Plangere contraventionala. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. Plangere contraventionala din data de 09.09.2013
Dosar nr. xxxxx/193/2012 Plângere contravențională
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de xx.xx. 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE -
GREFIER -
SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxx
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul A. D., în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică Botoșani.
La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă petentul și c.jr. A. G. pentru intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se prezintă martorul S. B..
Instanța procedează la legitimarea martorului S. B. care se identifică cu CNP: xxxxxxxxxxxxxx.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale fiind ascultat martorul S. B. susținerile acestuia fiind consemnate la fila 46 din dosar.
Petentul și reprezentantul intimatului arată că nu mai au alte probe.
C.jr. A. G. pentru intimat, depune la dosar Sentința Civilă nr. xxxx din xx.xx.2013 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. xxxx/193/2012, reprezentând practică judiciară.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru ambele părți, apreciind ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea amenzii, motivat de faptul că nu se face vinovat de faptele invocate în procesul verbal de contravenție, că nu a furat lemne. Arată că el a fost cel bătut de către pădurar, consideră că dacă pădurarul a constatat că a sustras lemne, trebuia să anunțe organele de poliție. Arată petentul că nu se consideră vinovat, dacă era vinovat plătea amenda.
C.jr. A. G., pentru intimat, solicită respingerea plângerii formulată de petent, procesul verbal de contravenție întocmit de agentul constatator își păstrează forța probantă până la proba contrarie. Cei doi martori propuși de intimat care au fost audiați au demonstrat că petentul a încărcat căruța cu lemne, crengi valorificabile, ce intră în noțiunea de masă lemnoasă, astfel cum este definită în anexa Legii nr. 46/2008, iar martorii petentului vorbesc despre altă situație. C.jr. arată că acele crengi fac parte din masa lemnoasă, iar martorii prin declarațiile lor au demonstrat că petentul a încărcat crengi valorificabile și nu este legal ca astfel de material lemnos să fie sustras de persoane. C.jr. arată că inclusiv martorii petentului au declarat că au văzut crengi în căruța petentului. C.jr. susține că petentul nu avea în căruță vreascuri, în căruță era o cantitate de 0,5 m3. C.jr. învederează că analiza bătăii nu face obiectul cauzei, din probatoriul administrat, nu a rezultat că pădurarul a fost cel care l- a bătut pe petent, Poliția orașului Flămânzi a luat o decizie în acest sens.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 17.12.2012, sub nr. de dosar xxxxx/193/2012, petentul A. D. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu Direcția Silvică Bootșani, împotriva procesului verbal de contravenție seria BT nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.2012.
Plângerea contravențională a fost depusă de către soția petentului A. E. la Direcția Silvică Botoșani, la data de xx.xx.2012 și înaintată de această instituție Judecătoriei Botoșani, iar petentul, prezent în instanță la data de xx.xx.2013 și- a însușit plângerea contravențională, semnând în fața instanței plângerea contravențională.
Petentul a susținut că este nevinovat, că nu a comis nicio infracțiune pe proprietatea lui I. C.. Petentul a precizat că în ziua de xx.xx.2012 a plecat, cu știrea pădurarului F. V., la cules de bureți, împreună cu tatăl său. Petentul a precizat că I. C. împreună cu frații săi l- au agresat fizic atât pe el cât și pe tatăl său. Petentul a menționat că a fost lovit cu picioarele, cu parul, iar tatăl său a avut o coastă ruptă.
Petentul a susținut că a sunat la poliție întrucât îi era frică să se apropie de căruță, iar martorii care l- au văzut în acea zi în timp ce se întorcea spre casă au văzut că nu avea niciun lemn furat.
Petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și a susținut că nu a furat nimic de la nimeni.
În drept, petentul nu și- a motivat plângerea.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Petentul a solicitat ascultarea în calitate de martori pe S. I., C. P., S. G..
Petentul a depus la dosar înscrisuri: copie certificat medico legal (f.4), notă probe (f. 22,30).
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
Intimata a precizat că agentul constatator a reținut că numitul A. D. a sustras materialul lemnos în data de xx.xx.2012, iar fapta a fost constatată în prezența martorului B. C., contravenientul refuzând să se supună controlului și fugind de la locul faptei. Intimata a susținut că martorul B. C. a văzut cum petentul a încărcat lemne în căruță dintr- o grămadă, a asistat la schimbul de replici dintre pădurar și contravenient și a vazut cum acesta din urmă a plecat cu căruța, din aceasta căzând toporul. De asemenea, intimata a precizat că martorul S. B., care se afla în pădure pentru a încărca masă lemnoasă pe platformă, l-a făcut atent pe pădurarul I. C. întrucât a văzut masă lemnoasă în două atelaje hipo. Intimata a susținut că le-a solicitat celor două persoane care conduceau atelajele hipo documentele de transport. Intimata a arătat faptul că toporul confiscat de la petent nu se folosește la cules de bureți, operând prezumția că toporul a fost folosit la sustragerea materialului lemnos.
Intimata a susținut că certificatul medico legal depus de către petent la dosar nu are relevență în cauză atât timp cât situația de fapt poate fi dovedită cu martori.
Intimata a menționat că procesul verbal întrunește condițiile prevăzute de OG nr. 2/2001, iar în acord cu prevederile art. 16, art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 6 din Conv CEDO procesul verbal are forță probantă și constituie dovada situației de fapt reținută, atât timp cât contestatorul nu va fi în măsură să demonstreze o altă situație de fapt prin prezentarea unei probe contrarii.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martorul B. C. și audierea agentului constatator I. C..
Intimata a depus la dosar copie și original de pe procesul verbal seria BT nr. xxxxxxx/xx.xx.2012 (f.5,17), fișa de calcul privind valoarea pagubelor provenite din materialul lemnos sustras produse de numitul A. D. (f.6), declarație B. C. (f.7), raportul agentului constatator (f.8), copie de pe confirmarea de primire a procesului verbal (f.27), declarație S. B. (f.31), fotografie (f.39), copie de pe notă de relații pentru pădurar F. V. (f.43).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți, proba cu martorii S. G., P. E.pentru petent, proba cu martorii B. C., S. B. pentru intimată, considerându- le legale, pertinente și concludente și utile pentru soluționarea cauzei. Instanța a respins proba cu interogatoriul agentului constatator I. C. solicitată de petent.
La termenul din data de xx.xx.2013, în acord cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 a procedat la luarea unei declarații petentului.
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria BT nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012, întocmit de intimata Direcția Silvică Botoșani, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 și sancționată de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 171/2010, cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 și sancționată de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. f din Legea nr. 171/2010 și sancționată de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, constatându- se că la data de xx.xx.2012, ora 1600, a sustras cantitatea de 0,5 m3 material lemnos din partida 48145C, fapta fiind produsă în grup împreună cu A. P., a avut o atitudine recalcitrantă și a fugit de la locul faptei, aducând injurii și amneințări.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria BT nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012 nu a fost semnat de către petent, fiindu- i comunicat acestuia la data de xx.xx.2012.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).
Calificarea faptei ca ";acuzație în materie penală"; are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31- 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de "stabilire legală a vinovăției"; în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
În prezenta cauză, instanța constată că procesul- verbal seria BT nr. xxxxxxx/xx.xx.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Instanța reține că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 Constituie contravenții silvice următoarele fapte: b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare; f) refuzul de a se supune controlului circulației materialelor lemnoase, al depozitelor de materiale lemnoase și instalațiilor de prelucrare a materialelor lemnoase ori împiedicarea efectuării acestui control.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție este susținută de raportul agentului constatator (f.8), care se coroborează cu declarațiile martorilor S. B. (f.46) și B. C. (f.42). Astfel, martorul B. C. a arătat că a observat două atelaje trase de cai în care se încărcau lemne, iar, la un moment dat, pădurarul a strigat la oamenii din căruțe să arate documentele, însă aceștia nu s- au oprit, ci au plecat, având lemne în căruță, iar în timp ce atelajele erau în mișcare au cazut niște topoare din acestea. De asemenea, martorul S. B. a arătat că a observat două caruțe încărcate cu crengi, unele mai mai groase, altele mai subțiri, întinse pe toată lungimea căruțelor care ieșeau din pădure pe drumul forestier, iar pădurarul a strigat la oamenii care erau în căruțe să se oprească, însă aceștia și- au contin uat drumul.
Declarația martorului S. G. se referă însă la un incident petrecut între petent și fiul acestuia și cinci persoane pe care martorul nu le- a putut identifica, acesta arătând că nu a stat cu petentul și fiul acestuia întreaga perioadă și nici nu a văzut mașina din care au coborât cele cinci persoane, martorul nefiind convingător în declarațiile sale în condițiile în care nu a fost în măsură să identifice acele persoane și să precizeze ce fel de mașină a fost.
De asemenea, declarația martorei P. E.se referă la un incident petrecut între petent și fiul acestuia și cinci persoane pe care martorul nu le- a putut identifica.
Însă, instanța reține din declarațiile celor doi martori S. G. și P. E.că ambii au arătat că au observat brațe de crengi și vreascuri în căruța petentului.
În cauză, raportat la cele reținute, petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale și din declarația dată în fața instanței nefiind susținute de niciun mijloc de probă. De asemenea, instanța remarcă poziția oscilantă a petentului, care în cuprinsul plângerii contravenționale a susținut că nu a furat niciun lemn, că a fost în pădure doar la cules de bureți, iar în declarația dată în fața instanței petentul a recunoscut că a luat niște brațe de lemne care erau în paza altui pădurar.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul A. D. se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ - care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că pericolul social concret al faptelor săvârșite de petent a fost unul ridicat în condițiile în care petentul a săvârșit în aceleași circumstanțe de loc și timp un număr de trei fapte.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor și remarcă că petentul a fost sancționat cu amenda minimă prevăzută de lege pentru fiecare dintre cele trei fapte.
Instanța remarcă faptul că petentul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru cele săvârșite, și având în vedere gravitatea faptelor pe care petentul le-a săvârșit, și gradul ridicat de pericol social al faptelor, precum și faptul că sancțiunile cu amendă aplicate petentului au fost la nivelul minim prevăzut de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunilor poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială, neimpunându- se sancțiunea avertismentului.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. D., împotriva procesului-verbal de contravenție seria BT nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012 în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică Botoșani, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. D., cu domiciliul în orașul Flămânzi, str. X, jud. Botoșani în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică Botoșani, cu sediul în mun. Botoșani, str. Pacea, nr. 47, jud. Botoșani, cu privire la procesul verbal de constatare a contravenției silvice seria BT nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, xx.xx. 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Rezolutiune contract de vanzare cumparare. Vicii ascunse | actiune in regres → |
|---|
