Desfacerea căsătoriei . Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1879 din data de 25.10.2016
Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, reclamanta C. T.a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.A. ca prin ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, stabilirea domiciliului minorei C. A. M. la locuința reclamantei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 13.01.1990, iar din căsătorie a rezultat copilul A. M., născută la data de ….
Relațiile de familie sun grav vătămate datorită pârâtului care consumă excesiv alcool, provoacă scandaluri și este violent verbal chiar și în prezența minorei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. B, art. 383, art. 400 Cod civil.
În susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu martori, acte și anchetă socială.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost audiat un martor la solicitarea reclamantei și a fost audiată și minora.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 13.01.1990, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei B., jud. B., sub nr. 2/13.01.1990.
Din căsătoria părților au rezultat doi copii, iar dintre aceștia doar A. M., născută la data de … este minoră.
Dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a drepturilor Omului consacră dreptul la respectarea vieții private și familiale, urmărind apărarea individului împotriva oricărei ingerințe arbitrare a puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuși conținutul acestui drept. Familia, ca element natural și fundamental al societății, trebuie să se bucure de ocrotire din partea societății și a statului, ocrotire care se traduce în cazul procedurii divorțului, prin aceea că se recunoaște dreptul soților de a obține desfacerea căsătoriei, în cazul în care continuarea relației nu mai este posibilă. Așa după cum pentru încheierea căsătoriei este necesar consimțământul liber al soților, tot astfel voința lor trebuie să fie luată în considerare atunci când ea se manifestă în sensul desfacerii căsătoriei.
Potrivit dispozițiilor art. 373 lit. B cod civil desfacerea căsătoriei se poate dispune atunci când "datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă";; din analiza textului legal reiese faptul că temeiul divorțului constă în îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor motive, aceste motive să fi vătămat grav raporturile dintre soți, și imposibilitatea continuării căsătoriei pentru cel care cere desfacerea ei.
Din declarația martorului audiat în cauză, instanța apreciază faptul că neînțelegerile dintre soți prezintă un caracter de durată și au atins un nivel de gravitate care împiedică continuarea unei vieți de familie în condiții normale.
În ceea ce privește culpa părților în desfacerea căsătoriei, instanța apreciază că relațiile sunt vătămate din culpa pârâtului.
Din declarația martorului rezultă că pârâtul are o fire violentă, provoacă scandaluri și a alungat-o pe reclamantă de acasă de mai multe ori. A mai precizat martora că pârâtul consumă frecvent băuturi alcoolice.
Pentru aceste considerente, instanța constată că relațiile de familie sunt într-adevăr iremediabil vătămate, iar culpa îi aparține exclusiv pârâtului.
În ce privește cererea reclamantei de revenire la numele avut anterior căsătoriei, instanța constată că cererea este admisibilă și se va dispune în acest sens.
În legătură cu minora rezultată din căsătorie instanța constată că aceasta este crescută și întreținută de mama sa, iar din audierea minorei a rezultat că aceasta are o relație bună cu ambii părinți, mai puțin atunci când tatăl ei consumă băuturi alcoolice, moment în care îi este teamă de acesta.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că este în interesul copilului să fie crescut în continuare de mama sa, astfel că va fi stabilit domiciliul minorei la locuința reclamantei.
În ce privește autoritatea părintească, se constată că în principiu aceasta este exercitată de ambii părinți și doar în situații excepționale poate fi exercitată doar de unul dintre părinți.
Deoarece în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi avut un comportament necorespunzător cu minora, se va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți.
Cu privire la obligația de întreținere a minorei se constată că potrivit art.529 Cod Civil "când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii";.
Deoarece urmează ca domiciliul copilului să fie stabilit la reclamantă, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunare, stabilită cu respectarea prevederilor legale citate mai sus, valoarea pensiei urmând a fi stabilită prin raportate la venitul minim pe economie.
Raportat la modalitatea de soluționare a cauzei va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
| ← Desfacerea căsătoriei . Jurisprudență Minori | Plata unei sume. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
