Plângere contravenţională – conform art.10 alin.1 din OG 2/2001 neaplicarea amenzii contravenţionale distinct pentru fiecare contravenţie echivalează cu admiterea plângerii
| Comentarii |
|
Judecătoria TECUCI Sentinţă civilă nr. 63 din data de 14.01.2014
Prin plângerea înregistrată petentul P în contradictoriu cu intimata IPJ Galați - P R T a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria CC nr. …………../……….2011.
Prin procesul verbal seria CC nr. …………/……….2011 petentul a fost sancționat contravențional cu 804 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin 3 lit d și 101 alin 1 pct.18 din OUG 195/2002 R constând în aceea că în data de 13.07.2011 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ………. pe str. 1 Decembrie 1918 din Tecuci a circulat pe sensul opus de mers prin încălcarea marcajului dublu continuu desparte sensul de mers și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal , instanța constată că, agentul constatator nu a aplicat amenda contravențională în mod distinct pentru cele două contravenții fiind încălcate prev. art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevăd obligativitatea aplicării de sancțiuni distincte pentru mai multe contravenții
Instanța mai are în vedere că, procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.
În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie, în domeniul contravențional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat prezumția de nevinovație a petentului.
Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
În speță , instanța reține că agentul constatator nu a formulat întâmpinare și nici o altă probă prin care să răstoarne prezumția de nevinovăție a petentului, care încă de la data constatării întocmirii procesului verbal nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa , aspect consemnat la rubrica " Alte mențiuni";.
Față de aceste considerente instanța privește plângerea ca fiind întemeiată și urmează să o admită ca atare și să anuleze procesul verbal de contravenție.
| ← RECALIFICARE CALE DE ATAC. Art.84 Cod procedură civilă.... | Fond funciar – rectificare titlu proprietate – prin... → |
|---|
