PENAL.Recurs .Reabilitare . Competenta instanta. Jurisprudență Reabilitare (de drept sau judecătorească)
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Decizie nr. 4/2014 din data de 24.01.2014
PENAL.Recurs .Reabilitare . Competenta instanta
Potrivit art. 494 Cod procedură penală competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanța cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
Prin sentința penală nr. 155 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele in dosarul nr. 2450/277/2013 s-a respins cererea de reabilitare formulată de către condamnatul W R G , fiind obligat acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel , instanța de fond a reținut următoarele :
Prin sentința penală nr. 464/2000, petentul a fost condamnat la amendă penală în cuantum de 800.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 rap. la art.63 C.p. Această sentință a rămas def. la data de 18.12.2000, prin nerecurare, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cauză. Din același referat se reține că la data de 19.03.2001 s-a depus dovada achitării amenzii penale aplicată. Se mai arată că, referitor la cheltuielile judiciare, a fost înaintat titlul executoriu pentru darea în debit cu suma la care a fost obligat petentul, confirmându-se cu adresa nr. 591/21.12.2000 că a fost primit titlul executoriu.
Instanța a constatat că petentul nu a mai fost condamnat, așa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar nr.476075/26.07.2013
Referitor la condamnarea cu amendă penală dispusă prin s.p. 464/2000 a Judecătoriei Pătârlagele instanța constată că, raportat la data de la care se calculează termenul de reabilitare, conform art.136 alin.2 C.p., respectiv 19.03.2001, petentul a mai săvârșit infracțiunile pentru care a fost judecat și condamnat prin s.p. nr.175/2003 a Tribunalului Buzău- def,. prin dec. penală nr. 346/2003 a Curții de Apel Ploiești, def. prin dec. 1103 /2004 a I.C.C.J.
Instanța a apreciat totuși că termenul de 3 ani în care petentul să nu fi săvârșit vreo altă infracțiune s-a împlinit până la data introducerii cererii, dar acesta nu a achitat cheltuielile judiciare către Stat, astfel cum a fost obligat prin s.p. nr.464/2000 a Judecătoriei Pătârlagele și nici nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile.
Chiar dacă îndeplinirea acestor obligații nu este prevăzută în mod expres în art.134 alin.1 C.p. , instanța a apreciat că această condiție trebuie îndeplinită, raportat la prevederile art.137 C.p.
Referitor la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi aplicată prin dec. Curții de Apel nr. 546/2003 def. prin decizia nr.1103/2004 a Î.C.C.J. , și pentru care s-a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească, instanța constată că potrivit prevederilor art. 137 alin.1 C.p. cererea de reabilitare se admite dacă petentul nu a suferit o condamnare în intervalul prev. de art.135 , are asigurată existența prin muncă și alte mijloace oneste, a avut o bună conduită și a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Potrivit art.495 alin.1 lit. c , cererea de reabilitare trebuie să cuprindă și localitățile unde condamnatul a locuit, precum și locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii.
În speță, petentul condamnat nu a făcut dovezi din care să rezulte modalitatea în care își are asigurată existența, că a avut o conduită bună și nici nu a menționat cerințele prevăzute de art.495 alin.1 lit. c C.pr.p.
Împotriva sentinței a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără a preciza motivele de recurs .
Analizând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente cauzei , precum și din oficiu ,m sub toate aspectele de fapt și de drept , Tribunalul va admite recursul de față pentru următoarele considerente:
Recurentul a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună reabilitarea sa cu privire la pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 464/23.11.2000 a Judecătoriei Pătârlagele si nr. 175/18.09.2003 a Tribunalului Buzău definitivă prin decizia penală nr. 346/2003 a Curții de Apel Ploiești și decizia nr. 1103/25.02.2004 a ÎCCJ .
Potrivit art. 494 Cod procedură penală competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanța cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
In speță, având in vedere că una dintre sentințele prin care s-a dispus condamnarea recursului si pentru care se solicită reabilitarea , a fost pronunțată de Tribunalul Buzău, instanța constată că pentru soluționarea cererii de reabilitare , competența revine Tribunalului Buzău, aflându-ne astfel sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin.1 pct.1 Cod procedură penală.
Reținând cele de mai sus , instanța , in temeiul art. 38515 pct.2 lit c Cod procedură penală va admite recursul declarat de condamnat, va casa in tot sentința atacată și va dispune judecarea cererii de reabilitare de către instanța competentă , respectiv Tribunalul Buzău.
| ← PENAL. Infractiuni . Ucidere din culpa. Jurisprudență Omor | LIT.PROF: Cerere în anularea somaţiei de plată a preţului... → |
|---|
