plângere contravenţională. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 836 din data de 24.09.2015
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 836
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta SC U T S.R.L. și pe intimata INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TPORTUL RUTIER I.T. NR.7 - INSPECTORATUL DE CONTROL JUDEȚEAN ARGEȘ, având ca obiect - plângere contravențională.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2015, sub numărul de mai sus, petenta SC U T SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 5104105 încheiat la data de 22.01.2015 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta arată că la data de 22.01.2015, ora 17.00, pe raza localității Costești, județul Argeș, a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare VS-19-UNG și semiremorca cu nr. de înmatriculare IS-94-UVI ce aparțin societății. La momentul controlului, conducătorul auto era numitul U Costică căruia i s-a adus la cunoștință faptul că a circulat de la începutul cursei cu aparatul tahograf defect.
Petenta învederează că nu s-a pus în pericol buna desfășurare a circulației. De asemenea, arată că art. 16 din Regulamentul CE nr. 3821/1985 prevede că atunci când defecțiunea apare în timpul călătoriei, aceasta trebuie remediată într-o săptămână, conducătorul fiind în termenul de 7 zile specificat.
Întrucât nu a creat nicio stare de pericol, solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În probațiune, petenta solicită proba cu înscrisuri, depunând odată cu prezenta cerere și procesul verbal contestat în copie (f. 5).
Petenta nu își întemeiază în drept plângerea contravențională.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, stabilită potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din dovada de achitare a taxei de timbru de la fila 22.
Ulterior, la data de 12.03.2015, petenta a depus un extras ONRC pentru a face dovada calității de reprezentant legal a numitului U V I (f. 23-26).
Legal citată, intima a formulat întâmpinare (f. 37-42) prin care solicită respingerea plângerii contravenționale pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Intimata a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Inspectoratului Teritorial nr. 7, arătând că ISCTR are în structura sa 8 inspectorate teritoriale, fără personalitate juridică, conform art. 5 alin. (1) din OG nr. 26/2011.
De asemenea, a mai invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, deoarece procesul verbal a fost primit prin Posta Atlassib Curier Rapid la data de 28.01.2015, iar plângerea a fost înregistrată la instanță la data de 18.02.2015, cu depășirea termenului imperativ de 15 zile.
Cu privire la legalitate, arată că procesul verbal întrunește toate condițiile imperative prevăzute de art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001.
Referitor la pericolul social, precizează că fapta este considerată ca având un grad de pericol social ridicat, prin stabilirea de către legiuitor a unui cuantum al amenzii ridicat. Agentul constatator a individualizat corect și legal sancțiunea aplicată, orientându-se către minimul prevăzut de lege.
Cu privire la temeinicie, în esență, precizează că petenta nu a făcut dovada că aparatul tahograf funcționa corect pentru a înlătura prezumțiile de legalitate și validitate ale procesului verbal. De asemenea, arată că formularul de control în trafic (f. 45), nu a fost semnat de către conducătorul auto ceea ce face dovada săvârșirii faptei.
Intimata învederează că aparatul tahograf era defect de la plecarea în cursă, fapt ce rezultă din absența vârfurilor ce stabilesc parcursul vehiculului, conform celor 7 diagrame pentru perioada 16-22.01.2015. În plus, șoferul verificat figura în perioada 02.12.2014, ora 08.00-16.01.2015, ora 16 în concediu sau repaus, însă de pe diagramă reiese că activitatea sa a început la ora 09.50.
Dispozițiile legale în domeniu interzic plecarea în cursă cu un tahograf defect, iar dacă defecțiunea se constată pe traseu este obligat să-l repare dacă vehiculul nu se întoarce la sediu în termen de o săptămână de la data constatării. În acest sens, arată că termenul era depășit, deoarece descărcarea se efectua în Bacău, controlul s-a efectuat în localitatea Costești, jud. Argeș, iar sediul petentei se află în localitatea Vaslui.
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 27/2011, OG nr. 37/2007 și Regulamentul (CE) 561/2006.
În probațiune, solicită proba cu înscrisuri, pe care le depune odată cu prezenta întâmpinare (f. 44-48).
Deși a fost legal citată, petenta nu a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 25.06.2015, instanța a respins excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a intimatei, invocate de către intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiate pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de la această dată.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, pe care o consideră admisibilă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 alin. (1) C.proc.civ.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.01.2015, ora 16.10, cu ocazia controlului efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR pe DN 65A km 7 în dreptul localității Costești, județul Argeș, a fost oprit și verificat ansamblul auto format din autotractor cu numărul de înmatriculare VS-19-UNG și semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-09-UVI utilizat de către societatea petentă și condus de către conducătorul auto U C. În urma controlului, s-a constatat că aparatul tahograf era defect de la începutul călătoriei, iar deficiența constatată a fost ";absența vârfurilor ce stabilesc parcursul kilometric al autovehiculului";, conform diagramelor utilizate pentru perioada 16-22.01.2015 (f. 46-47).
Așadar, inspectorii ISCTR au întocmit formular de control în trafic seria LS nr. 51041016/22.01.2015 ce nu a fost semnat de conducătorul auto, întrucât a refuzat să-l semneze și să-l primească și nici nu au fost formulate obiecțiuni (f. 45).
Pentru aceste motive, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 14 din OG nr. 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. (1) lit. a) din OG nr. 37/2007 prin procesul verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 5104105/22.01.2015 (f. 5). Procesul verbal a fost semnat de martorul asistent, întrucât societatea petentă nu era prezentă la întocmirea acestuia.
Procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 28.01.2015 prin poșta Atlassib curier rapid (f. 48 verso).
Cu titlu preliminar, instanța arată că din interpretarea art. 37 din OG nr.2/2001, rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Or, din punct de vedere logic, punerea sa în executare nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.
În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.
Verificând procesul-verbal în cauză sub aspectul legalității și temeiniciei, instanța constată că acesta nu este afectat de niciun viciu care să atragă anularea.
Astfel, instanța reține că viciile care afectează legalitatea procesului-verbal pot atrage nulitatea relativă sau nulitatea absolută a acestuia. Potrivit Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 22/2007, în procedura recursului în interesul legii, obligatorie pentru prezenta instanță, nulitatea absolută intervine pentru neregularitățile prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001, iar nulitatea relativă pentru cele prevăzute la art. 16 din OG nr. 2/2001. Potrivit art. 105 Cpc (art. 175 și art. 176 NCPC), nulitatea relativă este condiționată de dovedirea existenței unei vătămări aduse petentului, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Nulitatea absolută implică faptul că existența vătămării este prezumată de lege.
În acest cadru, instanța observă că procesul-verbal cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel încât nu se impune anularea.
De asemenea, se constată că petenta nu a invocat aspecte de nulitate relativă ale procesului verbal.
În sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă.
În sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă.
Spre exemplu, în hotărârea Anghel contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumție de nevinovăție.
Însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul Anghel, fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale. În aceeași ordine de idei, în cauza Bendenoun contra Franței, din data de 24.02.1994, Curtea a precizat că și o sancțiune cu amenda poate duce la considerarea acuzației agenților statului ca fiind suficient de importantă pentru a justifica considerarea ei ca o "acuzație în materie penală";. În cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999, Curtea a arătat că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât și cea aplicabilă, luând în considerare limitele maxime și minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin comparație cu amenzile penale.
În speța de față, sancțiunea aplicată nu implică conotații pe care individul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, chiar dacă cuantumul este relativ ridicat.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, considerăm că una dintre limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. În situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Este evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal. În sprijinul acestei afirmații se poate aduce și argumentul că și Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni.
Așa cum rezultă din actele dosarului, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator în urma verificării diagramelor utilizate pentru perioada 16-22.012015.
În cauză, instanța constată că ne aflăm în prezența unei contestații civile, iar petentul are sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 1169 C.civ raportat la art. 129 alin. (1) C.proc.civ.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a susținut că va face dovada unei alte realități decât a celei reținute prin procesul verbal, dar nu a înțeles să o și probeze în concret, deși a avut posibilitatea în cadrul prezentului litigiu.
În ceea ce privește apărarea petentei conform căreia se afla în termenul de 7 zile pentru a remedia defecțiunea aparatului tahograf, instanța o apreciază ca fiind nefondată.
Potrivit art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 3821/1985, ";(1) În eventualitatea defectării aparaturii sau a unei funcționări defectuoase, angajatorul îl prezintă pentru repararea lui de către tehnicianul autorizat sau atelierul autorizat, în cel mai scurt timp. Dacă vehiculul nu se poate întoarce la sediul operatorului în timp de o săptămână, calculată din ziua în care la aparatură s-a constatat defectarea sau funcționarea defectuoasă, reparația se realizează în cursul călătoriei. Măsurile luate de statele membre în conformitate cu articolul 19 pot conferi autorităților competente puterea de a interzice folosirea unui vehicul în cazul în care defecțiunea nu a fost remediată aș a cum se prevede în alineatele anterioare. (2) În intervalul în care aparatura este inutilizabilă sau funcționează defectuos, conducătorii auto trebuie să înregistreze în foaia sau foile de înregistrare sau pe foaia temporară care se atașează la foaia de înregistrare toate informațiile privind diferitele perioade de timp în care aparatura nu a înregistrat corect";.
După cum s-a reținut în situația de fapt, ce nu a fost răsturnată de către petentă, aparatul tahograf era defect încă de la plecarea în cursă, respectiv de la data de 16.01.2015, iar prevederile indicate fac referire la o defecțiune ce ar apărea pe parcursul călătoriei. Prin urmare, instanța consideră că dispoziția nu este aplicabilă în speță.
Față de ansamblul probatoriu, fapta a fost reținută și sancționată în mod corect de către agentul constatator prin procesul verbal seria ISCTR nr. 5104105/22.01.2015.
Astfel, constatând că procesul că procesul verbal este în mod legal întocmit și situația de fapt expusă corespunde realității, urmează a analiza proporționalitatea dintre amenda de 8.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) pct. 14 din OG nr. 37/2007 și fapta săvârșită.
Analizând sancțiunea aplicată și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța are în vedere și dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic întocmit.
Totodată, instanța constată că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie ";proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite"; și art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit căruia sancțiunea se aplică ";în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001, ";Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune";.
Din această perspectivă, dacă nu rezultă din actul de constatare și sancționare a contravenției, dar nici din probele administrate, împrejurări care să conducă la concluzia unui pericol social ridicat și care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, se apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului. În acest sens, instanța are în vedere și fișa operatorului de Transport SC U T SRL (f. 44), din cuprinsul căreia reiese că anterior săvârșirii contravenției ce face obiectul prezentei cauze, nu au fost evidențiate alte abateri.
Totodată, fapta săvârșită nu a pus în pericol siguranța circulația pe drumurile publice, întrucât nu au fost reținute împrejurări deosebite de către agentul constatator la momentul constatării.
În consecință, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a-i atrage atenția contestatoarei asupra consecințelor nerespectării normelor legale, iar îndreptarea comportamentului său se poate realiza și prin această sancțiune. De asemenea, instanța atrage atenția contravenientei asupra respectării cu strictețe pe viitor a dispozițiilor legale.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentă și va modifica procesul verbal de contravenție seria ISCTR nr. 5104105/ 22.01.2015 întocmit de intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertisment.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta SC U T SRL, prin administrator U V I, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier IT nr. 7- Inspectoratul de Control Argeș.
Înlocuiește amenda în cuantum de 8.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 5104105 din 22.01.2015 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se va depune la Judecătoria Costești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2015.
Jud. OGS
| ← anulare act contract de vânzare cumpărare. Jurisprudență... | fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
