VÂNZARE-CUMPĂRARE. TEREN INTRAVILAN. PREŢ. ACHITARE CONFORM ÎNŢELEGERII.
| Comentarii |
|
ÎNSCRIS SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ. REFUZ AL PROPRIETARILOR DE A PERFECTA ACTUL AUTENTIC. ACŢIUNE ÎN CONSTATAREA VALABILITĂŢII CONTRACTULUI INTRODUSĂ DE CUMPĂRĂTOR. ART. 2 DIN LEGEA NR. 54/ 1998. CONDIŢIE DE FORMĂ. ACT AUTENTIC. NERESPECTARE. NULITATE ABSOLUTĂ. ART. 14 ALIN. 1 DIN LEGEA NR. 54/1998
Nu se poate cere instanţei să constate, în baza art. 111 C. pr. civ. şi 970 alin. 2 C. civ., valabilitatea unui contract de înstrăinare, sub semnătură privată, având ca obiect un teren, pentru care Legea nr. 54/1998 cere ad validitatem forma autentică. Reclamantul ar fi trebuit să invoce conversiunea actului într-un antecontract valabil şi să ceară obligarea pârâţilor la perfectarea acestuia.
(Judecătoria Videle - Teleorman, sentinţa civilă nr. 32 din 12 ianuarie 2001)
INSTANŢA
Asupra acţiunii civile de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 2003/2000, reclamantul P.F. a chemat în judecată pe pârâţii V.F. şi V.M.C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate valabilitatea vânzării-cumpărăriUntervenite între părţi, prin chitanţele încheiate la datele de 9 iulie 1999 şi 21 iulie 1999 şi să se dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare, reclamantul arată că, la data de 9 iulie 1999, a convenit cu pârâta V.F., ca aceasta să-i vândă un imobil din paiantă, având 4 camere, acoperit cu tablă, cu lumină electrică şi terenul aferent în suprafaţă de 1500 mp, imobile situate în comuna Cosmeşti, sat Ciuperceni, jud. Teleorman, având ca vecini: la N - V.G., la S - V.V., la MZ -câmp, precum şi anexele gospodăreşti, aflate în aceeaşi curte, constând în pătul din nuiele, acoperit cu ţiglă, magazie din scândură acoperită cu ţiglă, bucătărie de iarnă, din paiantă, având două camere, acoperită cu ţiglă şi având lumină electrică, aplecător din paiantă acoperit cu ţiglă, grajd din paiantă pentru animale, acoperit cu ţiglă şi fântână americană.
Se arată, de asemenea, că preţul acestor imobile, conform înţelegerii părţilor, a fost de
40.000.000 de lei, din care, la data de 9 iulie 1999, reclamantul a dat pârâtei suma de 10.000.000 de lei, iar, la data de 21 iulie 1999, i-a mai dat acesteia suma de 19.000.000 de lei.
Se mai arată, de asemenea, că părţile au convenit ca diferenţa de 10.000.000 de lei să fie dată pârâţilor, la întocmirea actelor notariale, precum şi faptul că pârâţii au refuzat să meargă la notariat, pentru a încheia actele în formă autentică.
în drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. pr. civ. şi art. 970 alin. 2 C. civ.
în dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar copii după trei înscrisuri, din care două denumite “chitanţă" şi unul intitulat “împuternicire”.
Pârâţii au depus la dosar copii după următoarele acte: certificat de naştere seria NB nr. 83447; certificat de moştenitor nr. 131/2000 eliberat de Biroul Notarului Public “M.E.”; certificat de deces seria DM nr. 004535/17.04.1998, pe numele V.l. şi după titlul de proprietate nr. 2800377 din
25.10.1996, eliberat de Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Alături de proba cu înscrisuri, în cauză s-au luat, la cererea reclamantului, interogatorii pârâţilor.
Analizând probele administrate şi având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa urmează să respingă, ca nefondată, acţiunea, pentru următoarele considerente:
Din actele aflate la dosar şi interogatoriul luat pârâţilor, instanţa a reţinut că, la data de 9 iulie 1999, pârâta V.F. a convenit cu reclamantul să-i vândă acestuia, contra sumei de 40.000.000 de lei, imobilele arătate de reclamant, în cererea de chemare în judecată, convenţie constatată prin
înscrisurile sub semnătură privată, aflate la filele 4 şi 5 de la dosar.
S-a mai reţinut că reclamantul a dat pârâtei sumele de 10.000.000 de lei şi 19.000.000 de lei, la datele de 9.07.1999 şi respectiv, 21.07.1999, părţile convenind ca diferenţa de preţ să fie plătită la momentul încheierii actului în formă autentică.
Din certificatul de moştenitor aflat la dosar, instanţa a reţinut că imobilele ce fac obiectul litigiului, au aparţinut numitului V.I., pârâţii fiind moştenitorii acestuia.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 54/1998, terenurile pot fi înstrăinate, prin acte între vii, încheiate în formă autentică, sancţiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestei forme fiind, aşa cum rezultă din art. 14 alin. 1 din acelaşi act normativ, nulitatea absolută.
Aşadar, instanţa nu poate să constate, ca fiind valabil, un act juridic, care, prin prisma dispoziţiilor legale enunţate, este lovit de nulitate absolută.
Chiar şi în situaţia în care pârâţii ar fi refuzat să se prezinte la notariat, pentru încheierea contractului în formă autentică, aşa cum susţine
reclamantul, aspect nedovedit, însă, de acesta, tot nu se putea constata, de către instanţă, valabilitatea unui act juridic, încheiat fără respectarea formei autentice cerute de lege, pentru chiar valabilitatea actului.
Este adevărat că, în virtutea principiului conversiunii actului juridic civil, unanim acceptat în literatura juridică, manifestarea de voinţă nulă, ca vânzare-cumpărare, este valabilă ca antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât dă naştere obligaţiei părţilor de a încheia în viitor contractul promis, în forma prevăzută de lege, însă reclamantul ar fi trebuit să solicite ca instanţa să constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi nu să se constate valabilitatea unui contract care este nul absolut, nulitate ce nu poate fi înlăturată, decât prin îndeplinirea cerinţei de validitate iniţial omise, şi anume prin întocmirea actului în formă autentică.
| ← CALITATEA DE MEMBRU AL UNEI FEDERAŢII A UNEI PERSOANE FIZICE, A... | PROPRIETATE. SECHESTRU ASIGURATOR APLICAT IN CURSUL PROCESULUI... → |
|---|
