Pretentii. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 44 din data de 09.09.2013
Dosar nr. xxxxx/193/2012 Pretenții
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
Ședința publică din data de xx.xx. 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE -
GREFIER -
SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxx
Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A. - prin lichidator judiciar Dascălu Constantin, în contradictoriu cu pârâta B. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. B. D. pentru pârâtul lipsă, lipsă fiind și reclamanta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s- a depus la dosar întâmpinare de către pârât și precizări din partea reclamantei.
Instanța acordă cuvântul apărătorului pârâtului cu privire la excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada 14.12.2004 - 21.07.2009 avocat B. D. pentru pârât arată că își menține cererea și solicită admiterea excepției, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 07 august 2012, termenul de trei ani fiind depășit.
Raportat la susținerile reclamantei, apărătorul pârâtului învederează că pârâtul nu a avut contract încheiat cu reclamanta, arată că într-o perioadă, reclamanta încasa și apa meteorică.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, apărătorul pârâtului arată că reclamanta nu a ținut cont de prevederile art. 720 indice 1 din vechiul Cod de procedură civilă, arătând faptul că pârâtul și- a schimbat domiciliul, iar reclamanta avea știință de acest lucru, cu toate acestea, înscrisul de soluționare a litigiului pe cale amiabilă i- a fost comunicat la vechea adresă, deși reclamanta avea cunoștință de faptul că pârâtul și-a schimbat domiciliul.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată apărătorul pârâtului arată că suma solicitată reprezintă penalitățile pentru perioada 17.09.2009 - 23.10.2010 fără ca reclamanta să arate baza la care au fost calculate penalitățile.
Instanța respinge ca neîntemeiată excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de către pârât, având în vedere că procedura prealabilă a concilierii este specifică litigiilor între profesioniști, părțile în prezenta cauză sunt o persoană juridică și o persoană fizică, nefiind profesioniști, în accepțiunea noțiunii definită în art. 3 alin. 2 din Codul Civil.
Instanța unește soluționarea excepțiilor prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009 invocată de pârât și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârât cu fondul.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Av. B. D., pentru pârât, solicită admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii formulată de reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 07.08.2012, pe rolul Judecătoriei Botoșani - Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr. 12106/193/2012, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții prin care reclamanta S.C. APA GRUP S.A. reprezentată prin lichidatorul judiciar Dascălu Constantin Lulu, a solicitat obligarea pârâtului B. C. la plata sumei de 33,75 lei, din care: suma de 14,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 14.12.2004-23.10.2010, suma de 13,29 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul restant aferent perioadei 14.12.2004-25.10.2010 și suma de 6,2 lei reprezentând cheltuieli de notificare.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestora, fiind emise facturi lunare care nu au fost refuzate la plată, ceea ce dovedește indirect că acestea au fost recunoscute și acceptate la plată. A precizat reclamanta că facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat, cât și penalitățile de întârziere pentru întreg debitul restant existent la data facturării.
A mai menționat reclamanta că faptul că pârâtul este utilizator a serviciilor prestate de către societatea reclamantă rezultă și din inexistența unei solicitări scrise de debranșare.
Totodată a mai precizat reclamanta că întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciului prestat, în încercarea de a soluționa litigiul pe cale amiabilă a fost notificat pârâtul prin adresa nr. xxxx/26.10.2011, conform art. 7201 Cod procedură civilă, însă pârâtul nu s-a prezentat pentru conciliere la data convocării, fiind încheiat procesul verbal de neprezentare din 17.11.2011.
Reclamanta a mai susținut că penalitățile de întârziere au fost percepute în baza art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 și art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, astfel: în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere de la data de 01.01.2007, în cuantum de 0,05% pe zi întârziere de la data de 01.07.2010 și în cuantum de 0.04% pe zi întârziere de la data de 04.04.2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 din Codul civil, art. 43 din Codul comercial, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006 și Legea nr. 210/2005, OUG nr. 39/2010 precum și art.7201 Cod procedură civilă, art. 77 din Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: încheierea nr. 197/03.03.2011 a Tribunalului Botoșani privind deschiderea procedurii insolvenței (f. 3- f.4), notificarea nr. 2270 din data de 26.10.2011 (fila 5), dovada de comunicare a notificării (fila 6), factura nr. 5720 din 14.11.2011 (f. 7), procesul verbal de conciliere încheiat la data de 17.11.2011 (fila 8); fișă dosar la data de 26.07.2012 (f.9), facturile fiscale emise în perioada 14.12.2004 - 23.10.2010 (f. 10-80), detaliu calcul penalizări (f. 81-164).
Cererea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform dispozițiilor art. 242 alin. ultim din codul de procedură civilă reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă și în lipsă.
Pârâtul B. C., deși a fost legal citat cu mențiunea de a depune întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată și de a se prezenta în instanță personal la interogatoriu, a fost reprezentat în instanță de către apărător și a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, acțiunea fiind introdusă la această instanță cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 720 ind. 1 vechiul Cod de procedură civilă. Pârâtul a susținut că reclamanta a trimis un convocator la adresa X nr. Y, sc. Z, ap. T, mun. Botoșani, care este altă adresă decât cea de domiciliu a pârâtului, acesta locuind la X nr. Y, sc. Z, ap. T, mun. Botoșani încă din 2003. Pârâtul a susținut că reclamanta avea cunoștință de schimbarea de adresă întrucât înainte de a înstrăina vechiul apartament a procedat la rezilierea vechiului contract de furnizare, achitând la zi debitele.
Totodată, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 14.12.2004- 21.07.2009, arătând că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 a fost depășit pentru perioada indicată.
De asemenea, pârâtul a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, motivând că valoarea pretențiilor de 4,27 lei reprezintă penalități calculate de reclamantă fără a arăta care este baza la care au fost calculate penalitățile în condițiile în care la rubrica servicii facturate valoarea înscrisă este zero.
Pârâtul a solicitat admiterea excepțiilor și respingerea cererii de chemare în judecată.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au întemeiat pe dispozițiile art. 35 - 36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale, fișa analitică, notificare, reiese că pârâtul are un debit restant în cuantum de 14,26 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate în perioada 14.12.2004- 23.10.2010 (f. 10-80).
Totodată, din facturile fiscale depuse la dosar (filele 10-80) instanța reține că debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, având în vedere termenele de plată inserate în cuprinsul acestora.
În drept, instanța reține că situației de fapt reținute îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, conform cărora "contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa";.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și împlinite, precum și cele neîmplinite, la data intrării în vigoare a codului civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, invocată de pârât, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Cum în cazul de față pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, instanța constată că pentru debitul aferent facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009 termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței.
Totodată, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 care prevăd că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere calculate pentru debitul aferent facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009, invocată din oficiu, și va respinge acțiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, ca fiind prescrisă.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de către pârât, instanța califică această excepție ca fiind o apărare de fond.
Pe fond, cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 instanța reține următoarele:
Din facturile fiscale emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 (f. 10-80) și din înscrisul numit detaliu calcul penalizări (f. 81-164) instanța constată că facturile depuse la dosar emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 nu conțin contravaloarea unor servicii de furnizare apă prestate de reclamantă.
În același timp, din înscrisurile anterior menționate, instanța constată că sumele înscrise în aceste facturi reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere calculate de reclamantă pentru facturi fiscale emise începând cu data de 18.05.2004, iar sumele înscrise în facturile emise în perioada 19.08.2009-23.10.2010 includ penalități de întârziere calculate pentru facturile emise în perioada 14.12.2004-21.07.2009, penalități cu privire la care instanța a constat că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune și față de care a respins acțiunea reclamantei.
Totodată, în condițiile în care contravaloarea serviciilor de furnizare a apei înscrise în facturile emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 este zero, instanța constată că nu se impune a fi acordate penalități de întârziere pentru aceste facturi. De asemenea, instanța reține apărările pârâtului în acest sens.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 6,2 lei reprezentând contravaloare notificare instanța urmează să- l respingă având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, potrivit art. 1169 Cod civil.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 formulată de reclamanta SC APA GRUP SA în contradictoriu cu pârâtul B. C., ca neîntemeiată și va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009 invocată de pârât.
Respinge acțiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada 14.12.2004- 21.07.2009 ca fiind prescrisă.
Califică excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârât ca fiind o apărare de fond.
Respinge acțiunea privind obligarea pârâtului la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada 19.08.2009- 23.10.2010 formulată de reclamanta SC APA GRUP SA prin lichidator judiciar Dascălu Constantin, cu sediul în mun. Botoșani str. Octav Onicescu nr.3, jud. Botoșani în contradictoriu cu pârâtul B. C., cu domiciliul în mun. X nr. Y, sc. Z, ap. T, jud. Botoșani, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 6,2 lei cu titlu de cheltuieli de notificare ca neîntemeiat.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, xx.xx, 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SGL/ Tehnored. SGL/ 4ex/ 26.07.2013
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | CALIFICAREA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA. PRINCIPIUL... → |
|---|
