Plati. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 804 din data de 25.04.2014
Prin cererea înregistrată sub nr.439/260/2014 la data de 11.02.2014 , pe rolul Judecătoriei Moinești, reclamanta SC Compania Regională de Apă Bacău SA a chemat în judecată pe pârâta MD , solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 174,14 lei, din care 172,04 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și 2,10 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30.11.2013 si pana la plata efectivă a debitului și la cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat pârâtei servicii de apă - canal, conform contractului de prestări servicii nr.L.8376 din 10.07.2013 încheiat între SC COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU SA și pârâtă.
Reclamanta a arătat că și-a îndeplinit cu exactitate obligația de alimentare cu apă, fiind întocmite în acest sens facturi fiscale, acestea nefiind contestate de către pârât. Pârâta nu și-a îndeplinit însă obligația asumată prin contract și nu există dovezi privind stingerea obligației.
În temeiul contractului, reclamanta a emis facturi fiscale pentru contravaloarea serviciilor prestate, respectiv facturile fiscale atașate la dosar.
Reclamanta a calculat cuantumul penalităților datorate, conform prevederilor contractuale și art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006.
Reclamanta a susținut că a înștiințat pârâta , prin adresă trimisă cu confirmare de primire cu privire la debranșarea pentru neplata la termen a facturilor, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, taxa poștală aferentă fiind de 4,90 lei. A arătat că această cheltuială nu ar fi fost efectuată dacă obligațiile de plată ar fi fost onorate la timp de către pârâtă, fapt pentru care solicită obligarea pârâtului la plata acestei taxe, considerând-o justificată în aceste condiții.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1350, art.1516, 1719 și art.1771 Cod civil, ale Legii nr.51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități publice, ale Legii nr.241/2006 - legea serviciului de alimentare cu apă și canalizare, ale Regulamentului de organizare și funcționare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare în orașul Moinești, aprobat prin Hotărârea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Bacău nr.44/23.11.2010 și Hotărârea Consiliului Local Moinești nr.128/19.11.2010.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisurile la care face referire în acțiune. Nu a solicitat să aibă loc o dezbatere orală a cauzei.
Pârâta , deși i s-a comunicat un exemplar al formularului de cerere completat de către reclamantă, însoțit de un exemplar al înscrisurilor atașate cererii, un exemplar al formularului de răspuns, nu a comunicat formularul de răspuns completat și nu a înțeles să formuleze apărări sau să-și precizeze poziția procesuală.
Având în vedere că reclamanta nu a solicitat o dezbatere orală a cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.411 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a reținut cauza spre soluționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat o cerere în temeiul titlului X din Noul Cod de procedură civilă referitor la procedura cu privire la cererile de valoare redusă care este scrisă și se desfășoară în integralitate în camera de consiliu.
În cauza de față instanța constată că procedura este admisibilă, având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depășește valoarea de 10.000 lei prevăzută de dispozițiile art.1025 Cod procedură civilă iar raportul juridic pe care pretenția litigioasă se întemeiază nu exclude aplicarea acestei proceduri.
Din probele administrate de instanță, respectiv din înscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații contractuale în baza contractului de prestări servicii nr L.8376 din 10.07.2013 încheiat între SC COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU SA și pârâtă.
Prin contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă reclamnata și-a luat angajamentul de furniza servicii de alimentare cu apă potabilă către utilizatorul MD , pârâta din prezenta cauză, aceasta obligându-se să achite contravaloarea serviciilor la termenele stabilite de părți.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale necontestate de pârâtă și contractul încheiat între pârâtă și furnizor, serviciile la care operatorul s-a obligat au fost efectuate, neexistând însă vreo dovadă că pârâta ar fi achitat contravaloarea acestora. Astfel, reclamanta a prestat în favoarea pârâtului servicii constând în furnizarea apei potabile, în perioada august 2013 - noiembrie 2013, acesteia din urmă revenindu-i obligația corelativă de plată a contravalorii acestor servicii.
În executarea acestor raporturi, reclamanta a emis facturi fiscale în cuantum total de 174,14 lei, din care 172,04 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și 2,10 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30.11.2013, atașate de către reclamantă la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul. Totodată, pârâta nu a tăgăduit nici existența și întinderea debitului invocat de reclamantă și nici natura juridică a obligației sale de plată.
Facturile nu au fost acceptate expres de către pârâtă, dar prin coroborarea documentelor depuse la dosar (contractul incheiat intre furnizorul serviciului de alimentare cu apa si utilizator) rezultă natura raporturilor juridice încheiate de părți.
Coroborând probele administrate, instanța reține că pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, acesta neprezentând dovada efectuării acestor plăți.
La suma datorată potrivit facturilor emise, reclamanta a calculat penalități de întârziere în suma de 2,10 lei calculate până la data de 31.11.2013, la valoarea neachitată, potrivit dispozițiilor contractuale - art.15 din contract, pentru fiecare zi de întârziere, în procent egal "cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare";, așa cum rezultă din facturile fiscale anexate privind calcul penalităților. Procentul de 0,04 % aplicat de reclamantă este procentul legal perceput pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale, în conformitate cu dispozițiile OG 92/2003.
Astfel instanța reține că reclamanta care avea sarcina dovedirii existenței obligației pârâtului de plată a serviciilor prestate, obligație derivată din raporturile contractuale derulate între părți, a făcut pe deplin această dovadă, iar pârâtul nu a făcut dovada achitării acestor obligații sau a neexecutării, la rândul său de către reclamantă a obligațiilor contractuale, deși sarcina dovezii în acest caz revenea acestuia.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.969 C.civ., "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante"; iar conform art.1073 C.Civil creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări. De asemenea, conform dispozițiilor art.1270 din Noul Cod Civil, "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante"; iar potrivit art.1350 din Noul cod civil "orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii";. Art.1516 din Noul Cod civil prevede "creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației";.
Față de aceste considerente și având în vedere textele legale menționate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 174,14 lei, din care 172,04 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și 2,10 lei penalități de întârziere calculate până la data de 31.11.2014 și în continuare până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art.1031 C.proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 54,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și taxe poștale
| ← Partaj. Jurisprudență Partaj | Plata unei sume. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
