CHELTUIELI DE JUDECATĂ. Art..275-277 Cod procedură civilă. PARTAJ JUDICIAR. Art.728 şi următoarele Cod civil
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 170 din data de 15.01.2013
CHELTUIELI DE JUDECATĂ. Art..275-277 Cod procedură civilă.
PARTAJ JUDICIAR. Art.728 și următoarele Cod civil
În cazul unei sistări a stării de indiviziune, părțile au dublă calitate, de reclamant și pârât, iar hotărârea profită ambelor părți, inclusiv expertiza dispusă în cauză, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art.275 Cod procedură civilă, conform căreia "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată";, ci devin aplicabile prevederile art.277 Cod procedură civilă care prevăd că dacă sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, ei vor fi obligați la cheltuieli de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce fiecare și după felul raportului de drept dintre ei.
DECIZIA CIVILĂ NR.170/R/15 ianuarie 2013
pronunțată în dosar nr.11243/271/2001*
Prin sentința civilă nr.12716 pronunțată la data de 21.11.2012 de J.O. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.T. decedat, având ca moștenitoare pe C.R. și B.E., în contradictoriu cu pârâții A.D. și Statul Român prin CLM, în consecință:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în natură "Loc de casă cu două case în Cărămidărie";, cu suprafață de 1234 mp., înscris în CF nr. 7341, cu nr. top. 9692, prin formarea a trei noi numere topo., respectiv nr. top. nou 9692/1 reprezentând o casă și teren cu suprafața de 435 mp., care se atribuie în natură pârâtului A.D., nr. top. nou 9692/2 reprezentând o casă și teren cu suprafața de 510 mp., care se atribuie în natură reclamantului B.T. și nr. top. nou 9692/3 reprezentând teren cu suprafața de 289 mp., care se atribuie în natură S.R., conform expertizei tehnice efectuate în cauză de ing. topografi S.T., P.N. și I.I., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat reclamantul B.T. prin moștenitoarele acestuia, C.R. și B.E., să achite în contul B.L.E. de pe lângă T.B., pentru experții topografi S.T., P.N. și I.I., o diferență de onorariu de 180 lei pentru expertiza efectuată în cauză de aceștia.
A fost obligat pârâtul A.D. să achite în contul B.L.E. de pe lângă T.B., pentru experții topografi S.T., P.N. și I.I., o diferență de onorariu de 1.080 lei pentru expertiza efectuată în cauză de aceștia.
A fost obligat pârâtul S.R. prin C.L.M.O., să achite în contul B.L.E.T.B., pentru experții topografi S.T., P.N. și I.I., o diferență de onorariu de 1.080 lei pentru expertiza efectuată în cauză de aceștia.
Au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată între părțile din prezenta cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, conform copiei după coala de CF nr. 7431, din imobilul cu nr. topo. 9692, reprezentând loc de casă cu casă, cu suprafața de 1234 mp., reclamantul B.T. deține o cotă parte totală de 510/1234 mp., dreptul de proprietate al acestuia fiind înscris în CF sub B6, B10 și B15, pârâtul A.D. deține o cotă parte de 435/1234 mp. din același imobil, iar S.R. deține diferența de 289 mp., înscrisă sub B7.
În condițiile în care părțile nu au reușit să ajungă la o variantă convențională de partaj, iar potrivit art. 728 alin. 1 teza I din Codul Civil, în vigoare la data introducerii acțiunii, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice, iar mai apoi, la cererea reclamantului, care a contestat prima expertiză, a dispus efectuarea în cauză a unei contraexpertize topografice, prin care a solicitat experților să propună variante de partaj a imobilului mai sus menționat. Prima expertiză a fost efectuată în cauză de expert P.R., iar contraexpertiza a fost efectuată de experții T.T., N.P.G. și I.I.
Cu toate că reclamantul B.T. și pârâtul A.D. și-au exprimat dorința de a se efectua partajul în baza propunerii expertului P.R., conform variantei care ține seama de folosința faptică a imobilului, instanța nu a putut a da curs acestei cereri, deoarece părțile folosesc suprafețe mai mari decât cele la care au dreptul de proprietate, conform înscrierilor de CF, iar încuviințarea unei astfel de variante ar duce practic la împroprietărirea părților cu suprafețe de teren pe care aceștia nu le au în proprietate.
Pe parcursul procesului, reclamantul B.T. a decedat, fiind introduse în cauză moștenitoarele acestuia, C.R. și B.E., care nu s-au pronunțat asupra variantei de sistare a indiviziunii.
În consecință, instanța de fond a dispus efectuarea partajului, conform variantei propuse de experții T.T., N.P.G. și I.I., prin expertiza pe care aceștia au efectuat-o în cauză.
Astfel, în baza art. 728 alin. 1 teza I din Codul Civil, în vigoare la data formulării acțiunii, raportat la prevederile art. 6734 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în natură teren, cu suprafața de 1234 mp., înscris în CF nr. 7341, cu nr. top. 9692, prin formarea a trei noi numere topo., respectiv nr. top. nou 9692/1 cu suprafața de 435 mp., care se atribuie pârâtului A.D., nr. top. nou 9692/2 cu suprafața de 510 mp. care se atribuie reclamantului B.T. și nr. top. nou 9692/3 cu suprafața de 289 mp. care se atribuie S.R., conform expertizei tehnice efectuate în cauză de ing. topografi S.T., P.N. și I.I., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ce privesc cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere că efectuarea unei expertize a fost utilă, în egală măsură, tuturor părților din prezenta cauză, fiind absolut necesară oricărei părți, în măsura în care aceasta dorea ieșirea din indiviziune. De aceea, instanța de fond a considerat că se impune ca fiecare dintre cele trei părți din prezenta cauză să suporte în mod egal cheltuielile cu efectuarea contraexpertizei. Astfel, în măsura în care onorariul final pentru efectuarea contraexpertizei, în urma cenzurării onorariului experților prin încheierea de ședință din 06.06.2011, s-a ridicat la suma de 3.240 lei, instanța de fond a considerat că fiecare parte trebuie să suporte 1/3 parte din această valoare, adică suma de 1.080 lei. În condițiile în care reclamantul B.T. a achitat deja un avans de 900 lei din acest onorariu, moștenitoarele reclamantului decedat trebuie să achite diferența de 180 lei din acest onorariu, instanța dispunând în acest sens, prin dispozitivul prezentei hotărâri, conform prevederilor art. 277 din Codul de Procedură Civilă. Deși reclamantului B.T. i s-a încuviințat, prin încheierea dată în camera de consiliu din 17 iunie 2011, cererea de ajutor public judiciar cu privire la achitarea a 1/2 parte din diferența de onorariu rămasă neachitată, în condițiile în care reclamantul a decedat pe parcursul desfășurării procesului instanța de fond a considerat că succesoarele defunctului nu pot beneficia de acest ajutor public judiciar, întrucât la încuviințarea ajutorului public judiciar, instanța a avut în vedere doar situația personală a solicitantului.
De asemenea, în baza art. 277 din Codul de Procedură Civilă, instanța i-a obligat pe ceilalți doi pârâți, respectiv pe pârâtul A.D. și S.R. reprezentat de C.L.M.O., să achite câte 1.080 lei reprezentând cheltuieli de judecată, justificate cu onorariul datorat pentru lucrarea de expertiză efectuată de experții topografi S.T., P.N. și I.I.
Instanța, în baza art. 276 din Codul de Procedură Civilă, a compensat celelalte cheltuieli de judecată între părțile din prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții apelanți C.L.M.O. și A.D.
Apelantul A.D. nu a depus motivele de netemeinicie și nelegalitate, iar la primul termen de judecată a formulat verbal cerere de renunțare la judecata apelului. După pronunțarea hotărârii s-a depus și în scris cererea acestuia de renunțare la judecata căii de atac.
Apelantul C.L.M.O. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată pe considerentul că nu s-a opus admiterii acțiunii, iar potrivit prevederilor art. 275 Cod procedură civilă nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în acest condiții.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 136/A din 17 aprilie 2012 pronunțată de T.B., în dosar nr. 11243/271/2001*, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul C.L.M.O. în contradictoriu cu intimații C.R. și B.E., și s-a luat act de faptul că apelantul A.D. a renunțat la judecarea apelului formulat, împotriva sentinței civile nr. 12716 din 21.11.2011 pronunțată de J.O. pe care a păstrat-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Față de dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă instanța a lua act de renunțarea apelantului A.D. la judecarea apelului, constatând că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată, față de momentul renunțării, și anume după comunicarea cererii de apel.
În ceea ce privește apelul formulat de C.L.M.O., tribunalul a reținut că este nefondat întrucât pârâtul S.R. prin C.L.M.O. în prezenta acțiune, ca de altfel în orice acțiune având obiect sistarea stării de indiviziune are dublă calitate, și pe aceea de reclamant, iar ieșirea din indiviziune îi profită și acestuia întrucât lotizarea s-a făcut cu atribuirea unei cote materiale și S.R., conform expertizei.
Așadar, aplicarea dispozițiilor art. 277 Cod procedură civilă este legală și temeinică, instanța de fond obligând pârâtul S.R. prin C.L.M.O. la plata unei cote părți din cheltuielile de judecată, potrivit cu interesul procesual al acestei părți.
Față de considerentele expuse tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul declarat de apelantul C.L.M.O. și a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C.L.M.O., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs, recurentul a arătat că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul J.O., reclamantul B.T. a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF. nr. 7341, cu nr. top. 2692.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, C.L.M.O. a arătat faptul că nu se opune admiterii acțiunii de sistare a stării de indiviziune formulate de către numitul B.T. susținând astfel că potrivit prevederilor art. 275 Cod procedură civilă, nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Mai arată că, în situația în care ar fi procedat la sistarea stării de indiviziune pe cale amiabilă, costurile generate de prezentul dosar, nu ar fi existat.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15 ianuarie 2013, intimatele reclamante B.R. și B.E. a solicitat respingerea recursului formulat de către recurent și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Criticile formulate de către recurent în sensul aplicării dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, cu consecința exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată, sunt neîntemeiate.
Astfel, după cum corect a reținut și instanța de apel, recurentul C.L.M.O. în prezenta acțiune care are ca și obiect sistarea stării de indiviziune, are dublă calitate, respectiv pe lângă cea de pârât, are și calitatea de reclamant, câtă vreme ieșirea din indiviziune profită și acestuia, întrucât lotizarea s-a făcut cu atribuirea unei cote materiale și S.R., conform expertizei efectuate în cauză, motiv pentru care nu pot fi aplicate dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, care prevăd că "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată";.
De precizat că, efectuarea expertizei dispuse în cauză a fost utilă, în egală măsură tuturor părților din prezenta cauză, fiind absolut necesară oricărei părți în măsura în care aceasta dorea ieșirea din indiviziune.
Ca urmare, făcându-se în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 277 Cod procedură civilă, și față de considerentele mai sus arătate, instanța a respins ca nefondat recursul pârâtului și a menținut ca legală și temeinică hotărârea atacată.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. NECESITATEA OBŢINERII... | Obligaţie de a face. Drept de coproprietate forţată. Absenţa... → |
|---|
