Renunţarea la judecată făcută prin mandatar cu procură specială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 49 din data de 09.04.2014
Procuristul revizuientului a precizat la termenul de judecată că înțelege să renunțe la judecarea cererii de suspendare executare silită întrucât într-un alt dosar aflat pe rolul altei instanțe s-a admis prin încheiere suspendarea provizorie a executării silite. Cererea de renunțare la judecată poate fi făcută verbal în ședință de judecată sau prin cerere scrisă, personal sau prin mandatar cu procură specială. Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre judecătorească.
Decizia civilă nr. 49/A din 09.04.2014 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată inițial la nr.7632/231/2013 pe rolul Judecătoriei Focșani BEJA BF si BVM a solicitat încuviințarea executării silite a sentinței din data de 9.05.2011 a Judecătoriei Florența, Italia, sentință ce a fost însoțită de Certificatul de executare a deciziei judecătorești eliberat de Curtea de Apel Florența, Secția a II-a penală, conform art.38, 54 si 58 din Regulamentul CE nr.44/2001.
Prin sentința civilă nr.20/26.06.2013 a Judecătoriei Focșani s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivare, în esență, că potrivit art. 39 din Regulamentul CE nr.44/2001 cererea de încuviințare se depune la autoritatea judiciara indicată în Anexa II, iar în această anexă competența este stabilită în favoarea Tribunalului.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 3834/91/2013 pe rolul Tribunalului Vrancea.
Prin sentința civilă 499/2013 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1103 NCPC executarea hotărârii străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1095, precum și a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanței care a pronunțat-o, iar dispozițiile art. 1096 și 1097 sunt aplicabile în mod corespunzător și cererii de încuviințare a executării.
Potrivit art.1096 alin 1 lit. g din NCPC recunoașterea poate fi refuzată dacă hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
Din certificatul aflat în dosar reiese că împotriva sentinței cu privire la care se solicita încuviințarea executării silite s-a formulat apel de către pârâtul din cauză, termenul de judecata pentru calea de atac fiind stabilit la data de 19.09.2013.
Cum dispozițiile privitoare la refuzul de recunoaștere sunt aplicabile si în procedura de încuviințare a executării silite, instanța a constatat că cererea nu poate fi primită.
Dispozițiile NCPC transpun în legislația internă prevederile Regulamentului CE nr.44/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs (recalificat apel) creditoarea ICT care a susținut, în esență, că potrivit art.34, 38,54 -58 din Regulamentul 44/2001 hotărârea îndeplinește toate condițiile pentru a putea fi recunoscută și executată silită în alt stat membru, fiind depuse la dosar și toate documentele necesare.
O primă problemă care se impunea a fi rezolvată, s-a apreciat a fi cea a calificării corecte a căii de atac. Conform articolului I2 din Legea 191/2007 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare, cererile pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate în baza Regulamentului 44/2001 sunt de competența Tribunalului în primă instanță, iar hotărârea pronunțată poate fi atacată numai cu recurs.
Având în vedere, însă, faptul că această cerere a fost promovată după intrarea în vigoare a NCPC, conform art. 7 alin 2 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a NCPC ori de câte ori print-o lege specială se prevede calea recursului, hotărârea va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Analizând soluția prin prisma motivelor de apel, Curtea a reținut că acesta este fondat, din considerentele prezentate în continuare:
După stabilirea căii de atac, s-a apreciat că o a doua problemă ce se impunea a fi dezlegată este cea a dispozițiilor legale aplicabile, atunci când prevederile noului cod de procedură civilă - Cartea a VII a - Titlul III, intră în concurs cu dispozițiile Regulamentului CE 44/2001.
Totodată, s-a apreciat că în mod greșit, Tribunalul Vrancea a considerat aplicabile dispozițiile Noului cod de procedură civilă. În realitate, conform dispozițiilor art. 1064 NCPC, dispozițiile Cărții a VII-a se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europe sau prin legi speciale nu se prevede altfel. Prin urmare, s-a apreciat că dispozițiile de drept internațional privat din NCPC reprezintă dreptul comun în materie, care se aplică doar dacă nu există alte dispoziții speciale.
În speță, erau aplicabile dispozițiile Regulamentului CE 44/2001.
Se solicită încuviințarea executării pe teritoriul României a unor daune pentru repararea prejudiciului cauzat unei persoane, decurgând dintr-un proces penal, finalizat prin pronunțarea deciziei 2534/ 9.05.2011 a Curții de Apel Florența. Așa cum a stabilit CJUE în cauza C-172/91(Waidmann/ Sonntag) această acțiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului, chiar dacă a fost exercitată într-o procedură penală.
Prin decizia civilă nr. 102/11.12.2013 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de creditoarea ICT împotriva sentinței civile 499/20.08.2013 a Tribunalului Vrancea.
A admis cererea de exequator și a dispus încuviințarea executării silite a sentinței penale nr. 2534/2011 a Tribunalului din Florența sub aspectul laturii civile și a cheltuielilor de judecată.
S-a reținut în cauză că în ceea ce privește încuviințarea executării (procedura de exequator) sunt aplicabile dispozițiile art. 38-56 din Regulamentul Bruxelles 1.
Prin prezenta cerere revizuentul VC a solicitat suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 102/A/11.12.2013 până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire a deciziei respective.
S-a invocat existența unui titlu executoriu legal și valabil în sensul că pe rolul Curții de Apel din Firenze se judecă apelul declarat de VC împotriva sentinței penale nr. 2534/2011 a Tribunalului din Firenze.
S-a solicitat prin cerere scutirea de plata cauțiunii în temeiul art. 718 alin. 4 teza I din Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinare creditoarea-intimată ICT a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite a deciziei civile 102/A/11.12.2013 a Curții de Apel Galați întrucât motivele invocate sunt nefondate la termenul din 9.04.2014.
La termenul din 9.04.2014 procuristul revizuentului VC-numitul GLD a precizat că înțelege să renunțe la judecarea cererii de suspendare executare silită, întrucât în cadrul dosarului 957/91/2014 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, prin Încheierea de ședință din data de 25.03.2014 a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de contestatorul VC în contradictoriu cu intimata ICT.
S-a depus în dovedirea afirmațiilor sale fișa dosarului nr. 957/91/2014 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea din care rezultă că prin Încheierea din 25.03.2014 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite demarată în dosarul de executare nr. 232/2013 al BEJ BF și BVM, până la soluționarea în primă instanță a cererii de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 745/91/2013.
Potrivit disp. art. 406 (1) din Noul Cod de Procedură Civilă reclamantul poate să renunțe la judecată în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată sau prin cerere scrisă.
Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială cum e cazul în speță.
Potrivit art. 406 pct. 6 C.pr.civ. renunțarea la judecată se constată prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 406 din Noul Cod de Procedură Civilă, urmează a se lua act de cererea revizuentului de renunțare la judecarea cererii de suspendare a executării silite a deciziei civile nr. 102/A/11.12.2013 a Curții de Apel Galați.
| ← Acţiune în rectificare carte funciară. Jurisprudență Carte... | Tulburare de posesie. Lipsa posesiei. Achitare. Jurisprudență... → |
|---|
