Plângere carte funciară. Jurisprudență Carte Funciară
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 246 din data de 26.05.2014
După 11 ani de procese și 11 cicluri procesuale reclamanții au obținut o hotărâre irevocabilă, pe calea dreptului comun, prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri, în cuantum de 4.200.000 Euro, în contradictoriu cu C.L.Galați.
Pârâtul a refuzat să execute de bună voie hotărârea judecătorească timp de 4 ani și a încercat să se sustragă de la executarea silită, promovând în mod repetat contestații la executare și contestații la titlu. Raportat la dispozițiile interne din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998, reclamanții sunt la acest moment în imposibilitatea de a executa această hotărâre ce a fost pronunțată în contradictoriu cu un organ deliberativ al autorității administrative, fără patrimoniu propriu.
Aplicarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Decizia civilă nr. 246/R din 26.05.2014 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată sub nr. 14777/233/21.07.2011 pe rolul Judecătoriei Galați, petentul CL Galați, în contradictoriu cu intimații OCPI Galați, TC și SE, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se desființeze încheierea de carte funciară nr. 37460/17.06.2011.
În fapt a invocat că prin încheierea de carte funciară nr. 27310/10.05.2011, intimatul OCPI Galați a dispus intabularea în cartea funciară a unui sechestru asupra imobilului situat în Galați, str. T., iar prin încheierea de carte funciară nr. 37460/17.06.2011 a fost respinsă cererea de reexaminare promovată de petent. Susține că imobilul nu se află în proprietatea sa, ci a Municipiului Galați. De asemenea, a susținut că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
În drept, a invocat Legea nr.7/1996.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul OCPI Galați a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimații TC și SE au depus întâmpinare prin care au invocat următoarele excepții: lipsa calității procesuale active a petentului; tardivitatea cererii; lipsa de interes în promovarea cererii și inadmisibilitatea cererii. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În contraprobă, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 10.01.2013, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Galați, având în vedere Decizia nr. LXXII (72)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București.
La același termen s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active a petentului, a tardivității cererii, a lipsei de interes în promovarea cererii și a inadmisibilității cererii.
Prin sentința civilă nr. 4450/25.04.2013, Judecătoria Galați a admis plângerea, a dispus anularea încheierii nr. 27310/10.05.2011 pronunțată de OCPI Galați și radierea sechestrului judiciar din Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare cu privire la imobilul situat în Galați, str. T.
Pentru a pronunța astfel a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 27310/10.05.2011, OCPI Galați - BCPI Galați a admis notarea sechestrului judiciar în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare asupra imobilului situat în Galați, str. T., aflat în proprietatea C.L. Galați, pentru suma de 4.200.000 euro și 468.690 lei, în favoarea intimaților TCA și SE, emis în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 804/2009 a Tribunalului Galați și a decizia civilă nr. 45/A/2010 a Curții de Apel Galați.
Împotriva acestei încheieri petentul C.L. Galați a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr. 37460/17.06.2011.
Petentul a formulat plângere împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, invocând faptul că bunul face parte din domeniul public al Municipiului Galați. Din adresa nr. 675145/20.12.2012 a M. Galați, rezultă faptul că imobilul situat în Galați, str. T. face parte din patrimoniul M. Galați și nu din domeniul public al acestuia.
În aceste condiții, instanța a constatat că în mod greșit OCPI Galați a admis cererea formulată de BEJ MPL și a notat sechestrul judiciar în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare în contradictoriu cu CL Galați, motiv pentru care a admis plângerea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile nr.4450/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Galați au declarat apel intimații TC și SE.
Prin motivele de apel, în esență, au susținut că adresa nr. 675145/20.12.2012 a M. Galați, a fost emisă pro causa. Instanța trebuia să solicite dosarul de la Cartea Funciară pentru a vedea cine este proprietarul imobilului asupra căruia s-a notat sechestrul.
Au susținut că în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit că bunurile celor două autorități locale pot fi executate silit.
Prin motivele suplimentare de apel, au precizat că se înscriu în fals împotriva adresei nr. 675145/20.12.2012 a M. Galați. Totodată au contestat dispoziția privitoare la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul CL Galați a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului AP, iar pe fond a solicitat menținerea sentinței apelate cu motivarea că nu este proprietar al bunului asupra căruia s-a notat sechestrul.
Intimata OCPI a solicitat menținerea soluției dispusă cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin decizia civilă nr. 23 din 30.01.2014 a Tribunalului Galați s-a respins excepția nulității apelului, pentru lipsa calității de reprezentant.
S-a admis apelul declarat de pârâți, a fost schimbată în tot sentința civilă și, în consecință, a fost respinsă plângerea ca nefondată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Intimata CL Galați a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului AP, cu motivarea că acesta nu are delegație de reprezentare nici la fond, nici în apel.
Într-adevăr la fond, intimații TC și SE au depus întâmpinare prin intermediul avocatului AP, dar acesta nu a depus delegația de reprezentare la dosar.
Apelanții TC și SE au declarat apelul prin avocat AP, dar acesta nu a anexat și delegația de reprezentare.
În dosarul instanței de apel, există exemplare ale apelului și ale motivelor de apel însușite prin semnătură de cei doi apelanți.
Pe fondul cauzei, apelul este fondat pentru următoarele motive:
a) Apelanții au un titlu împotriva CL Galați, respectiv sentința civilă nr. 804/2009 pronunțată de Tribunalul Galați, pentru suma de 4.200.000 Euro și pentru cheltuielile de judecată.
În vederea executării silite a titlului executoriu, intimații-apelanți au solicitat notarea sechestrului judiciar în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare cu privire la imobilul situat în Galați, str. T.
Petenta-debitoare CL Galați a contestat aceste măsuri cu motivarea că imobilul situat în Galați, str. T., nu este proprietatea sa și aparține domeniului public.
Din adresa nr. 675145/20.12.2012 a Municipiului Galați, rezultă faptul că imobilul situat în Galați, str. T. face parte din patrimoniul Municipiului Galați și nu din domeniul public al acestuia.
Ca urmare, susținerea petentei CL Galați cu privire la caracterul insesizabil al acestui imobil nu se confirmă.
b) În referire la susținerea potrivit căreia imobilul nu este proprietatea sa, se constată că această apărare se confirmă, însă o asemenea apărare trebuia invocată de proprietarul bunului și nu de o terță persoană.
c) În referire la aceeași apărare, astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat și în alte hotărâri judecătorești, se constată că potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar Consiliul Local unitatea deliberativă, însă statul este obligat să garanteze cetățenilor executarea în concret a hotărârilor judecătorești pe care le-au obținut, ca parte integrantă a unui proces, în sensul art. 6 din Convenție. O soluție contrară ar lipsi în mod nejustificat de efecte o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În speță, în ceea ce privește executarea silită a sentinței civile nr. 804/2009 pronunțată de Tribunalul Galați, există o confuzie cu privire la debitor, creată și menținută chiar de către aceste instituții (CL Galați și Municipiul Galați) datorită faptului că fiecare act emis de către primarul municipiului poartă ca antet "Primăria Municipiului Galați";sau "Consiliul Local Galați";. În aceste condiții, o soluție de respingere a executării silite, echivalează cu sancționarea intimaților pentru fapta culpabilă a intimatei-petente.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții TC și SE.
I. Reclamanții au solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar casarea cu reținere și, în rejudecare, respingerea plângerii.
Criticile formulate au vizat, în esență, următoarele aspecte:
1). Instanța a depășit limitele puterii judecătorești atunci când a reținut că motivul ce vizează notarea sechestrului asigurator putea fi invocat doar de proprietarul bunului, reiterând din oficiu excepția lipsei de interes în promovarea plângerii, cu încălcarea principiului tantum devolutum quantum apellatum.
În plus, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 justifică interes deoarece administrează bunurile ce fac parte din domeniul public și privat al comunei, orașului sau municipiului, iar potrivit art. 31 alin. 1, 2 din Legea nr. 7/2006 orice persoană interesată poate face cerere de reexaminare.
2). În cadrul unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară, instanța a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 45/2010, cât și a deciziei civile nr. 319/2011, stabilind că, deși calitatea de debitor aparține Consiliului Local, această calitate trebuie extinsă și la Municipiul Galați. În acest mod, principiul disponibilității în procesul civil, ce lasă la aprecierea reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv persoanele cu care înțelege să-și dispute obiectul procesului, a fost nesocotit.
Obligația statului de a garanta executarea unei hotărâri judecătorești nu include decât obligația de a asigura cadrul legislativ și instituțional, iar nu de a garanta în concret executarea hotărârilor.
3). Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar puținele motive expuse sunt străine de natura pricinii.
Instanța nu a înlăturat critica ce viza încălcarea dispozițiilor art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996, în sensul că se putea face numai împotriva celui înscris ca proprietar la momentul cererii.
4). Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care, oricât de frumos ar suna prevederile art. 6 din Convenție, ele nu pot justifica înlăturarea în bloc a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pârâții SE și TC au criticat considerentele deciziei nr. 23/30.01.2014, în privința reținerii că imobilul nu este proprietatea Consiliului Local, ci al Municipiului Galați și au reiterat excepția lipsei de interes, în situația în care din probe rezultă un astfel de drept de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 246/R din 26.05.2014 a Curții de Apel Galați s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâți și ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Noul Cod de procedură civilă a schimbat vechea viziune în ceea ce privește partea din hotărâre ce poate fi atacată, reglementând expres posibilitatea de a promova apel sau recurs doar împotriva considerentelor hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme ce nu au legătură cu judecarea acelui proces ori care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.
Aceste dispoziții nu pot fi aplicate însă, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, decât proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Conform vechiului Cod de procedură civilă puterea de lucru judecat trebuie atașată doar dispozitivului, deoarece numai această parte a hotărârii cuprinde ceea ce a fost efectiv judecat, iar nu considerentele prin care se argumentează în fapt și în drept soluția pronunțată.
Din aceste considerente, în lumina dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă nu este admisă posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva motivării, ci doar împotriva dispozitivului hotărârii, care este favorabil pârâților.
Din aceste considerente, calea de atac promovată de aceștia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
1). Primul motiv de recurs este întemeiat, dar nu duce la modificarea soluției pronunțate. În condițiile în care apelanții nu au reiterat excepția lipsei de interes, instanța nu putea să o analizeze fără încălcarea principiului tantum devolutum quantum apellatum, sens în care va fi înlăturat din motivare considerentul b).
2). Al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
În prealabil, se impune o scurtă prezentare a situației de fapt particulare din speță, care a determinat adoptarea acestei soluții oarecum atipice.
Prin acțiunea inițială, introdusă la 18.12.2000, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Galați la restituirea suprafeței de 1,5 ha intravilan, comuna F., întemeindu-și cererea pe dispozițiile dreptului comun, art. 480, art. 482-483 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 13/16.01.2003 a Tribunalului Galați s-a respins cererea, pe motiv că nu pot fi solicitate direct în instanță despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 111/25.08.2003 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de reclamați, a fost anulată sentința civilă, apreciindu-se că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității atunci când a schimbat temeiul de drept al acțiunii.
După anularea sentinței, în rejudecarea cauzei, cererea a fost respinsă ca nefondată pe de o parte, deoarece imobilul nu putea fi restituit în natură, pe de altă parte deoarece reclamanții nu au respectat termenul stabilit de lege pentru completarea cererii de chemare în judecată.
Decizia din apel a fost casată prin decizia nr. 6244/2004 a ÎCCJ prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor, cu motivarea că pârâtul a achiesat tacit la întregirea acțiunii.
Ulterior s-a pronunțat decizia civilă nr. 783/A/2006 a Curții de Apel Galați care a fost din nou casată, definitivă prin decizia civilă nr. 5305/30.05.2006 a ÎCCJ cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fiind pentru soluționarea cererii privind plata despăgubirilor.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1213/29.06.2007 a Tribunalului Galați a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local, considerându-se că doar Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Comerțului ar avea calitate într-o astfel de acțiune întemeiată pe dreptul comun.
Prin decizia civilă nr. 373/A/03.10.2007 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de reclamanți și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reținut în motivare că, la acel moment, terenul revendicat se afla în domeniul public al Municipiului Galați, astfel încât Consiliul Local are calitate procesuală pasivă. S-a stabilit totodată, temeiul juridic legal al acțiunii, art. 1073, 998 Cod civil.
În rejudecarea cauzei, după desființarea cu trimitere, prin sentința civilă nr. 804/2009 a Tribunalului Galați a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul Consiliul Local Galați (Municipiul Galați), reprezentat de Primar la plata sumei de 4.200.000 Euro, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1,5 ha teren intravilan, situat pe teritoriul Cartierului F. - Municipiul Galați.
Prin decizia civilă nr. 45/A/10.02.2010 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentința civilă, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Municipiului Galați la plata despăgubirilor, reținându-se că Municipiul Galați nu a fost parte în proces.
Soluția a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 319/20.01.2011 a ÎCCJ.
Prin urmare, după un proces care a durat 11 ani și a parcurs 11 cicluri procesuale, reclamanții au obținut o hotărâre irevocabilă prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în cuantum de 4.200.000 Euro, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
Prin decizia civilă nr. 373/A/03.10.2007 a Curții de Apel Galați a fost dezlegată și calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local, raportat la situația de fapt reținută în cauză, potrivit căreia terenul ce a aparținut autorilor reclamantei se afla în domeniul public al Municipiului Galați.
Prezenta cauză pune în discuție a doua fază procesuală a unui proces civil, și anume punerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, pentru obținerea căreia reclamanții au așteptat 11 ani.
În aceste condiții, în mod corect, raportat la datele concrete ale speței, potrivit cărora pârâtul din proces a fost Consiliul Local Galați, iar bunul urmărit aparține Municipiului Galați, două instituții ale unui organism bicefal al administrației publice românești, instanța de apel a adus în discuție, aplicarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, revolta recurentului ce invocă încălcarea autorității de lucru judecat a unor hotărâri definitive și executarea unei hotărâri împotriva unei terțe persoane, ce nu a fost nicicând obligată, nu este întemeiată. Tribunalul a păstrat un just echilibru, pe de o parte între respectarea dreptului procesual și material intern și, pe de altă parte, dreptul unei persoane de a obține executarea unei hotărâri judecătorești, după un proces ce a durat 11 ani.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv"; (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, Sabin Popescu împotriva României, 2005).
"Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Sandor împotriva României). [...] Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi"; (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997 și SC Ruxandra Trading împotriva României, 2007).
În cazul Burdov contra Rusiei (Hotărâre a CEDO din 7 mai 2002), Curtea a decis că "o autoritate a statului nu ar putea invoca o lipsă a resurselor pentru a nu onora o obligație bazată pe o decizie a justiției. Sigur că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de articolul 6 paragraful 1″.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).
În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, cu valoare de principiu, la paragraful 70 al hotărârii, următoarele:
- Complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii.
- Nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească.
- Este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Prin urmare, din jurisprudența Curții expusă anterior rezultă că administrația publică (Consiliul Local) avea obligația să execute de bună voie hotărârea judecătorească irevocabilă.
Curtea de Apel constată că, deși au trecut 4 ani, de când hotărârea a devenit executorie, debitorul nu numai că nu a executat de bună voie hotărârea, ci nu a făcut altceva decât să încerce să se sustragă de la executarea ei silită și să tergiverseze executarea, promovând tot felul de contestații, ignorând obligațiile instituie cu autoritate de lucru judecat.
În condițiile în care hotărârea nu este executată de bună voie, Curtea de Apel urmează să analizeze în ce măsură creditorul poate obține executarea ei silită.
Raportat la dispozițiile interne din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998, Curtea de Apel observă că la acest moment, reclamanții sunt în imposibilitatea de a executa această hotărâre, care astfel ar rămâne fără nicio finalitate, o simplă hârtie, fără vreo valoare economică.
Or, simplul fapt că reclamanții nu au avut abilitatea să introducă în cauză și Municipiul Galați, prin Primar, nu poate lipsi de eficacitate o hotărâre judecătorească, pronunțată în contradictoriu cu o autoritate administrativă română, în condițiile în care instanțele judecătorești au stabilit irevocabil că pentru bunul aflat în prezent în domeniul public al Municipiului Galați, preluat fără temei legal de la autorii intimaților, Consiliul Local Galați datorează despăgubiri în cuantum de 4.200.000 Euro.
Din studiul cadrului legislativ intern în materie, Legea 215/2001 și Legea 213/1998 rezultă, ca principiu, că în procesele vizând dreptul de proprietate au calitate procesuală pasivă unitățile administrativ-teritoriale, comunele, orașele, județele reprezentate după caz, de primar sau de președintele Consiliului Județean.
Tot unitățile administrativ-teritoriale au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și sunt subiecte juridice de drept fiscal și titulare de drepturi și obligații, în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii (art.21 alin. 1, 2 din Legea nr. 215/2001).
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale, comunale și orășenești sunt organe deliberative, iar primarii sunt autorități executive.
În acest context, este evident că această hotărâre irevocabilă nu ar putea fi pusă în executare silită niciodată în contradictoriu cu un organ deliberativ, care nu are patrimoniu propriu.
În plus, nu poate fi reținută nicio culpă a reclamanților, în nepromovarea acțiunii în contradictoriu și cu Municipiul Galați, în contextul în care legea nu conținea dispoziții foarte clare, a se vedea dispozițiile art. 12 alin. 4-6 din Legea nr. 213/1998 (în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii).
De altfel, nici jurisprudența instanțelor nu a fost unitară, în sensul că se recunoștea calitatea procesuală a Consiliului Local, în soluționarea acestui tip de litigii.
Din aceste considerente, deși aparent această hotărâre încalcă un principiu de bază al dreptului procesual civil privind autoritatea de lucru judecat și instituții de drept material din Legea nr. 7/1996, art. 22 lit. a, punând în balanță datele concrete ale speței ce au fost expuse anterior detaliat și raportat la faptul că întotdeauna, autoritatea administrativă trebuie să dovedească respect față de justiție și să se conformeze de bună voie obligațiilor instituite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în contradictoriu cu persoane fizice sau juridice, Curtea de Apel apreciază că interpretarea dată de tribunal asigură un just echilibru între respectarea dreptului procesual și material intern și dreptul unei persoane de a obține executarea unei hotărâri judecătorești, după un proces ce a durat 11 ani.
Prin motivarea de la punctul 2 s-a răspuns implicit și ultimului motiv de recurs.
3). Nici motivul 3 de recurs nu este întemeiat. Într-adevăr, instanța de apel nu a analizat critica privind încălcarea dispozițiilor art.22 lit. a din Legea 7/1996, dar raportat la cele reținute la pct. 4 hotărârea judecătorească nu se impune a fi modificată.
| ← Repararea pagubei materiale şi morale în cazul privării ori... | Lipsa calităţii procesuale active a administratorului special,... → |
|---|
