PARTAJ SUCCESORAL. SOŢI. INCAPACITATE DE MUNCĂ A SOŢIEI. PENSIONARE DE BOALĂ ÎN 1989.
| Comentarii |
|
MUNCĂ DE ÎNTREŢINERE A GOSPODĂRIEI. IMOBIL ACHIZIŢIONAT ÎN 1992. PREŢ. ACHITARE INTEGRALĂ DIN VENITURILE SOŢULUI. BUN DOBÂNDIT ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. BUN COMUN. CRITERII DE APRECIERE. INCLUDERE ÎN MASA SUCCESORALĂ. ART. 30 C. FAM. ŞI 742 C. CIV.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dec. 168 din 23 ianuarie 2001)
CURTEA
Prin sentinţa civilă nr. 11.338/22 septembrie 1999, rejudecând pricina în fond după desfiinţarea primei hotărâri în apel, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea principală formulată de reclamantul F.F. şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtele C.M.D. şi C.A., a constatat că reclamantul şi defuncta F.L. au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuţia exclusivă a reclamantului, apart. nr. 55, situat în str. S. nr. 7, bl. B.13, sc. 5, et. 1, sect. 6 Bucureşti, cu o valoare de circulaţie de 152.534.716 lei, a dispus sistarea stării de devălmăşie şi a atribuit apartamentul în deplină proprietate reclamantului, a constatat deschisă succesiunea defunctei F.L.C., decedată la 17 iulie 1995, cu ultimul domiciliu în str. S. nr. 7, sect. 6, a constatat că masa succesorală se compune din bunuri mobile, în valoare de 1.313.182 lei, a constatat că pasivul succesoral se compune din suma de 3.500.000 lei, a constatat că moştenitorii defunctei sunt reclamantul, în calitate de soţ supravieţuitor cu o cotă de 1/3 şi pârâtele C.A. în calitate de ascendent privilegiat şi C.M.D. în calitate de colateral privilegiat, ambele cu o cotă de 2/3, a dispus ieşirea din indiviziune, a atribuit bunurile mobile pârâtelor, le-a obligat pe acestea la plata sumei de 437.727,3 lei sultă către reclamant, precum şi la plata a câte 1.666.000 lei reprezentând cota din pasivul succesoral şi a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că soţii F. au fost căsătoriţi în perioada 1984-1995; în 1998 F.L. s-a îmbolnăvit grav, stabilindu-i-se diagnosticul de ciroză hepatică decompensată şi fiind internată în spital în repetate rânduri; de asemenea, a necesitat medicamente, îngrijire şi ocrotire în cadrul familiei, pe care le-a primit de la reclamant. în anul 1992 soţii au
cumpărat apartamentul în care locuiau în calitate de chiriaşi, preţul de 118.455 lei fiind achitat integral de reclamant, în condiţiile în care defuncta F.L. nu lucra, era bolnavă şi nu putea presta o muncă utilă în gospodărie.
De asemenea, a mai reţinut că reclamantul a suportat integral cheltuielile cu înmormântarea şi pomenirea defunctei şi că în actul succesoral au rămas bunurile mobile dobândite de defunctă dinaintea căsătoriei.
împotriva hotărârii au declarat apel ambele pârâte, printr-o cerere comună (fila 4 dosar nr. 5828/ 1999), apel care a fost respins prin decizia civilă nr. 2603/A/8 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a lll-a civilă; dintr-o eroare materială, apelanta C.A. a fost menţionată în calitate de intimată.
Pentru a decide respingerea apelului, tribunalul a reţinut că, într-adevăr, reclamantul a avut o contribuţie exclusivă la dobândirea apartamentului şi nu doar de 50%, aşa cum au pretins apelantele.
Aceasta deoarece în perioada 1990-1992, reclamantul a realizat venituri salariale cuprinse între 3.166 lei lunar şi 43.391 lei lunar, în timp ce defuncta, aşa după cum rezultă din actele medicale şi din depoziţiile martorilor audiaţi, încă din anul 1988 s-a îmbolnăvit de ciroză hepatică şi nu a putut avea serviciu sau presta muncă în casă.
împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele, arătând că instanţele au stabilit, contrar probelor administrate în cauză, faptul că defuncta nu ar fi avut nici o contribuţie la achiziţionarea apartamentului.
Recurentele susţin că din actele depuse la dosar rezultă că defuncta a lucrat şi după plata integrală a apartamentului, care a avut loc în 1992 şi că a făcut şi împrumuturi la CAR pentru a contribui la cheltuielile casei; de asemenea, din actele medicale rezultă că a suferit de hepatită, dar
incapabilă de muncă nu a devenit decât în ultimii ani şi după achiziţionarea apartamentului, la care a avut o contribuţie egală cu cea a soţului său.
Deşi recurentele au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7,9,10 şi 11 C. pr. civ., Curtea constată că dezvoltarea motivului de casare referitor la greşita reţinere a contribuţiei exclusive a reclamantului la dobândirea apartamentului face posibilă încadrarea acestuia doar în dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. pr. civ.
Analizând probele dosarului prin prisma acestui motiv de casare, Curtea constată că recursul este fondat.
Soţii F. s-au căsătorit la 22 iunie 1984, iar apartamentul a fost cumpărat pe numele amândurora la data de 13 octombrie 1992, deci în timpul căsătoriei, fiind bun comun, conform dispoziţiilor art. 30 C. fam.; împrejurarea că la dobândirea acestui bun imobil reclamantul a avut o contribuţie exclusivă a avut la bază o analiză greşită şi incompletă a probelor administrate în cauză.
Din declaraţiile martorelor V.E. şi H.P., propuse de pârâte, rezultă că la data încheierii căsătoriei, defuncta lucra la Cooperativa Igiena fiind casieră şi că, la insistenţele soţului a renunţat la serviciu, pentru a se ocupa exclusiv de gospodărie. Primele acte medicale depuse la dosar atestă că în anul 1988 F.L. a fost internată în spital cu diagnosticul "colici biliare repetate; în observaţie litiază biliară, spasmofilie, nevroză astenică, sindrom vertiginos”; în anul 1989 aceasta a fost diagnosticată cu ciroză hepatică post-necrotică decompensată şi, printre altele, i s-a recomandat evitarea eforturilor mari şi medii. Cu toate acestea, ea a fost aceea care s-a ocupat de gospodărie; faptul că defuncta era o foarte bună gospodină a fost relatat atât de martorele propuse de pârâte cât şi de martorii propuşi de reclamant, şi anume L.V. şi C.S. Fiind bolnavă în ultimii ani, F.L. a fost ajutată la treburile gospodăreşti, în timpul liber, de către soţul său, aşa după cum declară chiar martora acestuia S.V. întrucât nu mai realiza venituri din muncă, cheltuielile casei, precum şi cele legate de tratamentul soţiei au fost suportate de către reclamant. Din declaraţiile martorilor mai rezultă că soţii au fost ajutaţi din punct de vedere material şi de mama defunctei.
La stabilirea contribuţiei fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune nu se ţine seama doar de
veniturile din muncă ale acestora sau doarale unuia dintre ei; atunci când unul dintre soti nu prestează o muncă remunerată, pentru a se putea ocupa de întreţinerea gospodăriei, această activitate a sa depusă pentru susţinerea familiei reprezintă în acelaşi timp o contribuţie proprie la dobândirea bunurilor comune.
în speţa de faţă, reclamantul a fost cel care a realizat venituri din muncă, iar soţia a renunţat la serviciu pentru a se ocupa exclusiv de gospodărie; faptul că în ultimii ani ai căsniciei aceasta a fost bolnavă şi nu a mai prestat singură activităţile casnice nu poate conduce la concluzia că ea nu a avut nici o contribuţie la dobândirea singurului bun comun, şi anume, a apartamentului.
în legătură cu achiziţionarea acestui bun imobil se mai reţine următorul aspect: aşa după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 9450/6581/13 octombrie 1992, apartamentul a fost cumpărat de soţi în temeiul Decretului-lege nr. 61/ 1990, cu plata integrală a preţului de 116.455 lei. Prin urmare, cei doi soţi au cumpărat apartamentul în care locuiau în calitate de chiriaşi, de la “Imobiliara RA”, beneficiind de facilităţile create prin actul normativ menţionat anterior privind plata unui preţ avantajos, social şi nu a valorii reale de circulaţie a imobilului.
După cum rezultă din adeverinţa de venituri a reclamantului, salariul său la nivelul lunii octombrie a anului 1992, când s-a achiziţionat locuinţa, era de 34790 lei. Aşadar, apartamentul nu a fost cumpărat la valoarea pe care ar fi avut-o pe piaţa liberă, cu o sumă de bani care ar fi reprezentat efortul financiar deosebit al unuia dintre soţi, aşa cum pretinde reclamantul, ci cu preţul deosebit de avantajos, calculat în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990, în beneficiul ambelor persoane care deţineau imobilul cu chirie.
Acestea sunt considerentele pentru care, în temeiul art. 296 C. pr. civ. va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa judecătoriei, în sensul că va reţine contribuţia egală a celor doi soţi, de 50% fiecare, la dobândirea apartamentului.
în ceea ce priveşte valoarea acestui bun, Curtea va avea în vedere expertiza tehnică imobiliară efectuată în apel şi care a stabilit valoarea apartamentului la 264.037.593 lei.
Pe cale de consecinţă, Curtea va include în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei şi
1/2 din valoarea apartamentului, ceea ce va determina ca valoarea totală a masei succesorale să se ridice la 133.331.978 lei.
Curtea va atribui reclamantului apartamentul, de data aceasta ca efect al partajului succesoral, pe considerentul că reclamantul deţine o cotă majoritară din proprietatea acestui bun şi că apartamentul reprezintă pentru el unicul domiciliu.
Pentru egalizarea loturilor conform art. 742
C. civ., Curtea îl va obliga pe reclamant la plata către
pârâte a sumei de 87.584.804 lei - sultă, ţinând seama de cotele succesorale ale părţilor şi de faptul că toate bunurile mobile au fost atribuite pârâtelor, iar acest aspect nu a fost contestat în căile de atac.
Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Recurentele-pârâte nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată nici în cererea de recurs şi nici cu ocazia dezbaterilor orale.
| ← SIMULAŢIE. VÂNZARE DE IMOBILE. PREŢ DEGHIZAT ÎN ACTUL... | IMOBIL PRELUAT DE STAT FĂRĂ TITLU VALABIL. VÂNZARE. NULITATE... → |
|---|
