reziliere contract. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 800 din data de 14.09.2015
Sentința civilă nr.800
Ședința publică din data de 14.09.2015
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta G M în contradictoriu cu pârâtul T D D, având ca obiect- reziliere contract.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, la data de 14 noiembrie 2014, sub nr.3592/214/2014, reclamanta G M a solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâtul T D D să dispună rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.1.100/23.03.2006 la Biroul Notarului Public Carmen Grecu; de asemenea a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de întreținere încheiat la data de 23 martie 2006 și autentificat sub numărul 1.100 la Biroul Notarului Public Carmen Grecu, pârâtul s-a obligat să o întrețină pe reclamantă până la sfârșitul vieții acesteia, iar la decesul acesteia, să o înmormânteze și să îi facă toate obiceiurile creștinești. Reclamanta a precizat că, deși este bolnavă și are nevoie de ajutor, pârâtul nu și-a dus la îndeplinire obligațiile prevăzute în contract, aceasta fiind ajutată în fapt de tatăl pârâtului, care este și ginerele său, TMN. De asemenea, reclamanta a menționat că pârâtul nu a îndeplinit obiceiurile creștinești nici pentru soțul acesteia G A. G, "refuzând tot ce este prevăzut în contractul de întreținere susmenționat..";, motive pentru care a solicitat desființarea contractului de întreținere, iar "pârâtul să fie obligat să-mi restituie toate bunurile mobile și imobile prevăzute în acest contract de întreținere și să-mi respecte dreptul de proprietate și posesie asupra lor.";.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și a depus, în copie, următoarele documente: cartea de identitate (f.5), contract de întreținere (f.6-7), certificat de deces (f.8), adeverință (f.17). ulterior, reclamanta a solicitat că dorește administrarea probei testimoniale, fiind propuși spre audiere martorii N M.M și N T.M
În drept, cererea nu a fost motivată.
La data de 30 decembrie 2014, reclamanta a formulat o cerere de ajutor public judiciar, iar prin încheierea din data de 20 martie 2015, instanța a încuviințat cererea acesteia și a dispus scutirea de la plata taxei de timbru.
La termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, instanța a încuviințat probele cu înscrisuri, cea testimonială și, din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Reclamanta G Gh. M este bunica maternă a pârâtului T N. D D.
Reclamanta și soțul acesteia G A. G au încheiat cu nepotul acestora, pârâtul din prezenta cauză, un contract de întreținere la data de 23 martie 2006. Contractul a fost autentificat la aceeași dată, la Biroul Notarului Public Carmen Grecu din orașul Costești, jud.Argeș.
Prin respectivul contract reclamanta și soțul acesteia, au transmis nepotului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Recea, sat Recea, județul Argeș, compus din suprafața de 1.290 mp teren curți-construcții și 1.456 mp teren arabil; o casă de locuit, cu două camere, cu suprafața de 32,14 mp; un fânar, în suprafață de 57,06 mp din chirpici; o bucătărie de vară cu suprafața de 24,59 mp din chirpici; un pătul, cu suprafața de 36,80 m.p.
Nepotul-pârât, T N. D D, s-a obligat prin acest contract să îi întrețină pe bunicii săi "la vreme de neputință și boală, la domiciliul nostru specificat mai sus, până la încetarea din viață, sarcină care constă în asigurarea de: locuință, hrană, îmbrăcăminte, îngrijire, medicamente, iluminat, încălzit, tratamente medicale, la nevoie spitalizare și tot ce este necesar pentru un trai decent, iar la deces să ne înmormânteze și să ne facă toate obiceiurile locale.";.
Bunicul pârâtului, G A. G a decedat la data de 28 decembrie 2006 (certificat de deces seria DP nr.503836).
În gospodăria transmisă de bunici pârâtului locuiesc reclamanta, pârâtul și soția acestuia, precum și părinții pârâtului, respectiv fiica reclamantei și ginerele său (mandatarul T M. N, f.53).
II.În drept
a) Aplicarea legii în timp
Cu titlu preliminar, instanța precizează că, pretențiile reclamantei au drept cauză juridică existența unui contract, încheiat în anul 2006, deci înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 (01.10.2011). Așadar, instanța va analiza regulile care privesc aplicarea legii în timp.
Astfel, potrivit art.6 alin.(2) din Codul Civil din 2009 și art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii lor."; De asemenea, potrivit art.6 alin.(6) din același cod civil și art.5 alin.(2) din Legea nr.71/2011 "Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.";
În acest context, instanța reține că rezoluțiunea contractului se supune regulilor de drept material prevăzute de Codul Civil de la 1864 (Vechiul Cod Civil), astfel că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil din 2009 (Noul Cod Civil).
b)Prevederile contractuale relevante
Potrivit contractului de întreținere încheiat la data de 23 martie 2006 și autentificat prin Încheierea nr.1.100 la aceeași dată la Biroul Notarului Public "Carmen Grecu"; din orașul Costești, județul Argeș, reclamanta G Gh.M și soțul său G A. G au transmis, "în deplină proprietate și posesie, cu titlu de întreținere nepotului nostru de fiică T N. D D, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Recea, sat Recea, județul Argeș, tarlaua 24, parcelele 2284-2287, identificat cadastral sub nr.263, compus din: suprafața de 2.666 mp, din măsurătorile cadastrale a rezultat o suprafață totală, reală, de 2.746 mp, distribuită astfel: 1.290 mp teren curți-construcții și 1.456 mp teren arabil, între vecinii: la Nord - A M și G V, la Est-drum stradal, la Sud - N M, N Il și T N și la Vest - drum acces, o casă de locuit (C1), în suprafață construită la sol de 32,14 mp, din lați cu pământ, cu două camere, acoperită cu internită, un fânar (C2), în suprafață construită la sol de 57,06 mp, din chirpici, acoperit cu țiglă, o bucătărie de vară (C3), în suprafață construită la sol de 24,59 mp din chirpici, acoperită cu internită și un pătul (C4), în suprafață construită la sol de 36,80 mp, din lați cu pământ, acoperit cu țiglă, construcții situate pe terenul descris mai sus, limitele și configurația imobilului, fiind cele din schița de amplasament, avizată sub nr.928 din 22.01.2006, de ANCPI-OCPI Argeș, ce face parte din prezentul contract, cu obligația din partea dobânditorului de a ne întreține la vreme de neputință și boală, la domiciliul nostru specificat mai sus, până la încetarea din viață, sarcină care constă în asigurarea de locuință, hrană, îmbărăcăminte, îngrijire, medicamente, iluminat, încălzit, tratamente medicale, la nevoie spitalizare și tot ceea ce este necesar pentru un trai decent, iar la deces să ne înmormânteze și să ne facă toate obiceiurile locale.";.
c)Dispozițiile legale aplicabile
Potrivit art.969 din Codul civil de la 1864, "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.";
Art.1073 din Codul civil de la 1864 prevede faptul că "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";.
Conform art.1020 din Codul civil de la 1864 "Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.";, iar potrivit art.1021 "Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.";
III.Opinia instanței
Instanța reține în primul rând că reclamanta din prezenta cauză a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat cu pârâtul în anul 2006.
Instanța precizează că în concepția Codului civil de la 1864, contractul de întreținere era un contract nenumit, nereglementat de Codul civil sau alte legi, fiind o creație a practicii judiciare, fiind astfel supus regulilor generale în materia obligațiilor și a contractelor.
În aceste condiții, instanța ar trebui să verifice îndeplinirea condițiilor rezoluțiunii contractului, prin raportare la speța dedusă judecății: să existe o neexecutare, fie și parțială, dar importantă a contractului; neexecutarea să îi fie imputabilă debitorului; punerea în întârziere a debitorului. De asemenea, având în vedere că rezoluțiunea semnifică desființarea contractului care poate fi cerută doar de creditorul obligației neexecutate, instanța precizează că pentru a pronunța rezoluțiunea contractului de întreținere în speță, trebuie să analizeze și dacă reclamanta și-a executat propriile obligații asumate prin contract.
1.În ceea ce privește condiția ca partea care solicită rezoluțiunea să își fi executat obligațiile, instanța reține că specific contractului de întreținere este că creditorul obligației de întreținere transmite dreptul de proprietate în mod instantaneu în patrimoniul debitorului obligației de întreținere, în timp ce obligațiile debitorului se execută succesiv, în timp, până la decesul creditorului, dar și după moartea acestuia prin îndeplinirea obligației de înmormântare și a ritualurilor creștinești.
Așadar, instanța reține că prin încheierea valabilă a contractului de întreținere, la data de 23 martie 2006, dreptul de proprietate asupra imobilelor s-a transmis în patrimoniul pârâtului, astfel că reclamanta și soțul acesteia și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
2.Referitor la condiția de existență a unei neexecutări a contractului, instanța menționează că în contractul de întreținere neexecutarea obligațiilor poate fi totală, dar poate fi și parțială, cu condiția de a constitui o neexecutare substanțială a obligațiilor asumate.
Pentru a analiza această condiție, instanța arată că din probele administrate reiese că reclamanta, în vârstă de peste 80 de ani, cu probleme de sănătate și cu o pensie lunară de 359 lei (f.35) necesită o îngrijire specifică vârstei, pe care, o primește de la fiica acesteia și ginerele său, care sunt părinții pârâtului.
Această situație de fapt reiese din declarația reclamantei și a ginerelui său, în calitate de mandatar, coroborate cu declarațiile martorului N M ("Reclamanta este șchioapă și nu se poate descurca singură. Știu că ginerele și soția acestuia au grijă de ea...";).
Instanța reține în primul rând că pârâtul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că ar fi prestat în vreo modalitate întreținerea la care s-a obligat. În al doilea rând, instanța notează că pârâtul a declarat că "a ajutat-o pe reclamantă cât a putut";, achitând facturile de electricitate în proporție de 50%, cealaltă jumătate fiind plătită de tatăl său. De asemenea, instanța reține că pârâtul a afirmat în fața instanței că reclamantei nu îi lipsește nimic, lemnele de iarnă, hainele și medicamentele sunt cumpărate de reclamantă însăși din pensie, iar mâncare i-a mai dus, atunci când nu îi ducea fiica acesteia (respectiv mama pârâtului).
Față de aceste declarații, o primă întrebare care se naște este, în ce măsură o pensie în cuantum de 359 lei ar ajunge unui om pentru a cumpăra lemne pentru iarnă, haine și medicamente. În ceea ce privește obligația de a da hrană bunicii sale, instanța precizează că aceasta are caracter permanent și nu se declanșează doar atunci când alte persoane (care nu s-au angajat prin contract în acest sens), nu au posibilitatea (fizică sau materială) de a duce de mâncare unui om bătrân și bolnav. În plus, instanța menționează că în absența unei clauze exprese, nu prezintă relevanță faptul că beneficiarul întreținerii are suficiente mijloace materiale (ceea ce nu este cazul în prezenta speță), deoarece obligația convențională de întreținere nu se confundă cu obligația legală, când acordarea întreținerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptățit să o primească.
Instanța îi atrage atenția pârâtului că necesitățile unui om aflat în scaun cu rotile, așa cum a afirmat pârâtul însuși că s-ar afla, bunica sa, reclamanta din prezenta cauză, sunt permanente și stringente, deoarece un om cu o dizabilitate motorie este în mod evident dependent total de îngrijirea pe care o primește de la cei din jur. Așadar, instanța nu poate fi de acord cu afirmațiile pârâtului că prestează întreținere atunci când poate sau când nu o prestează alții, o asemenea atitudine neputând fi considerată ca îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, care stipulează că pârâtul, pe spezele sale proprii, trebuie să asigure reclamantei un trai decent.
Totodată, instanța subliniază că de esența contractului de întreținere este ca obligația de întreținere să se acorde în natură, personal de către debitorul acestei obligații, astfel că persoana debitorului nu poate fi substituită în îndeplinirea obligațiilor de nimeni altcineva, fără ca părțile contractului să fi își fi manifestat acordul în acest sens; or, în prezenta cauză, nu s-a dovedit faptul că reclamanta G M și soțul său, G A. G ar fi fost de acord să substituie persoana debitorului-pârât, nepotul lor, cu persoana fiicei, care prestează în fapt întreținerea.
Instanța nu poate primi nici susținerile pârâtului, potrivit cărora nu a fost lăsat să presteze activități în gospodărie pentru reclamantă, deoarece nu sunt susținute de niciun mijloc de probă și sunt contrazise de declarațiile reclamantei, ale ginerelui său și ale martorului audiat în cauză, care a afirmat că pârâtul și soția acestuia merg la serviciu, dar cu toate acestea "l-am mai văzut pe nepotul T D D muncind în curte împreună cu soția sa";.
De asemenea, instanța reține că din afirmațiile reclamantei și ale ginerelui său, în calitate de mandatar al acesteia, pârâtul nu și-ar fi îndeplinit nici obligația de a-l înmormânta pe bunicul său, G A. G, și nici de a-i face ritualurile creștinești, așa cum reiese din declarația martorului N M ("Știu că ginerele și soția acestuia îi fac pomenile lui G G.";); instanța notează că nici pârâtul nu a adus dovezi contrare de natură să răstoarne cele susținute de reclamantă, ginerele său și de martor.
În concluzie, instanța va reține din probele administrate că pârâtul T D D nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat în anul 2006 cu bunicii săi, reclamanta și soțul acesteia, G A. G, în prezent decedat.
De asemenea, instanța precizează că specific obligației de întreținere este caracterul intuituu personae, alegerea persoanei care urmează să presteze întreținere, constituind prin excelență o chestiune de încredere, astfel că întreținerea se acordă personal, succesiv și complet, or astfel cum s-a arătat deja, pârâtul nu a dovedit îndeplinirea niciuneia dintre aceste condiții.
Tot în acest context, instanța atenționează pârâtul că îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor derivând din raporturile contractuale pe care le are cu bunica sa (reclamanta din prezenta cauză) nu pot fi influențate de raporturile pe care le are cu familia sa (părinți și frate) și de nemulțumirile pe care le are în acest sens. Instanța subliniază cu acest prilej, că obligațiile contractuale asumate prin contract, de a o întreține pe bunica sa, cu toate cele necesare unui trai civilizat, trebuiau îndeplinite de pârât în mod constant, indiferent că aceasta primea ajutor și din altă parte (în speță de la fiica și ginerele acesteia).
3. Existența unei culpe a debitorului în neexecutarea contractului
Cu această ocazie, instanța precizează că în materia obligațiilor de rezultat (cum sunt și cele rezultate din contractul de întreținere)sarcina probei se împarte între creditor și debitor, astfel: creditorul trebuie să dovedească existența obligației respective (adică existența contractului de întreținere), după care debitorul trebuie să dovedească, la rândul său, că și-ar fi îndeplinit obligația.
Din probatoriul administrat în prezentul proces, reiese că pârâtul nu a demonstrat o cauză străină, exoneratoare de obligația prestării întreținerii rezultată din contract, nereușind să răstoarne prezumția, astfel că în sarcina sa se va reține că nu și-a îndeplinit, cu vinovăție, obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat cu bunicii săi (reclamanta și soțul său, G A. G).
4. Cu privire la punerea în întârziere a debitorului
Instanța arată că, potrivit regulilor generale în materie contractuală, pentru a se putea pronunța rezoluțiunea contractului, debitorul trebuie să fie pus în întârziere cu privire la executarea obligației sale. Cu toate acestea, dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, respectiv caracterul alimentar al prestației, termenele de executare au caracter esențial, astfel că debitorul se află de drept în întârziere și nu i se poate acorda un termen de grație pentru acordarea întreținerii.
Nu în ultimul rând, instanța precizează că, raporturile dintre părțile contractului de întreținere conțin o puternică componentă psihologică, în sensul că încheierea acestui tip de convenție are la bază intenția creditorului întreținerii de a obține un sentiment de securitate cu privire la viitorul său material, până la momentul decesului și, de asemenea și cu privire la faptul că vor fi îndeplinite ritualurile de la momentul decesului. Or, câtă vreme creditorului întreținerii i se creează un sentiment de insecuritate din cauza neînțelegerilor și stării tensionate existente în cadrul familiei din care provine și ai cărei membri sunt obligați a presta întreținere, calitatea componentei psihice relevă imposibilitatea continuării raporturilor contractuale dintre părțile acestui contract.
Față de cele prezentate, instanța va considera că pârâtul T D D nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere și de suportare a cheltuielilor de înmormântare și de efectuare a obiceiurilor creștinești față de bunicii săi, reclamanta G M și soțul său, decedat în prezent, G A.G, astfel că sunt îndeplinite condițiile care să justifice rezoluțiunea contractului. În acest sens, instanța va pronunța desfacerea contractului de întreținere încheiat la data de 23 martie 2006 între reclamanta G M și soțul său G A.G, pe de o parte și pârâtul T D D, pe de altă parte, contract autentificat sub nr.1.100 la aceeași dată, la Biroul Notarului Public "Carmen Grecu";, cu consecința revenirii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în patrimoniul reclamantei.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța are în vedere prevederile art.451 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Instanța reține că reclamanta a fost scutită de la plata taxei de timbru aferentă acestui proces, în sumă de 998,25 lei, astfel că în temeiul art.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele de timbru, pârâtul va fi obligat la plata, către stat, a sumei de998,25 lei.
De asemenea, având în vedere cheltuielile efectuate de reclamantă, ocazionate de acest proces, respectiv procura specială dată ginerelui său (f.53) și declarația autentică potrivit căreia nu ar fi beneficiat de ajutor public judiciar timp de 12 luni anterioare declanșării litigiului (f.31-32), instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 99,2 lei, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta G M, în contradictoriu cu pârâtul T D D,.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, autentificat prin Încheierea de autentificare nr.1.100 din data de 23 martie 2006, la Biroul Notarului Public Carmen Grecu.
Dispune revenirea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul reclamantei, ca efect al rezoluțiunii contractului de întreținere.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 998,25 lei reprezentând taxă de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 99,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria Costești.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.09.2015.
Jud. AS
| ← fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | plângere contravenţională. Jurisprudență Cereri → |
|---|
