PARTAJ. TESTAMENT. LEGATE PARTICULARE. SUBSTITUŢIE FIDEICOMISARĂ ÎN FAVOAREA RECLAMANTEI. NULITATE (ART. 803 C. CIV.).
| Comentarii |
|
LEGAT PARTICULAR ÎN FAVOAREA PÂRÂTULUI. VALABILITATE. EXHEREDARE INDIRECTĂ A NEREZERVATARILOR. PARTAJARE NUMAI A OBIECTULUI LEGATULUI NUL ABSOLUT
Legatul ce impune reclamantei conservarea apartamentului şi transmiterea acestuia către nepoţii testatorului reprezintă o substituţie fideicomisară. Nulitatea acestuia nu afectează însă validitatea celuilalt legat particular făcut în favoarea pârâtului şi nici a exheredării indirecte a altor nerezervatari. Ca urmare, nu se va putea cere ieşirea din indiviziune decât asupra obiectului substituţiei fideicomisare, ce va fi împărţit conform regulilor succesiunii legale.
(Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 4169 din 2 aprilie 2001)
INSTANŢA
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.03.1999, reclamanta A.V. a chemat în judecată pe pârâtul A.A.E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că, la data de 10.05.1998, a intervenit decesul numitului A.E., să constate că defunctul a lăsat un testament olograf datat 04.02.1998, prin care a instituit părţile ca legatari particulari, să constate, astfel, calitatea părţilor de succesori testamentari, faptul că masa succesorală se compune din cota indiviză de 1/2 din apartamentul nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2 şi dintr-un teren în suprafaţă de 13.100 m.p., situat în Humuleşti, jud. Neamţ, să constate că părţile nu s-au înţeles asupra soluţionării cauzei pe cale amiabilă şi să
dispună ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale, prin atribuirea apartamentului către reclamantă, iar a terenului către pârât, urmând a fi plătită sulta corespunzătoare drepturilor părţilor asupra masei succesorale.
In motivarea acţiunii, legal timbrate, reclamanta a arătat că, la data de 10.05.1998, a decedat numitul A.E. şi că de pe urma acestuia au rămas ca moştenitori testamentari părţile. Se mai arată că, în timpul căsătoriei, defunctul împreună cu reclamanta au dobândit apartamentul nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2. Că, de pe urma defunctului, a mai rămas şi un teren arabil în suprafaţă de 13.100 m.p., situat în Humuleşti, jud. Neamţ. Susţine reclamanta că testamentul olograf lăsat de de cuius conţine substituţie fideicomisară - ce putea fi înlăturată prin acordul părţilor -, acord ce nu a fost însă realizat în faza procedurii succesorale notariale. Faţă de
dispoziţiile testamentare, reclamanta a solicitat ieşirea din indiviziune în natură.
în şedinţa publică de la 03.05.1999 pârâtul a depus la dosar cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a substituţiei fideicomisare din testamentul olograf, datat 04.02.1998, lăsat de defunctul A.E., să constate că în privinţa cotei de 1/2 din apartament ambele părţi au vocaţie succesorală, ca moştenitori legali, să dispună predarea către pârât a terenului ce face obiectul legatului cu titlu particular al cărui beneficiar se consideră a fi şi să dispună ieşirea din indiviziune asupra apartamentului.
în motivarea cererii reconvenţionale, legal timbrate, pârâtul a arătat că moştenitorii legali ai defunctului sunt cele două părţi litigante. Că de cuius a lăsat un testament olograf, prin care l-a instituit pe pârât legatar cu titlu particular asupra terenului agricol situat în Humuleşti şi că acelaşi testament cuprinde o dispoziţie ce conţine o substituţie fideicomisară afectată de nulitate absolută, în temeiul art. 803 C. civ., prin care reclamanta a fost instituită ca legatară asupra cotei de 1/2 din apartament, cu obligaţia de a o transmite la moartea sa în beneficiul pârâtului. Arată acesta că nulitatea substituţiei fideicomisare nu atrage în nici un mod ineficacitatea clauzei testamentare prin care a fost instituit legatar cu titlu particular asupra terenului situat în Humuleşti, în posesia căruia solicită să fie trimis, conform art. 899 şi urm. C. civ. Susţine pârâtul că nulitatea substituţiei fideicomisare determină atribuirea bunului care îi face obiectul (cota de 1/2 din apartament), potrivit dispoziţiilor ce guvernează moştenirea legală, către cele două părţi litigante, ca moştenitori legali, cărora le revine câte o cotă de 1/2 din masa succesorală. în baza art. 728 C. civ., pârâtul solicită ieşirea din indiviziune asupra apartamentului.
Având cuvântul în formularea probatoriilor, ambele părţi au solicitat, iar instanţa a încuviinţat, administrarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu şi cu expertiză.
în cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar următoarele acte, în copie: certificatele de deces şi de căsătorie ale de cuius-ului, testamentul olograf scris, datat 04.02.1998 şi semnat de numitul A.E., titlul de proprietate nr. 24/2/30.12.1974 eliberat de fostul Comitet executiv al Consiliului Popular al municipiului Bucureşti, titlul de proprietate
nr. 3/1609/06.09.1996 emis de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, încheierea nr. 591/09.12.1998 dată de Biroul Notarului Public M. în dosarul nr. 591/ 1998, certificat de naştere al pârâtului-reclamant, acte de stare civilă ale pârâtului D.V.M., certificat de deces al pârâtei A.E., declaraţia pârâtei I.E., autentificată sub nr. 391/07.03.2000 de B.N.P. H.T., certificat de calitate de moştenitor nr. 24/09.02.2000 eliberat de Biroul Notarului Public M., adresă a Institutului Naţional de Statistică şi Studii Economice, alte acte.
Testatorul a impus însă reclamantei să conserve apartamentul ce forma obiectul legatului, pentru ca, după încetarea ei din viaţă, apartamentul să fie vândut, iar preţul obţinut să se împartă în două părţi egale nepoţilor săi D.R. şi A.A.E.
Această clauză, însă, reprezintă o veritabilă substituţie fideicomisară, întrucât testatorul a stabilit ordinea succesorală a bunurilor sale nu numai pentru propria sa moarte, ci şi a reclamantei-pârâte pe care a gratificat-o, căreia îi înlocuieşte, practic, voinţa.
Potrivit art. 803 C. civ., substituţia fideicomisară este sancţionată cu nulitatea absolută, întrucât încalcă ordinea publică. Nulitatea este integrală, în sensul că desfiinţează ambele liberalităţi, atât cea făcută reclamantei-pârâte, cât şi cea subsecventă, făcută pârâtului-reclamant şi numitului D.R.
în temeiul textului de lege sus-citat, instanţa urmează să constate nulitatea absolută a substituţiei fideicomisare cuprinse în testamentul olograf, datat
04.02.1998, întocmit de testatorul A.E.
Aşa fiind, aceasta înseamnă că, în ceea ce priveşte cota de 1/2 din apartamentul ce făcea obiectul substituţiei fideicomisare, aceasta urmează regulile ce guvernează devoluţiunea succesorală legală, ea revenind moştenitorilor legali. Aceştia sunt, potrivit art. 672 C. civ. şi art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, reclamanta-pârâtă şi pârâtul-recla-mant, fiecăruia dintre aceştia revenindu-i câte o cotă de 1/2 din cota de 1/2 din apartamentul nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2.
Pentru aceste motive, capătul de cerere prin care reclamanta-pârâtă solicită să i se constate calitatea de legatar asupra cotei indivize de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului-aparta-ment, urmează să fie respins, ca neîntemeiat.
în ceea ce îi priveşte pe pârâţii A.E., I.E. şi
D.V.M., instanţa constată că aceştia sunt străini de
succesiune, prin exheredare, având în vedere următoarele considerente:
Prin testamentul olograf, testatorul a instituit cele două legate cu titlu particular, despre care s-a făcut vorbire mai sus, legate care au epuizat întreaga moştenire. Or, prin instituirea acestora, s-a realizat exheredarea indirectă a pârâţilor A.E., I.E. şi D.V.M. Faptul că legatul ce avea ca obiect apartamentul este nul absolut nu este de natură să modifice concluzia instanţei referitoare la exheredarea pârâţilor citaţi mai sus, atât timp cât aceasta se desprinde din interpretarea voinţei neechivoce a testatorului de a-i gratifica numai pe reclamanta-pârâtă şi pe pârâtul-reclamant. Cum pârâţii A.E., I.E. şi D.V.M. nu au nici calitatea de moştenitori rezervatari, înseamnă că dezmoştenirea lor operează fără limită.
în administrarea probei cu interogatoriu, părţile nu au insistat.
La data de 04.11.1999 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică agricolă, iar la data de 22.11.1999 s-a depus raportul de expertiză tehnică imobiliară.
A fost ataşat dosarul notarial nr. 591/1998 al Biroului Notarului Public M.. Văzând actele dosarului notarial, la cererea părţilor, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a numiţilor A.E., I.E. şi D.V.M.
Pârâta A.E. a decedat la data de 21.08.1999, moştenitorul acesteia fiind pârâtul-reclamant A AE., astfel cum atestă certificatul de calitate de moştenitor nr. 24/09.02.2000 eliberat de Biroul Notarului Public M..
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 10.05.1998 a decedat numitul A.E., astfel cum atestă certificatul de deces seria DM nr. 005019, eliberat în baza actului de deces nr. 2259/
11.05.1998 de Primăria sectorului 2.
Conform art. 651 C. civ. (data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morţii celui ce lasă moştenirea), instanţa urmează să constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului A.E., decedat la data de 10.05.1998, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 2.
Cu privire la compunerea masei succesorale, instanţa reţine că, aşa cum atestă titlul de proprietate nr. 24/2/30.12.1974 eliberat de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al
Municipiului Bucureşti, defunctul împreună cu reclamanta-pârâtă au dobândit în timpul căsătoriei imobilul-apartament nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2.
Având în vedere că, potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soţilor, precum şi faptul că în cauză nu s-a susţinut că imobilul ar fi fost achiziţionat cu contribuţia majoritară a vreunuia din soţi, instanţa va constata că în compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctului A.E. intră cota indiviză de 1/2 din imobilul-apartament nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2.
Intră în masa succesorală şi terenul arabil în suprafaţă de 13.100 m.p., situat în Humuleşti, jud. Neamţ, teren care a fost proprietatea de cuius-ului, în temeiul titlului de proprietate nr. 3/1609/
06.09.1996 emis de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La data de 04.02.1998, de cuius-ul a întocmit un testament olograf, prin care a instituit pe reclamanta-pârâtă şi pe pârâtul-reclamant ca legatari cu titlu particular asupra întregii mase succesorale, după cum urmează:
Reclamanta-pârâtă a fost instituită legatar cu titlu particular asupra apartamentului, iar pârâtul-reclamant - asupra terenului.
Nulitatea substituţiei fideicomisare nu afectează însă validitatea celuilalt legat cuprins în testament: cel prin care pârâtul-reclamant a fost instituit legatar cu titlu particular asupra terenului, astfel încât instanţa urmează să constate că pârâtul-reclamant are calitatea de legatar cu titlu particular asupra terenului arabil în suprafaţă de 13.100 m.p., situat în Humuleşti, jud. Neamţ şi să dispună, în baza art. 899 alin. 2 C. civ., trimiterea acestuia în posesia terenului ce face obiectul legatului cu titlu particular.
Sub acest aspect, instanţa urmează să respingă, ca neîntemeiat, capătul de cerere prin care reclamanta-pârâtă solicită ieşirea din indiviziune asupra terenului arabil situat în Humuleşti, jud. Neamţ, întrucât, pentru a cere ieşirea din indiviziune, situaţia-premisă care trebuie să existe este însăşi starea de indiviziune în care se află părţile asupra unui bun. Or, părţile nu se află în indiviziune asupra terenului; el aparţine doar pârâtului-reclamant, în calitate de legatar cu titlu particular.
Reclamanta-pârâtă este însă în indiviziune cu pârâtul-reclamant asupra cotei indivize de 1/2 din imobilul-apartament nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2.
Având în vedere că, potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând cere oricând împărţeala succesiunii, instanţa va dispune ieşirea din indiviziune asupra imobilului-apartament nr. 22, situat în Bucureşti, sector 2.
Valoarea actuală de circulaţie a apartamentului este de 254.877.019 lei. Instanţa a stabilit această valoare, aplicând la suma calculată de expertul P,P. rata inflaţiei, astfel încât suma rezultată este conformă cu preţurile practicate pe piaţa imobiliară la momentul pronunţării sentinţei.
întrucât reclamanta-pârâtă are o cotă de 1/2 din masa succesorală, dar o cotă de 1/2 din apartament este bunul său propriu, având în vedere şi faptul că în prezent locuieşte în imobil, instanţa va atribui acesteia imobilul-apartament, obligând-o la plata către pârâtul-reclamant a unei sulte, în valoare de 63.719.256 de lei.
în final, capătul de cerere prin care reclamanta-pârâtă solicită să se constate că părţile nu s-au înţeles asupra soluţionării cauzei pe cale amiabilă urmează să fie respins ca inadmisibil, căci art. 111 C. pr. civ. arată că se poate cere doar constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar nu şi a unei stări de fapt.
în temeiul art. 276 C. pr. civ., cheltuielile de judecată vor fi compensate.
| ← PROPRIETATE. SECHESTRU ASIGURATOR APLICAT IN CURSUL PROCESULUI... | ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. TERENURI SITUATE ÎN INTRAVILAN.... → |
|---|
