Posesie. Jurisprudență Cereri; Posesie
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1601 din data de 22.09.2016
Prin acțiunea înregistrată în data de 16.02.2012 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. 637/260/2012, reclamanta S. A. a chemat în judecată pârâta P. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 550 mp teren situată în M., str. T., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 959/28.11.1983 a devenit unic moștenitor după defuncta C. C., iar M. M., C. V. și A. S. au fost declarați străini de succesiune. În temeiul certificatului de moștenitor a devenit proprietarul suprafeței de 1100 mp situată în M., str. T. din care pârâta ocupă fără drept suprafața de 550 mp teren. Deși a solicitat pârâtei de mai multe ori să-i lase terenul în proprietate, aceasta a refuzat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555, 556, 563 Cod civil.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 325 lei și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția uzucapiunii cu privire la suprafața de teren ce face obiectul acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii arătând că este proprietar al suprafeței de teren de 550 mp.
Pârâta a arătat că, potrivit deciziei civile nr. 355/04.04.1992 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1977/1992, a primit ca moștenire lotul nr. 3 din masa succesorală rămasă după defuncții săi părinți, A. V. și A. M.. Acest lot include suprafața de teren de 550 mp pretinsă de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei în data de 19.06.2012, pârâta a arătat că nu înțelege să timbreze capătul de cerere privind constatarea calității de proprietar prin uzucapiune, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea din 26.09.2012, instanța a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională având ca obiect acțiunea în constatarea uzucapiunii formulată de pârâta din prezenta cauză.
Prin încheierea din 24.10.2012, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială, proba cu expertiză topo, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială și proba cu expertiză topo.
Prin sentința civilă nr. 376/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr. 637/260/2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active, acțiunea în revendicare formulată de reclamantă fiind respinsă în temeiul acestei excepții.
Prin decizia civilă nr. 667/26.09.2014 pronunțată de T. B. în dosarul nr. 637/260/2012 a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă S. A. împotriva sentinței civile nr. 376/25.02.2014, a fost casată sentința civilă recurată, cauza fiin trimisă spre rejudecare.
În rejudecare, pe rolul Judecătoriei M. dosarul nr. 637/260/2012* a fost înregistrat în data de 06.01.2015.
Prin încheierea din 17.09.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu doi martori, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu doi martori.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei în data de 05.11.2015 reclamanta a arătat că suprafața de teren revendicată este de aproximativ 550 mp terenj arabil situat în M., str. T., având ca vecini calea de acces, str. T., P. D..
Prin încheierea de ședință din 18.02.2016 instanța a încuviințat pentru reclamantă și proba cu expertiză topo.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Potrivit art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Potrivit art. 1133 Cod civil, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 959/28.11.1983(fila 4 dosar) reiese că reclamanta S. A. este unica moștenitoare a defunctei C. C., decedată la 26.06.1983, iar bunurile imobile rămase reclamantei sunt o suprafață de teren de 300 mp curți-construcții situată în M., str. T.. 4, învecinată cu A. V., A. C. și strada, precum și o suprafață de 700 mp teren arabil situată în grădina casei.
Prin decizia civilă nr. 355/04.04.1992 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1977/1992 a fost atribuit pârâtei P. D. lotul nr. 3 compus dintr-o casă cu trei camere, construită din lemn și acoperită ci tablă, magazie, anexă și împrejmuiri, situată în M., str. T. nr. 2, un grajd, teren construcție, curte, grădină în suprafață de 1544 mp.
Din declarația martorului M. C. instanța reține că reclamanta S. A. deține în str. T. din M. o suprafață de teren care este despărțită la mijloc printr-o cale de acces. O parte din acest teren, respectiv o suprafață de aproximativ 300 mp, este ocupată de pârâta P. D., teren care se învecinează la nord cu str. T., iar la est cu P. D..
Din declarația martorului C. C. instanța reține că reclamanta deține în cartierul L. din M. o suprafață de teren ce se compune din două parcele cu dimensiuni cuprinse între 450-500 mp, cele două parcele fiind despărțite între ele de un culoar.
Din declarația martorului L. N. instanța reține că reclamanta S. A. deține o suprafață de teren în cartierul L. din M., jud. B., suprafață de teren care se învecinează cu terenul stăpânit de pârâta P. D..
Instanța nu va reține declarația martorului N.V. având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia cât și faptul că declarația acestui martor nu se coroborează cu declarațiile date de ceilalți martori. Astfel, martorul a declarat că terenul deținut de reclamantă a fost împrejmuit cu gard de scândură construit de pârâta P. D. în anul 2012, dar și că terenul deținut de reclamantă nu se învecinează pe nicio latura cu terenul pârâtei, aspect contrazis de declarațiile celorlalți martori.
Din expertiza topo R.V. M. întocmită în prezenta cauză instanța reține că reclamanta stăpânește o suprafață de teren de 478 mp situată în intravilanul municipiului M., str. T. nr. 4, cu puncte de contur 18-19-20-21-22-23-24-26-27-29-30-31-32-33-5-16-15-14-13-12-11-17-18, conform planșei nr. 1 la raportul de expertiză, iar suprafața de teren de 1544 mp stăpânită de pârâta P. D. în temeiul deciziei civile nr. 355/04.04.1992 este în realitate de 2632 mp având puncte de contur 93-92-91-90-88-89-87-86-85-84-83-82-81-80-79-78-77-76-58-57-55-55*-54-52-51-50-41*-41-40-39-38-35-34-66-67-68-70-71-72-73-98-28-23-22-21-20-95-94-93 conform planșei nr. 1 la raportul de expertiză.
Totodată, din raportul de expertiză reiese că diferența dintre suprafața de 2632 mp stăpânită de pârâta și suprafața de 1544 mp atribuită pârâtei conform deciziei civile nr. 355/04.04.1992 este de 1088 mp și are punctele de contur 79*-78-77-76-58-57-55-54-52-51-50-41-40-39-38*-79* conform planșei nr. 1/1 la raportul de expertiză.
Având în vedere declarațiile martorilor, certificatul de moștenitor nr. 959/28.11.1983, decizia civilă nr. 355/04.04.1992 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1977/1992, dar și concluziile raportului de expertiză R.V. M. instanța reține că pârâta ocupă suprafața de 522 mp din terenul aparținând reclamantei, având punctele de contur 41*-40*-55*-54-52-51-50-41*, având ca vecini la nord P. D., la est P. D., la sud Cale de acces, la vest str. T., conform planșei nr. 1 la raportul de expertiză.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 555 și 563 Cod civil, instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamanta S. A. și pe cale de consecință va obliga pârâta P. D. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 522 mp situată în punctele de contur 41*-40*-55*-54-52-51-50-41* având ca vecini la nord P. D., la est P. D., la sud Cale de acces, la vest str. T., conform planșei nr. 1 la raportul de expertiză R.V. M.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei P. D., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei S. A. cheltuieli de judecată în suma de 2626,5 lei reprezentând onorariu apărător în cuantum de 1000 lei, onorariu experți în cuantum de 1300 lei, taxa de timbru în cuantum de 325 lei și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.
| ← Prejudiciu. folosul nerealizat. Jurisprudență Prejudicii, daune | Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic... → |
|---|
