PROPRIETATE. SECHESTRU ASIGURATOR APLICAT IN CURSUL PROCESULUI PENAL. IRELEVANŢA MĂSURII ÎN CE PRIVEŞTE TITULARUL DREPTULUI DE PROPRIETATE
Comentarii |
|
Pe data de 02.05.2000 a fost primită la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti (...) cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.P.M.B. împotriva pârâtei D. V., prin care reclamanta solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate că bunurile proprietatea pârâtei au intrat în proprietatea privată a statului.
Reclamanta invocă, în dovedirea afirmaţiilor sale, art. 646 C. civ., conform căruia “bunurile fără stăpân sunt ale statului”.
însă, în cauza de faţă, bunurile în litigiu nu sunt fără stăpân. Cu privire la aceste bunuri s-a luat măsura sechestrului asigurător pentru a da posibilitatea părţilor civile ca, prin executarea silită asupra bunurilor, să-şi poată recupera despăgubirile civile. Bunurile sunt, însă, în continuare proprietatea inculpatei, măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor unei persoane neechivalând cu stingerea dreptului de proprietate al persoanei respective sau cu transmiterea lui.
(Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 6520 din 26 iunie 2000)
INSTANŢA
Pe data de 02.05.2000 a fost primită la Judecătoria sector 5 Bucureşti şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5608/2000, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.M.B. împotriva pârâtei D.V., prin care reclamanta solicita instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate că bunurile proprietatea pârâtei au intrat în proprietatea privată a statului.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa penală nr. 890/29.07.1994, pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în dosar penal nr. 7230/1991, inculpata (pârâta în cauza de faţă) a fost condamnată la 4 ani închisoare şi obligată la despăgubiri civile către părţile vătămate, prin aceeaşi sentinţă dispunându-se şi menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei, întrucât de la eliberarea din penitenciar şi până în
prezent bunurile nu au fost revendicate de pârâtă (inculpata D.V.) şi nici de părţile vătămate, deşi acestea au fost înştiinţate în acest sens, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând ca bunurile respective să fie declarate abandonate şi trecute în proprietatea statului.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 646 C. civ., art. 168,169 C. pen. şi art. 111 C. pr. civ.
La termenul de judecată din data de
29.05.2000, în şedinţă publică, reclamanta, prin consilier juridic, a solicitat, în dovedirea afirmaţiilor sale, proba cu acte, probă care a fost încuviinţată şi administrată de către instanţă.
Au fost depuse la dosarul cauzei: sentinţa penală nr. 890/29.07.1994 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în dosar penal nr. 7230/1991 cu menţiunea “definitivă” (original şi copie xerox) şi dovada seria E nr. 81383/ 08.08.1991 (copie conformă cu originalul).
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: prin sent. pen. nr. 890/29.07.1994 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, în dosar penal nr. 7230/1991, inculpata (pârâta în cauza de faţă) a fost condamnată la 4 ani închisoare şi obligată la despăgubiri civile către părţile vătămate. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei (măsură luată în timpul procesului).
Până în prezent, nici una dintre părţile vătămate nu a încercat să valorifice bunurile indisponibilizate ca urmare a măsurii sechestrului asigurător, deşi, aşa cum arată reclamanta, au fost notificate de nenumărate ori (la dosar nu există însă nici o dovadă în acest sens). în consecinţă, reclamanta a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să declare abandonate bunurile menţionate în procesul-verbal seria E nr. 81363/08.08.1991 şi trecute în proprietatea statului.
în C. pr. pen. (secţiunea a Vl-a - “Punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre”), art. 444-446 reglementează 3 situaţii:
-1) prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri aflate în păstrarea sau la dispoziţia instanţei de executare;
- 2) hotărârea penală declară un înscris ca fiind fals în totul sau în parte;
- 3) punerea în executare a despăgubirilor civile şi cheltuielilor judiciare ale părţilor.
Nici una dintre aceste situaţii nu corespunde însă situaţiei de fapt din cauza de faţă, unde s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei, în consecinţă, dispoziţiile art. 444-446 C.pr.pen. fiind inaplicabile (instanţa a avut în vedere, mai ales, prevederile art. 444 C.pr.pen., care reglementează situaţia menţionată la pct. 1), când, conform dispoziţiilor articolului sus-menţionat, dacă în termen de 6 luni de la primirea încunoştinţării persoana chemată nu se prezintă a le primi, lucrurile trec în patrimoniul statului).
în concluzie, pentru motivele mai sus-menţionate, dispoziţiile art. 444 C.pr.pen. nu sunt aplicabile în speţă.
Reclamanta invocă, în dovedirea afirmaţiilor sale, art. 646 din Codul civil, conform căruia “bunurile fără stăpân sunt ale statului”.
însă, în cauza de faţă, bunurile în litigiu nu sunt fără stăpân. Cu privire la aceste bunuri s-a luat măsura sechestrului asigurător pentru a da posibilitatea părţilor civile ca, prin executarea silită asupra bunurilor, să-şi poată recupera despăgubirile civile. Bunurile sunt, însă, în continuare proprietatea inculpatei, măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor unei persoane neechivalând cu stingerea dreptului de proprietate al persoanei respective sau cu transmiterea lui.
Modurile de dobândire sau de transmitere a dreptului de proprietate sunt reglementate expres în art. 644-645 C. civ., iar situaţia de faţă nu se încadrează în dispoziţiile articolelor sus-menţionate.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.M.B., cu sediul în Bucureşti, str. E. nr. 5-7, sector 5, împotriva pârâtei
D.V., domiciliată în Bucureşti, str. A.B. nr. 2, bl. H.2, sc. 1, ap. 26, sector 5.
← VÂNZARE-CUMPĂRARE. TEREN INTRAVILAN. PREŢ. ACHITARE CONFORM... | PARTAJ. TESTAMENT. LEGATE PARTICULARE. SUBSTITUŢIE... → |
---|