Plângere contravențională; temeinicie proces verbal de contravenție; condiția ex proprii sensibus
| Comentarii |
|
Judecătoria MANGALIA Sentinţă civilă nr. 937 din data de 20.05.2016
Prin procesul - verbal de contravenție seria PLM nr. ………. din data de ........, petentul .......... a fost amendat cu suma de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 5 alin. (1) din HCL nr. 17/2002, constând în aceea că, la data de ......., ora 1030, a depozitat gunoiul de grajd colectat de la animalele pe care le deține pe terenul aparținând domeniului public al municipiului Mangalia, în zona limitrofă Bălții Blebea, agentul constatator aplicând și măsura complementară de igienizare a zonei până la data de 01.07.2015.
Martorul ........., care a semnat procesul - verbal în calitate de martor asistent, a declarat că nu îl cunoaște pe petent, nu știe dacă acesta deține animale și nu l-a văzut aruncând gunoi de grajd în zona bălții Blebea din Mangalia, ci a semnat actul de sancționare doar pentru a atesta că petentul nu a fost de față la momentul constatării faptei și al încheierii procesului verbal.
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces verbal.
Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că persoana care a întocmit procesul - verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, aceasta fiind polițist local în cadrul Poliției locale Mangalia, împuternicit prin dispoziția nr. .......... din 11.07.2014 a Primarului municipiului Mangalia să constate contravenții și să aplice sancțiuni pentru fapte din domeniul protecției mediului prevăzute în legi, hotărâri și ordonanțe ale Guvernului, dar și în hotărâri ale consiliului local, iar procesul verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, precum și mențiunile prevăzute de art. 16 alin. (1) din același act normativ.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Hotărârea Consiliului local Mangalia nr. 17/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 de lei la 500 de lei, pentru persoane fizice, și de la 1.000 de lei la 2.500 de lei, pentru persoane juridice, aruncarea gunoiului de grajd în alte locuri decât cele amenajate pentru aceasta.
Întrucât petentul .......... ar fi depozitat gunoiul de grajd colectat de la animalele pe care le deține pe terenul aparținând domeniului public al municipiului Mangalia, în zona limitrofă Bălții Blebea, instanța apreciază că, în mod formal, încadrarea faptei în dispozițiile legale menționate anterior este corectă, fiind respectat și principiul legalității sancțiunii prin aplicarea unei amenzi între limitele prevăzute de lege.
Cu toate acestea, în privința temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța constată că sancționarea petentului este neîntemeiată. Astfel, în cazul contravențiilor care nu trebuie probate prin mijloace tehnice de înregistrare, prevederile OG nr. 2/2001 conferă procesului verbal de contravenție o prezumție de temeinicie în virtutea căreia acesta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă. Rațiunea instituirii acestei prezumții este, în principiu, aceea că faptele ce constituie contravenții sunt constatate personal de către agenții constatatori, asigurându-se obiectivitatea perceperii situației de fapt. per a contrario, în ipoteza în care contravenția nu a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, întocmirea procesului verbal, în lipsa altor mijloace de probă, nu mai are un temei legal.
Această interpretare este conformă cu exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, care instituie necesitatea respectării tuturor garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în procedura contravențională. În aplicarea prezumției de nevinovăție în această materie, în cauza Anghel contra României (paragraful 60), Curtea Europeană a statuat că prezumțiile de fapt și de drept nu sunt în totalitate interzise de convenție, dacă nu depășesc anumite limite rezonabile. În ipoteza în care agentul constatator a perceput ex propriis sensibus fapta contravențională săvârșită, aceasta poate constitui o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului și să răstoarne astfel prezumția de nevinovăție, revenind acestuia din urmă sarcina probei contrare.
În cauză, contrar susținerilor intimatei, instanța reține că fapta imputată petentului nu a fost percepută în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, iar martorul .........., care a semnat procesul - verbal în calitate de martor asistent, a declarat că nu îl cunoaște pe petent, nu știe dacă acesta deține animale și nu l-a văzut aruncând gunoi de grajd în zona bălții Blebea din Mangalia, afirmând că a semnat actul de sancționare doar pentru a atesta împrejurarea că petentul nu a fost de față la momentul constatării faptei și al încheierii procesului verbal.
Mai mult decât atât, planșele foto depuse la dosar de intimată relevă depozitarea în zona Bălții Blebea a unor resturi de materiale de construcții (fila 31) și a gunoiului de grajd (filele 32 - 34), însă nu fac dovada, prin ele însele, a faptului că petentul ar fi cel care a încălcat normele referitoare la protecția mediului, prin efectuarea unor depozitări necontrolate ale gunoiului de grajd.
Or, în aceste condiții, sancționarea petentului este vădit netemeinică din moment ce nicio probă administrată în cauză nu demonstrează că acesta ar fi realizat acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenției reținute în sarcina sa, astfel că se impune atât înlăturarea sancțiunii principale a amenzii cât și înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare constând în igienizarea zonei, care are un caracter subsidiar față de sancțiunea principală.
| ← Plângere contravenţie. Jurisprudență Circulaţie rutieră | Plângere împotriva încheierii de carte funciară; notare... → |
|---|
