Plângere contravenţională. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Sentinţă civilă nr. 8744 din data de 07.10.2015
Plângere contravențională. Posibilitatea instanței de a analiza măsura sancțiunii complementare independent de sancțiunea principală, în raport de contravenția reținută, urmând să fie analizată și proporționalitatea sancțiunii complementare. Instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale are plenitudinea de competență de a analiza și decide, funcție de circumstanțele cauzei, legalitatea și proporționalitatea sancțiunilor aplicate, atât a celor principale cât și a celor accesorii. Instituirea sancțiunii complementare ope legis, indiferent de contravenția pentru care se aplică pedeapsa principală și fără un control din partea instanței, încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi cu situația care a determinat-o.
Sentința civilă nr. 8744/07.10. 2015
Prin Sentința civilă nr. 8744/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.xxxx/xxx/20xx, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC, în contradictoriu cu intimata, în sensul că s-a înlocuit amenda aplicată petentei cu avertisment și s-a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării activității celor două puncte de lucru ale societății. De asemenea, s-a atras atenția reprezentantului petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și i s-a recomandat ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat la data de 05.01.2015, petenta fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din același act normativ. S-a dispus totodată suspendarea celor două puncte de lucru ale societății până la momentul dotării cu case de marcat fiscale și a fiscalizării acestora.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, urmare a controlului efectuat la societatea petentă, s-a constatat că cele două puncte de lucru ale societății nu au în dotare și nu utilizează aparat electronic de marcat fiscal, fiind încălcate prevederile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999. S-a constatat totodată că, pentru masa organizată de Revelion 2014 - 2015, societatea a încasat de la un număr total de 750 persoane suma de 144.000 lei, pentru care a întocmit chitanța seria DAI nr. 100236/31.12.2014 și factura seria DAI nr. 256/31.12.2014, valoare netă de 116.128,50 lei și TVA colectată 27.871,50 lei.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Societatea petentă a arătat, prin plângerea formulată, că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, că cele două puncte de lucru erau dotate cu case de marcat electronice fiscale, dar că, pentru meniul de Revelion 2014 -2015, nu au fost setate cu codurile din meniu, astfel încât nu s-a putut elibera bon fiscal și, pentru suma de bani încasată de la toți clienții pentru masa de revelion, a fost emisă factură fiscală și chitanță.
Astfel, din Avizul de distribuție nr. 0140/19.12.2008, a rezultat că punctul de lucru al societății petente este dotată cu casă de marcat, ultima revizie a acesteia fiind făcută la data de 16.02.2015. Dotarea cu casă de marcat a punctului de lucru menționat a rezultat și din bonurile fiscale eliberate de societate. Din Procesul-verbal din data de 16.02.2015 și din Adresa nr. 405/16.02.2015, a rezultat că și punctul de lucru din str. … este dotată cu casă de marcat electronică fiscală. Așa cum s-a arătat, petenta, deși era dotată cu aparate de marcat electronice fiscale la cele două puncte de lucru, pentru masa de Revelion 2014 - 2015 nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 144.000 lei, ci a emis factură fiscală și chitanță.
Instanța a reținut că împrejurările săvârșirii faptei, astfel cum au fost descrise anterior, nu sunt de natură a releva un pericol social ridicat, având în vedere că societatea petentă deținea case de marcat fiscale la punctele de lucru supuse controlului și că a emis documente fiscale (respectiv factură fiscală și chitanță) pentru suma încasată la masa organizată de petrecerea de Revelion 2014 - 2015, apreciind astfel că aplicarea sancțiunii avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea reprezentanților societății petente cu privire la conduita viitoare a societății.
Cu privire la sancțiunea complementară de suspendare a activității celor două puncte de lucru ale societății, instanța a apreciat că, fiind învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, are plenitudinea de competență în a analiza și decide, funcție de circumstanțele cauzei, în legătură cu sancțiunile ce au fost aplicate prin procesul verbal de contravenție, fie ele principale sau complementare, așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile prevăzute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunile complementare se aplică și ele în funcție de natura și de gravitatea faptei. Judecătorul, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, face o analiză a gradului de pericol social in concreto, pe care de altfel ar trebui să o facă și agentul constatator, așa încât, în funcție de natura și gravitatea faptei, de celelalte circumstanțe reale sau personale pe care le reține, poate decide suveran asupra menținerii sau nu a sancțiunii complementare, atunci când fapta contravențională există.
Având în vedere circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta și anume lipsa codificării aparatului de marcat electronic fiscal pentru meniul de revelion, instanța a apreciat că măsura complementară a suspendării activității poate fi înlăturată.
Împotriva acestei sentințe intimata a formulat apel, în termen legal, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 416/20.05.2016, instanța de control judiciar a respins apelul declarat de apelanta-intimată apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată.
Tribunalul a reținut ca fiind în mod corect apreciat de către instanța de fond pericolul social al faptei și prin prisma faptului că petenta, pentru suma încasată drept contravaloare a mesei de Revelion 2014-2015, a emis documente fiscale justificative.
În ceea ce privește criticile aduse de apelantă cu privire la înlăturarea de către instanța de fond a măsurii complementare de suspendare a activității celor două puncte de lucru, Tribunalul a apreciat că instanța are posibilitatea de a analiza măsura sancțiunii complementare independent de sancțiunea principală, în raport de contravenția reținută, urmând să fie analizată și proporționalitatea sancțiunii complementare. Sub acest aspect, CEDO, începând cu cauza Anghel împotriva României, a arătat în mod constant că este aplicabil art.6 în ceea ce privește latura sa penală inclusiv pentru faptele incriminate drept contravenții în dreptul românesc, deoarece noțiunea de "acuzație penală"; este o noțiune autonomă a Convenției Europene. CEDO a apreciat că sunt întrunite astfel condițiile de "acuzație penală"; în sensul Convenției Europene pentru contravențiile reglementate de dreptul românesc. Iar ca efect al jurisprudenței CEDO, în domeniul penal s-a pronunțat Recursul în interesul legii nr. 45/2007 prin care s-a statuat că "Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute art.64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod Penal";. Aplicând aceleași principii și în domeniul contravențional, instituirea sancțiunii complementare ope legis, indiferent de contravenția pentru care se aplică pedeapsa principală și fără un control din partea instanței, încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi cu situația care a determinat-o.
| ← Chemare în garanţie. Răspunderea civilă delictuală a... | 2. Repunere în termenul de exercitarea căii de atac admisă... → |
|---|
