RECALIFICARE CALE DE ATAC. Art.84 Cod procedură civilă. REVIZUIRE. Art.322 pct.2 şi art.327 Cod procedură civilă. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL. Art.6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2 din data de 08.01.2013
RECALIFICARE CALE DE ATAC. Art.84 Cod procedură civilă.
REVIZUIRE. Art.322 pct.2 și art.327 Cod procedură civilă.
DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL. Art.6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului
Conform art.84 Cod procedură civilă, cererea pentru exercitarea unei căi de atac (revizuire) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită (contestație în anulare).
Art.322 pct.2 Cod procedură civilă prevede admisibilitatea revizuirii dacă instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește dreptul părții la un proces echitabil.
Soluția de admitere a recursului și respingere a contestației ca tardivă, în condițiile în care nici părțile, nici instanța nu au pus în discuție excepția tardivității, apare ca o încălcare a principiilor oralității, contradictorialității și a dreptului la apărare, încălcându-se astfel prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
DECIZIA CIVILĂ NR.2/R/08 ianuarie 2013
pronunțată în dosar nr.4213/83/2010**
Prin decizia civilă nr.2722/R din 19 iunie 2012 pronunțată de C.A.O. s-a admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă P.R.G., prin curator V.K., în contradictoriu cu intimatul - reclamant O.J., împotriva sentinței civile nr. 957 din 20 octombrie 2011 pronunțată de T.S.M. care a fost modificată în totalitate.
S-a respins ca tardivă contestația formulată de petentul O.J. în contradictoriu cu pârâta P.R.G., prin curator V.K. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele :
Petentul a avut calitatea de angajat al P.R.G., până în luna aprilie 2010, când acesta a recunoscut că i s-a adus la cunoștință, împrejurarea că urmează să i se desfacă contractul de muncă prin acordul părților, întrucât activitatea desfășurată de angajat nu a fost una corespunzătoare.
Instanța de fond a constatat că această decizie de sancționare a petentului nu a fost comunicată cu acesta și a dispus anularea deciziei, reținându-se că a fost emisă de o altă entitate decât cea competentă legal să procedeze la sancționarea și desfacerea contractului de muncă al angajatului.
În fapt, prin interogatoriul luat în fața instanței de fond, petentul a recunoscut că în luna aprilie 2010 i s-a înmânat decizia de desfacere a contactului de muncă și că acesta a rupt-o, și de asemenea a recunoscut că începând cu data de 23 aprilie 2010, nu s-a mai prezentat la serviciu.
Prin urmare, petentul a recunoscut că în luna aprilie 2010, anterior datei de 23, i-a fost comunicată decizia de desfacere a contractului de muncă, decizie pe care a atacat-o doar la data de 01 iunie 2010, mult peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 283/actual 268 din Codul muncii.
Pe de altă parte, după primul ciclu procesual, pe perioada 01.01.2011 - 01.03.2011 petentul a fost reangajat, achitându-i-se și salariile corespunzătoare, ceea ce arată buna credință a angajatorului, în contrast cu atitudinea petentului, aceea de a rupe decizia de concediere ce i-a fost comunicată, așa cum, chiar petentul a recunoscut.
În concluzie, s-a apreciat ca tardivă contestația formulată de petent, analiza restului criticilor invocate de recurent fiind inutilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat o cerere contestatorul O.J. denumită contestație în anulare, cu mențiunea că până la termenul de judecată vor fi precizate motivele acesteia, cu atât mai mult cu cât la data înregistrării căii extraordinare de atac, considerentele deciziei atacate nu fuseseră încă elaborate. S-a constatat într-adevăr că cererea a fost înregistrată la 29 iunie 2012, iar decizia a fost motivată la 18 iulie 2012.
La 20 decembrie 2012, contestatorul a depus un înscris prin care a precizat că își susține criticile împotriva deciziei civile nr.2722 din 19 iunie 2012 a C.A.O. sub forma unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, instanța de recurs soluționând litigiul în temeiul unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților.
Prin întâmpinarea depusă P.R.G. a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă, cu motivarea că prevederea legală invocată trebuia analizată în cadrul creat de principiul disponibilității ca principiu fundamental al procesului civil, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii și nici să omită a se pronunța asupra vreunui capăt de cerere.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că revizuientul a formulat o acțiune înregistrată la T.S.M. la 10 iunie 2010, prin care a solicitat să se constate nulitatea deciziei prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de muncă.
Prin sentința civilă nr.2036 din 11 octombrie 2010, acțiunea contestatorului a fost admisă, împotriva acestei sentințe P.R.G. formulând recurs, neinvocând tardivitatea contestației.
Prin decizia civilă nr.509 din 16 februarie 2011, C.A.O., obligată, potrivit dispozițiilor legale, să verifice toate nulitățile de ordine publică incidente în cauză, a admis recursul P.R.G. și a retrimis cauza la T.S.M. în vederea reexaminării fondului cauzei.
În rejudecare, T.S.M. a admis din nou contestația, anulând ca nelegală decizia de sancționare atacată.
P.R.G. a formulat un nou recurs, invocând trei excepții de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, fără a ridica însă problema tardivității contestației.
Cauza a avut un prim termen la 20 martie 2012, dată la care s-a amânat, și un al doilea termen în 22 mai 2012, când de asemenea cauza s-a amânat pentru lipsa reprezentantei intimatului contestator. La 19 iunie 2012 s-a închis faza probatorie și s-a acordat cuvântul în fond, iar din analiza încheierilor redactate la toate aceste termene, s-a reținut că niciuna dintre părți și nici instanța din oficiu nu au pus în discuție problema tardivității contestației formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În aceste condiții, soluția de admitere a recursului pârâtei și de respingere a contestației ca fiind tardivă, s-a apreciat ca fiind o încălcare a principiului oralității și contradictorialității procesului civil precum și a dreptului la apărare a revizuientului, instanța respingându-i contestația pe o excepție care nu a fost discutată niciodată în contradictoriu cu părțile din prezentul dosar și față de care nu s-au formulat apărări.
În aceste condiții, instanța a apreciat că au fost încălcate prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, astfel încât făcând aplicarea dispozițiilor art.327 Cod procedură civilă, a admis cererea de revizuire, a anulat hotărârea atacată și a fixat termen pentru 05 februarie 2013 în vederea analizării motivelor de recurs invocate.
| ← Obligaţie de a face. Drept de coproprietate forţată. Absenţa... | Plângere contravenţională – conform art.10 alin.1 din OG... → |
|---|
