatare → |
|---|
