Persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 55 din data de 25.04.2014
În baza unui contract de vânzare-cumpărare din anul 1977, reclamantul a devenit proprietarul unei construcții compuse din 3 camere.
Conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul aferent clădirii a trecut în proprietatea statului. Ulterior, în baza Decretului nr. 406/26.12.1985 s-a dispus exproprierea construcției în scopul edificării unui ansamblu de locuințe, iar reclamantul a încasat despăgubiri ce nu includeau și contravaloarea terenului.
Conform dispozițiilor art. 1.4 lit. c din H.G. nr. 250/2009 Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, titularul îndreptățit la măsuri reparatorii pentru teren este vânzătorul, proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului și nu cumpărătorul.
Decizia civilă nr. 55/A din 25.04.2014 a Curții de Apel Galați
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal sub nr. 852/113/21.02.2013, G.M. contestă Dispoziția nr. 311 din 21.01.2013 emisă de Primarul Municipiului Brăila în dosarul nr. 1579/27.08.2001 al Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii 10/2001.
Contestatorul susține că, după apariția Legii 10/2001, s-a adresat prin intermediul BEJ DE, Comisiei Locale Brăila pentru aplicarea Legii 10/2001, cu notificarea nr. …/2001, solicitând despăgubiri pentru suprafața de 74 mp teren intravilan, situat în Brăila, str. A. La notificare, au fost atașate actele care fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului, schița imobilului, extras din Decretul nr. 406/1985 de expropriere.
Prin Dispoziția contestată, notificarea a fost respinsă, cu motivarea că la momentul exproprierii terenul nu se afla în proprietatea petentului.
Petentul consideră că în mod nelegal i-au fost acordate despăgubiri numai pentru construcții, cu toate că a făcut dovada dreptului de proprietate și asupra terenului.
În dovedirea contestației, au fost depuse înscrisurile evocate în acțiune.
Pârâtul, Municipiul Brăila, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestației și menținerea Dispoziției ca fiind temeinică și legală.
Prin sentința civilă nr. 1211/22.11.2013 a Tribunalului Brăila s-a respins ca nefondată contestația.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/21.10.1977, G.M. a cumpărat de la A.A. și P.S. o locuință compusă din trei încăperi, notate cu 5,6 și 7 pe schița anexă la contract, situate pe un teren în suprafață de 74,10 mp indiviz, din 224 mp ce nu a făcut obiectul vânzării aflat în Brăila, str. A.
Prin Decretul nr. 406/26.12.1985 s-a dispus exproprierea mai multor imobile, printre care și locuința reclamantului, așa cum rezultă din anexă la Decret, punctul 62 cu scopul realizării unui ansamblu de locuințe și a arterelor de circulație "Calea Călărașilor";, etapa a IV-a.
Construcția a fost demolată în totalitate, iar terenul este ocupat de o construcție definitivă, aparținând unor persoane fizice cărora Consiliul Local Brăila le-a concesionat terenul.
Despăgubirile pentru expropriere au fost încasate de G.M., A.A. și P.S., adresa nr. …/ 23.06.2000 a RA A. Brăila la data de 16.10.1990.
Așadar, tribunalul a constatat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/21.10.1977, terenul în suprafață de 74,10 mp aferent construcțiilor cumpărate de GM, a trecut în proprietatea statului, în temeiul art. 30 din Legea 58/1974.
Condiția esențială impusă de Legea 10/2001 pentru ca o persoană să aibă dreptul la măsuri reparatorii este ca aceasta să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul (teren) în proprietate la momentul preluării lui de către stat.
În cauză, reclamantul nu era proprietarul terenului la data exproprierii, asupra terenului aparținând statului de la data vânzării-cumpărării, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei dispoziții a declarat apel reclamantul care a criticat soluția instanței de fond, în principal, sub următoarele aspecte:
În mod greșit a reținut Tribunalul că acest teren a trecut în proprietatea statului, fiind dobândit în baza art. 30 din Legea nr. 57/1974, în condițiile în care această dispoziție avea un caracter abuziv deoarece proprietarii erau frați, să cedeze statului dreptul de proprietate.
Dovada caracterului abuziv al dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 57/1974 rezultă din încălcarea disp. art. 36 alin. 1 din Constituția din 1965.
Instanța de fond ar fi trebuit să stabilească în baza probatoriului administrat, coroborat cu reglementările legale aplicate în speță, care era intenția părților cu ocazia perfectării vânzării-cumpărării și cine avea un titlu valabil, ceea ce nu s-a făcut.
În plus, vânzătorul A.A. nu a formulat cererea în baza Legii nr. 10/2001.
Municipiul Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că potrivit HG 250/2007, regimul juridic al terenurilor în ipoteza din speță este reglementat în favoarea proprietarului terenului la momentul trecerii acestuia în proprietatea statului, deci în favoarea vânzătorului.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea prin care a reiterat motivele de apel.
Prin decizia civilă nr. 55/A din 25.04.2014 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:
Așa cum a reținut instanța de fond, pentru ca o persoană să aibă drepturi la o măsură reparatorie în baza Legii nr. 10/2001, trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la momentul preluării acestuia, în speța prin Decretul de expropriere nr. 406/1985.
Raportat la datele concrete din cauză, reclamantul nu a dovedit îndeplinirea acestei condiții.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/21.10.1977, acesta a dobândit o locuință compusă din 3 încăperi, notate cu 5, 6, 7 în schița anexă la contract, situate pe un teren în suprafața de 74,10 mp indiviz, din totalul de 224 mp, teren ce nu a făcut obiectul vânzării, ci a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, prin Decretul 406/26.12.1985 s-a dispus exproprierea construcției în scopul realizării unui ansamblu de locuințe și a arterelor de circulație "Calea Călărașilor";, etapa a IV-a.
Construcția a fost demolată, iar reclamantul a încasat despăgubiri la data de 16.10.1990.
Prin urmare, suntem în ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea cumpărătorului (dobânditorului) a fost demolată și acesta a obținut despăgubiri ce nu includeau și contravaloarea terenului.
Această ipoteză este reglementată expres de dispozițiile HG 250/2009 ce conține Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art. 1.4. lit. c din acest act normativ "Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale: prezintă relevanță deosebită prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit că trenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii.
Cât privește ipoteza în care ulterior înstrăinării, construcția, proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite, proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățiră a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. 1 al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. 1 al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare";.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă în mod clar că beneficiarul măsurilor reparatorii în baza Legii 10/2001 în această ipoteză în care, în baza dispozițiilor Legii nr. 58/1974, cumpărătorul a dobândit doar construcția ce a fost ulterior demolată, titularul îndreptățit la măsuri reparatorii pentru teren este vânzătorul, adică proprietarul terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
În condițiile în care Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, explicitează că doar vânzătorul este persoana îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, în ipoteza prezentată, în mod corect, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Nu are nicio relevanță împrejurare că vânzătorii nu au înțeles să uzeze de dispozițiile Legii nr. 10/2001, acest aspect nefiind de natură să transfere dreptul de a obține despăgubiri în favoarea cumpărătorului.
Din toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 480 alin. 1 Noul cod procedură civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
| ← Lipsa calităţii procesuale active a administratorului special,... | Acţiune în rectificare carte funciară. Jurisprudență Carte... → |
|---|
