Poprire asigurătorie. Creanţă necuprinsă într-un act autentic. Necesitatea existenţei pe rolul aceleiaşi instanţe a acţiunii principale între părţi
| Comentarii |
|
C.proc.civ., art. 452 lit. a)
Potrivit art. 452 lit. a) C.proc.civ., orice creditor a cărui creanţă este constatată prin act neautentic, va putea, o dată cu intentarea acţiunii, să poprească sumele datorate debitorului său de către un al treilea, putând fi supus, după aprecierea instanţei judecătoreşti, la darea unei cauţiuni fixată de aceasta.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1071 din 15 aprilie 1997
Notă. Articolul 452 alin. (2) C.proc.civ. a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 459/2006 (M. Of. nr. 994 din 13 decembrie 2006).
SC S. SA a formulat contestaţie, solicitând desfiinţarea popririi asigurătorii dispuse asupra conturilor sale aflate la terţul poprit - BRCE -până la concurenţa sumei pretinse de creditor.
Prin sentinţa civilă nr. 2998 din 27 august 1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti a respins contestaţia, reţinând că s-au respectat prevederile art. 907-908 C.com. deoarece pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti există între părţi un alt dosar şi a fost achitată cauţiunea stabilită de instanţă.
Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 1492 din 4 noiembrie 1996 a Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că în speţă este vorba de o măsură asigurătorie şi nu sunt aplicabile prevederile art. 453 C.proc.civ., iar art. 452 lit. a) din acelaşi cod lasă la aprecierea instanţei valoarea cauţiunii.
Contestatoarea a declarat recurs, susţinând că Tribunalul Municipiului Bucureşti nu era competent să ia măsura înfiinţării popririi asigurătorii, iar cauţiunea depusă este prea mică faţă de valoarea debitorului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 452 lit. a) C.proc.civ., orice creditor a cărui creanţă este constatată prin act neautentic, va putea, o dată cu intentarea acţiunii, să oprească sumele datorate debitorului său de către un al treilea, putând fi supus, după aprecierea instanţei judecătoreşti, la darea unei cauţiuni fixată de aceasta.
In speţă s-a făcut, deci, o corectă aplicare a textului menţionat, întrucât la data înfiinţării popririi asigurătorii exista pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti o acţiune între aceleaşi părţi, instanţa fiind deci învestită şi cu soluţionarea cauzei principale.
Cu privire la cauţiunea fixată, se constată că aceasta s-a consemnat la dispoziţia Tribunalului Municipiului Bucureşti, iar art. 452 lit. a) C.proc.civ. lasă cuantumul ei la aprecierea instanţei.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.
| ← Sechestru asigurător. Instanţa competentă. Competenţă... | Executare silită mobiliară. Poprire. Cerinţe legale pentru... → |
|---|
