Plângere cntravenţională Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
SENTINŢA CIVILĂ 566/02.11.2011
Domeniu asociat: contravenţii
PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.09.2011 sub număr dosar 788/174/2011, petentul I. F. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului – Serviciul A.E.S.P., în principal, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal seria AP nr. 1834253 încheiat la data de 07.09.2011 de către agentul constatator din cadrul intimatului, exonerarea petentului de plata amenzii, să se constate nulitatea sancţiunii complementare; cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, s-a solicitat anularea procesului verbal menţionat, exonerarea petentului de plata amenzii, anularea măsurii complementare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat, a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 10.002 lei, aplicându-i-se totodată şi sancţiunea complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii. Temeiul juridic indicat este art. 7 alin. 2, art. 37 alin. 2 raportat la art. 33 în privinţa contravenţiilor pretins comise şi art. 133 alin. 1 lit. e) în privinţa sancţiunii principale, şi art. 133 alin. 2 lit. b) în privinţa măsurii complementare, reţinându-se de către agentul constatator că petentul nu a păstrat corespunzător arma de vânătoare deţinută şi nu a permis controlul armei şi muniţiei în data de 01.09.2011.
A arătat petentul că deţine arma de vânătoare şi muniţia aferentă în condiţii de legalitate, iar păstrarea, portul şi utilizarea sa s-au făcut în aceleaşi condiţii. Din cuprinsul procesului verbal se desprinde constatarea că a fost sancţionat pentru două fapte, respectiv nepăstrarea armei în mod corespunzător, şi refuzul de a se permite verificarea acesteia. Din încadrarea în drept, rezultă că doar o faptă a fost motivată în drept prin indicarea temeiului sancţiunii, respectiv aceea de păstrare necorespunzătoare a armei, cealaltă, deşi descrisă în fapt, nu este încadrată în drept.
De asemenea, a arătat petentul în plângerea contravenţională formulată că art. 133 alin. 2 lit. e) – temeiul sancţiunii, indică cuantumul amenzii şi punctele din art. 132 cărora le este aplicabilă sancţiunea. Referirea e generică doar la art. 133 alin. 2 lit. e), fără a se indica şi care anume punct din art. 132 are aplicabilitate, aşa încât, având în vedere şi aplicarea sancţiunii complementare a anulării dreptului de port, deţinere şi folosire (motivată în drept cu art. 133 alin. 2 lit. b) din Lg. nr. 259/2004, iar nu 295/2004 care se referă la suspendare), consideră că procesul verbal e lovit de nulitate prin prisma faptului că nu descrie în mod exact faptele imputate şi încadrarea lor în drept.
În ce priveşte temeinicia procesului verbal contestat, respectiv pe solicitarea subsidiară, a arătat petentul că are atât dreptul de deţinere, cât şi cel de port şi utilizare a armei. În privinţa faptei de a păstra corespunzător arma deţinută – nu se indică exact data şi ora în care se susţine că ar fi comis fapta, în condiţiile în care s-a constatat ulterior că îndeplineşte toate condiţiile de existenţă a unui fişet special amenajat şi dotat de păstrare a armei.
Totodată, în ce priveşte refuzul de a prezenta arma în data de 01-02.09.2011, a arătat petentul că acesta este inexistent, în condiţiile în care a arătat că la domiciliul unde păstrează arma nu avea cheile de acces în locuinţă, în lipsa părinţilor care erau plecaţi şi a fratelui, şi în contextul în care el se afla periodic în loc. V., jud. S.. La data de 02.09.2011, la venirea tatălui său, a fost în măsură să permită organelor de poliţie accesul în locuinţă şi la fişetul unde s-a constatat că era dotat şi amplasat corespunzător, iar în el se afla în întregime muniţia deţinută. Arma fusese predată în aceeaşi zi la sediul poliţiei din oraşul Agnita, fiind dusă acolo de petent, care are drept de a purta arma în condiţiile prescripţiilor legale.
În drept, plângerea contravenţională a fost întemeiată de petent pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi Lg. nr. 295/2004.Ataşat cererii a depus petentul xerocopia procesului verbal contestat (f.6).
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Lg. nr. 146/1997.
La data de 10.10.2011, intimatul I.P.J. Sibiu a depus la dosar întâmpinare (f.10), prin care a solicitat respingerea prezentei plângeri, ca nefondată.
În motivare, a arătat că prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă şi sancţiunea complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii, pentru săvârşirea următoarelor contravenţii: petentul nu a păstrat arma de vânătoare în fişetul metalic special pentru păstrarea armamentului amenajat la domiciliu, şi, nu a permis organelor de poliţie să efectueze un control inopinat asupra armamentului şi muniţiei. La data de 01.09.2011, petentul nu a permis efectuarea controlului, deoarece armele şi muniţiile nu se aflau nici în fişetul metalic, şi nici asupra persoanei. Petentul a minţit organele de poliţie că arma s-ar afla în cutia metalică, pentru ca apoi, a doua zi, să se dovedească că arma nu se afla în fişetul metalic.
S-a mai arătat că în data de 01.09.2011, la solicitarea organelor de poliţie, petentul a arătat că nu poate fi efectuat controlul asupra armei, deoarece nu are cheile de la domiciliu. Cu acordul său, a fost sigilat domiciliul, iar organele de poliţie au efectuat paza pe timpul nopţii, pe domeniul public. Pe timpul nopţii, poliţia a identificat pe fratele petentului, I. I. A., care cu ajutorul unei scări a încercat să intre prin efracţie la domiciliul petentului.
Petentul s-a obligat, în scris, să prezinte organelor de poliţie fişetul metalic de arme şi muniţii. Agentul constatator, însoţit de mai mulţi poliţişti şi un martor ocular, au constatat că arma de foc nu se afla în cutia metalică şi a înţeles astfel şi motivul refuzului de a prezenta fişetul metalic la data de 01.09.2011 – pentru că acesta era gol.
În drept, au fost invocate prevederile art. 37 alin. 2, art. 7 alin. 1, art. 133 alin. 2 lit. b) din Lg. nr. 295/2004, O.G. nr. 2/2001.
În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială cu martorii B. N., S. S. şi O.D..
Ataşat întâmpinării, intimatul a depus la dosar, în xerocopie: declaraţia petentului (f.11), procesul verbal de cercetare la faţa locului (f.12), procesul verbal din 02.09.2011 (f.13), raportul din 04.10.2011 (f.14-15).
Potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul şedinţei publice de judecată din data de 12.10.2011, s-a procedat la ascultarea petentului, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată separat la dosar (f.19). La acelaşi termen, s-a încuviinţat, în baza art. 167 C.pr.civ., proba testimonială solicitată de petent, cu martorii M. V.şi I.I.; s-a încuviinţat pentru intimat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii B. N., S. S. şi O.D. (aceasta din urmă însuşită de petent).
La termenul de judecată din data de 02.11.2011, s-a procedat la audierea martorilor M. V. (f.26), I. I.(f.27-28), O. D. (f.29) şi B. N. (f.30). S-a revenit asupra probei testimoniale cu martorul S.S., pentru motivele consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul verbal seria AP nr. 1834253 întocmit la data de 07.09.2011 de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu, petentul I. F. a fost sancţionat pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 37 alin. 2 raportat la art. 33 din Lg. nr. 295/2004 şi sancţionat cu amendă în cuantum de 5001 lei conform art. 133 alin. 1 lit. e) din aceeaşi lege, şi de asemenea, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Lg. nr. 295/2004 şi sancţionat cu amendă în cuantum de 5001 lei în temeiul art. 133 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 295/2004; s-a dispus, totodată, luarea măsurii complementare privind anularea dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii, în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. 2 lit. b) din aceeaşi lege.
S-a reţinut că la data de 02.09.2011, petentul nu a păstrat arma de vânătoare marca Brno ZH 201 seria 250096, 2-101249 în fişetul destinat păstrării armamentului şi muniţiei amenajat la domiciliul acestuia. De asemenea, nu a permis organelor de poliţie să efectueze controlul acestei arme şi a muniţiei în data de 01.09.2011, respectiv la data de 02.09.2011, orele 08,20.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.
Sub aspectul legalităţii procesului verbal contestat, instanţa constată că au fost respectate toate condiţiile formale prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauză de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În ce priveşte apărarea formulată de petent cu privire la motivarea în drept doar a unei fapte, cealaltă, deşi descrisă în fapt fiind neîncadrată în drept, se observă că aceasta este neîntemeiată, întrucât în procesul verbal s-a menţionat, în mod corect şi complet, atât faptele reţinute în sarcina petentului, cât şi încadrarea lor în drept, şi anume: nerespectarea prevederilor art. 37 alin. 2 raportat la art. 33 din Lg. nr. 295/2004, faptă sancţionată de art. 133 alin. 1 lit. e) din aceeaşi lege, respectiv nerespectarea prevederilor art. 7 alin. 2, faptă sancţionată de art. 133 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 295/2004, ambele fiind prevăzute cu sancţiunea amenzii contravenţionale cuprinsă între 5001 lei şi 10000 lei.
Se reţine astfel că, potrivit art. 133 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 295/2004, contravenţiile prevăzute la art. 132 se sancţionează după cum urmează: (…) e) cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 1, 3, 14, 15, 33, 38, 44-47, 52 şi 53; Conform art. 132 – sunt considerate contravenţii următoarele fapte: pct. 14 - păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 33 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3), iar la pct. 1 nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) de a prezenta pentru control armele, piesele şi muniţiile deţinute, la solicitarea organelor de poliţie.
Într-adevăr, în procesul verbal s-a menţionat “anularea dreptului de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii” măsură complementară dispusă în temeiul art. 133 alin. 2 lit. b) din Lg. nr. 259/2004, dar se observă că este vorba de o greşeală materială a agentului constatator, în sensul că trebuia menţionată Lg. nr. 295/2004, iar nu 259/2004. În ce priveşte acest aspect, se observă că s-a menţionat în mod corect în cuprinsul procesului verbal contestat, textul de lege aplicabil, care face trimitere la pct. 1, 14 al art. 132 din Lg. nr. 295/2004. Apărarea invocată de către petent nu poate fi reţinută de către instanţă ca fiind motiv de anulare a procesului verbal, atâta timp cât petentul nu a dovedit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că acesta este temeinic întocmit, surprinzând şi sancţionând o faptă reală, aceea a nerespectării de către petent a obligaţiei de a păstra arma înscrisă în permisul de armă în condiţiile prev. de art. 37 alin. 2 raportat la art. 33 alin. 1, 2 din Lg. nr. 295/2004, texte de lege conform cărora Titularul dreptului de a purta şi folosi arme letale are obligaţia de a păstra arma şi muniţia înscrisă în permisul de armă în condiţii de securitate, astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor neautorizate; Păstrarea armei şi muniţiei prevăzute la alin. (1) la domiciliul sau reşedinţa deţinătorului se face în locuri special destinate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. De asemenea, în mod corect a fost sancţionat petentul pentru încălcarea prevederilor art. 7 alin. 2 din Lg. nr. 295/2004: Condiţii generale privind deţinerea armelor (2) Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte, să folosească sau, după caz, să desfăşoare operaţiuni cu arme din categoriile B, C şi D din anexă, piese şi muniţii corespunzătoare sunt obligate să permită controlul armelor, pieselor şi muniţiilor deţinute, la solicitarea organelor de poliţie, şi să asigure securitatea acestora (…).
Potrivit probelor administrate în cauză, s-a constatat că petentul Ionaş Florin este posesor al permisului de armă seria B nr. 023748 eliberat la data de 21.10.2008 de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (f.18), fiind menţionat domiciliul petentului la adresa din oraşul A., str. Spitalului, nr. 4, bloc 4, sc. A, ap. 5, jud. Sibiu.
La data de 01.09.2011, agentul constatator al intimatei a decis efectuarea unui control referitor la condiţiile de păstrare şi asigurare a armamentului şi muniţiei pe care le deţine petentul la domiciliul acestuia.
Petentul a fost însoţit de către agenţii de control, din localitatea Valchid, unde acesta locuia la acel moment fără forme legale, în oraşul Agnita, la domiciliul său. Înainte însă de a pleca din loc. Valchid, petentul a luat (de la locuinţa din Valchid) cheile de la fişetul metalic din Agnita, spunându-le agenţilor că urmează ca apartamentul din Agnita să fie descuiat de către sora sa, martora O. D., întrucât ea are cheile de la această locuinţă.
Ajunşi în oraşul A., agenţii de control nu au putut verifica fişetul metalic, întrucât petentul nu a putut descuia apartamentul, motivând acest aspect cu împrejurarea că sora sa nu se află în localitate, fiind plecată în Sibiu, astfel că neavând cheile apartamentului, nu poate deschide această locuinţă.
Deşi s-a încercat luarea legăturii telefonice de către agenţii de control cu sora petentului, nu s-a reuşit acest lucru. Potrivit declaraţiei acestei martore (f.29), oricum ea nu avea cheia de la apartament, întrucât a predat-o mamei sale, care la rândul ei era plecată din ţară.
Instanţa reţine totodată că martorul Ionaş Ionel, tatăl petentului, care la data controlului se locuia împreună cu petentul în Valchid, avea asupra lui cheile apartamentului din Agnita (f.27), sens în care petentul ar fi avut posibilitatea de a-i solicita acestuia să i le înmâneze pentru a descuia locuinţa din A. unde se afla fişetul metalic care urma a fi supus controlului de către agenţii de poliţie. Instanţa apreciază că tocmai faptul că arma deţinută de către petent, nu se afla la domiciliul acestuia, acolo unde ar fi trebuit conform menţiunilor din permisul de armă, a determinat petentul să inducă în eroare organele de poliţie prin împrejurarea că nu are posibilitatea de a descuia uşa de acces în apartament, în condiţiile în care o cheie necesară intrării în această locuinţă se afla la tatăl petentului, care la data efectuării controlului se găsea împreună cu petentul în loc. V..
Neputând intra în domiciliul petentului la data de 01.09.2011, apartamentul din Agnita a fost sigilat, cu acordul lui, de către agenţii de poliţie, care au efectuat paza pe timpul nopţii, pe domeniul public. De asemenea, pe timpul nopţii, poliţia l-a identificat pe fratele petentului, numitul Ionaş Ionel Adrian, care cu ajutorul unei scări a încercat intrarea prin efracţie la domiciliul petentului.
Potrivit declaraţiei petentului date în faţa organelor de control, acesta s-a obligat ca în ziua următoare, 02.09.2011, la orele 8,oo, să se prezinte cu cheile de acces în apartamentul din Agnita şi cu cele de la fişetul metalic, pentru a se efectua controlul.
La data de 02.09.2011, în prezenţa petentului, agentul de control însoţit de mai mulţi poliţişti şi de martorul asistent B.N.(f.30), cu ocazia deschiderii apartamentului din A. (domiciliu al petentului) şi a fişetului metalic, au constatat că arma de foc nu se află în fişet, găsind doar muniţie în acest loc.
Petentul a arătat (f.19-20) că declaraţia din data de 01.09.2011 în faţa agentului de control a dat-o sub ameninţarea organelor de poliţie, în sensul că în mod nereal a declarat că arma se afla la domiciliul său din Agnita, când de fapt arma se afla în locuinţa din loc. V.. Mai susţine petentul că în noaptea de 01.09.2011 spre 02.09.2011, s-a deplasat pe jos din Agnita în loc. V. (la locuinţa unde locuia în acea perioadă), şi înapoi, de unde a luat arma şi a predat-o apoi, a doua zi (02.09.2011 dimineaţa, înainte de efectuarea controlului) organelor de poliţie.
Coroborând toate aceste aspecte rezultate din declaraţiile martorilor şi din înscrisurile depuse la dosar, se constată că petentul nu păstra arma de foc pentru care deţinea permis, la domiciliul său din Agnita, aceasta fiind păstrată în alt loc. Petentul susţine că arma se afla, la momentul controlului, în locuinţa din loc. Valchid. Însă această împrejurare nu este confirmată în cauză, având în vedere că petentul susţine că în noaptea de 01-02.09.2011, s-a deplasat la această locuinţă (de unde ar fi luat arma şi ulterior a predat-o organelor de poliţie), unde ceilalţi membrii ai familiei (tatăl şi soţia petentului) nu s-ar fi aflat acasă, astfel că nu se poate stabili cu certitudine dacă arma s-ar fi aflat în acest loc. Mai mult, martorul Ionaş Ionel (tatăl petentului – decl.f.27-28) a declarat că începând cu după-amiaza zilei de 01.09.2011 până a doua zi de 02.09.2011 în jurul orelor 9,30 – 10, nu a părăsit locuinţa din Valchid, nici el, nici soţia petentului, însă acesta nu l-a văzut şi nici auzit pe petent să fi venit peste noapte să ia arma; este adevărat, nici nu exclude acest aspect.
Petentul susţine că era îndreptăţit să păstreze arma în locuinţa din loc. Valchid,, termenul de 10 zile în care ar fi avut dreptul să anunţe schimbarea de domiciliu nefiind împlinit, şi, mai mult, urma să participle la o vânătoare colectivă în perioada 3-4.09.2001.
Nu numai că nu s-a făcut dovada că într-adevăr urma să participe la vânătoare în perioada 3-4.09.2011, dar din actele dosarului rezultă că petentul locuia de mai mult timp în locuinţa din loc. Valchid (de aproximativ 6 luni, conform declaraţiei martorului Ionaş Ionel – tatăl petentului, de aproximativ 1 an conform declaraţiei martorei Olaru Delia – sora petentului), unde acesta ţinea arma într-un fişet. Faţă de conţinutul depoziţiilor acestor martori, instanţa urmează să înlăture parţial declaraţia martorului M.V. (f.26), având în vedere că acesta susţine că petentul s-a mutat în Valchid înainte cu o săptămână de data de 01.09.2011, că l-ar fi ajutat pe petent să transporte lucrurile în casă (de la maşină), ocazie cu care a văzut că fişetul care se afla până la acel moment în Agnita, petentul l-a adus la locuinţa din Valchid, avea culoare verde cu alb (martorul I. I. a declarat că fişetul metalic din A. are culoare maro deschis – f.27), şi nu a văzut ca în acea locuinţă din Valchid să mai existe un fişet, în condiţiile în care, atât petentul, cât şi martorul I. I., au afirmat că în locuinţa din Valchid petentul deţine un al doilea fişet pentru păstrarea armei. În schimb, acest martor susţine că ştie că petentul păstrează arma în locuinţa din loc. Valchid.
În consecinţă, se constată că petentul la data efectuării controlului, nu păstra arma de foc pentru care deţinea permis armă, la domiciliul din Agnita, str. Spitalului, nr. 4, bloc 4, sc. A, ap. 5, jud. Sibiu, astfel cum este menţionat pe permis, şi mai mult decât atât, nu se cunoaşte în care anume loc a păstrat arma. Chiar dacă petentul are posibilitatea de a anunţa schimbarea domiciliului pentru a se opera modificarea pe permisul de armă şi în evidenţele organelor abilitate, se observă că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a modifica domiciliul nici pe actul de identitate, chiar şi în ipoteza că ar fi fost vorba de o schimbare temporară a locuinţei.
În ce priveşte împrejurarea că petentul nu a permis organelor de poliţie efectuarea controlului la domiciliul său, în data de 01.09.2011, se observă cu uşurinţă că, acesta de fapt, a încercat împiedicarea acestui control, tocmai datorită faptului că ştia că arma este mutată în mod nelegal în alt loc (din Agnita în Valchid). Dacă ar fi dorit, petentul ar fi permis efectuarea controlului din prima zi de 01.09.2011, sens în care ar fi putut lua de la locuinţa din Valchid, o dată cu cheile de la fişet, şi cheile de la apartamentul din Agnita, chei pe care tatăl lui, cu care tocmai luase legătura personal, le avea, fără a fi nevoie să o contacteze pe sora lui, despre care dealtfel, nici nu cunoştea dacă se află în oraşul Agnita pentru a veni să dechidă apartamentul.
Datorită comportamentului necooperant al petentului, a fost necesară mobilizarea mai multor agenţi de poliţie pentru efectuarea operaţiunilor necesare la acel moment, pornind de la supravegherea peste noapte a apartamentului (care a fost sigilat la 01.09.2011), până la imobilizarea şi conducerea, în acea noapte, la sediul poliţiei, a fratelui petentului, care a încercat să pătrundă prin efracţie în apartament, cu ajutorul unei scări.
Incorectitudinea şi minciuna folosite de petent pentru a se salva de la reţinerea unei fapte referitoare la deţinerea armelor şi muniţiilor, astfel cum a arătat intimatul prin întâmpinare, nu poate fi acceptată unui deţinător de arme, pentru care corectitudinea, legalitatea şi integritatea ar trebui să fie fundamentale. Faptul că petentul a arătat în depoziţia sa că sub ameninţarea organelor de poliţie a declarat că arma se află la domiciliul din Agnita, când aceasta se afla în realitate în loc. Valchid, nu poate fi reţinută de instanţă, nexistând vreo dovadă care să facă credibile aceste afirmaţii.
Cu privire la sancţiunile aplicate, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 5 şi 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea stabilită trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin procesul verbal contestat a fost aplicată, în temeiul art. 133 lit. e) din Lg. nr. 295/2004, amenda în cuantum minim de 5001 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 37 alin. 2 rap. la art. 33 din aceeaşi lege (petentul nu a păstrat arma în fişetul amenajat la domiciliul acestuia), respectiv amenda în cuantum minim de 5001 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. nr. 295/2004 (nu a permis organelor de poliţie efectuarea controlului). S-a dispus, totodată, măsura complementară a anulării permisului armă, conform art. 133 alin. 2 lit. b) din Lg. nr. 295/2004.
Faţă de prevederile legale sus menţionate, se constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancţiunea, aplicând petentului minimul amenzii contravenţionale prevăzute de lege.
Cu privire la sancţiunea complementară, instanţa reţine că în temeiul art. 133 alin. 2 lit. b) raportat la art. 132 alin. 1 pct. 1, 14 din Lg. nr. 295/2004, se aplică şi sancţiunea complementară a anulării dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, contravenţiilor prevăzute la pct. 1, (…) 14 (…), conform cărora sunt considerate contravenţii următoarele fapte: nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) de a prezenta pentru control armele, piesele şi muniţiile deţinute, la solicitarea organelor de poliţie; păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 33 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3).
Instanţa constată că norma care prevede această sancţiune reprezintă o dispoziţie imperativă ce reglementează aplicarea în mod obligatoriu a sancţiunii complementare a anulării dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, sancţiune complementară ce nu poate fi înlocuită cu o alta sau înlăturată în funcţie de gravitatea faptei. Sancţiunea respectivă se aplică în mod obligatoriu pe lângă sancţiunea contravenţională principală, o dată ce s-a reţinut în sarcina contravenientului săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 132 alin. 1 pct. 1, 14 din Lg. nr. 295/2004, indiferent de gravitatea faptei săvârşite.
Faţă de toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada contrară a celor menţionate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AP nr. 1834253 încheiat de agentul constatator al intimatului la data de 07.09.2011, motiv pentru care, văzând şi dispoziţiile art. 16, 17 şi 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată, şi va menţine procesul verbal contestat.
| ← Plângere contravenţională Contravenţii. Închisoare... | Pensie întreţinere Minori → |
|---|
