Prejudiciu de imagine. despăgubiri pentru daune morale. art. 1357 cod civil
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 113/A din data de 09.03.2017
Nu sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulativ impuse prin dispozițiile art. 1357 și următoarele din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conținutul articolelor de presă incriminate nefiind de natură a conferi un caracter ilicit faptelor imputate pârâților, în raport de libertatea de exprimare recunoscută și garantată de prevederile art. 30 din Constituția României, art. 70 din Codul civil și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Libertatea de exprimare este mai largă în cazul în care informațiile de presă vizează persoane publice sau de interes public, decât în situațiile în care acestea vizează alte persoane.
Prin Sentința civilă nr. 256 din 23 februarie 2016, Tribunalul Mureș a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții G. T., s.a…., respingând pe acest considerent acțiunea față de aceștia din urmă, iar pe fondul cauzei, a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantul B. A. împotriva pârâților G. T., s.a…, având ca obiect obligarea la despăgubiri cu titlu de daune morale, pentru articolele de presă publicate.
De asemenea, reclamantul a fost obligat la plata către pârâtul R. S. a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că pârâții G. T., s.a…., dispun de calitate procesuală pasivă întrucât, deși au negat semnarea articolelor menționate de reclamant prin acțiune, aceștia sunt membri în colegiul redacțional al ziarului "Independentul Sighișorean";.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul R.F. - CNP xxx, instanța a apreciat că este întemeiată, nefăcându-se dovada că acesta ar avea vreo legătură cu ziarele din Sighișoara sau cu viața politică locală (de altfel, reclamantul a chemat în judecată și o altă persoană cu numele de R. F., născut în anul xxx.
De asemenea, s-a apreciat că este întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul R. S., care a probat faptul că este plecat din țară din anul 1996, locuiește în Statele Unite ale Americii și lucrează ca polițist la Aeroportul din Tampa - Statul Florida, iar ceilalți pârâți au arătat că nu îl cunosc și nu face parte din colectivul de redacție.
Pe fondul acțiunii îndreptate împotriva celorlalți pârâți, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, neputându-se susține cu temei că informațiile prezentate în articolele apărute în publicația locală "Independentul Sighișorean"; sunt absolut nereale și au avut ca scop discreditarea reclamantului, afectarea onoarei, demnității și imaginii acestuia, întrucât faptele prezentate s-au dovedit că au o bază factuală suficientă, pentru fiecare dintre acestea existând încercări ale pârâților-ziariști de a afla informații de la instituțiile statului sau de la reclamant.
Astfel, referitor la prima faptă imputată, constând în publicarea în ediția nr. 4 din 11 decembrie 2012 a ziarului menționat a articolului intitulat ";Hotel cu impozit cât pentru o casă de locuit";, Tribunalul a reținut că din probatoriul administrat reiese că, anterior publicării, pârâții au încercat să obțină informații cu privire la impozitul achitat, existând indicii serioase că în evidențele fiscale acesta apare cu destinația de casă de locuit, iar sub acest aspect s-a apreciat că este relevant răspunsul dat de Municipiul Sighișoara prin Adresa nr. 17433/IV/5 septembrie 2012, cererii formulate de consilierul local F. T., răspuns prin care s-a arătat: "referitor la imobilul situat în Sighișoara, str. xxx, conform informațiilor furnizate de Compartimentul urbanism, imobilul figurează cu destinația de locuință";.
De asemenea, privitor la articolul cu titlul ";Maltratarea Sighișoarei în formă pură. Trecut. Prezent. Viitor?";, publicat în același context, s-a reținut că doar ulterior, în data de 11 ianuarie 2013, Municipiul Sighișoara a arătat, prin Adresa nr. 31/IV.2/11/01.2013, reprezentând răspunsul dat unei solicitări formulate de numitul S.., că imobilul respectiv aparține unei persoane juridice, are destinația de hotel-restaurant și impozitul pe clădire se calculează în funcție de valoarea de inventar.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă imputată, constând în publicarea în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a ziarului ";Independentul Sighișorean"; a articolului intitulat "Baronul local B., la târgul de turism";, Tribunalul a apreciat că pârâții au considerat cu suficient temei că nu a existat cu acel prilej o separare clară între interesele private ale reclamantului - ca reprezentant al Asociației Turistice Sighișoara (dar care cumula și calitatea de consilier local) și interesele Municipiului Sighișoara - reprezentat de viceprimarul localității, care este finul său de cununie, în condițiile în care respectivul articol cuprindea și o fotografie în care reclamantul apărea la târgul de turism menționat alături de fiica sa și de "toboșarul Cetății Sighișoara"; - angajat al Primăriei, astfel că susținerea potrivit căreia standul municipalității a promovat interesele unităților de cazare aparținând societăților comerciale ale reclamantului apărea destul de verosimilă.
Sub același aspect, Tribunalul a mai reținut că anterior, reclamantul (în calitate de consilier local) și viceprimarul localității (finul său de cununie) au participat la un târg de turism din Cehia, în baza unei hotărâri a Consiliului local Sighișoara, iar cheltuielile de deplasare au fost decontate de consiliul local, apărând și unele mici nereguli financiare sesizate de Camera de Conturi a județului Mureș.
Totodată, privitor la unele considerații făcute în legătură cu încasarea de către organizatorul Festivalului Medieval Sighișoara - respectiv Asociația Turistică Sighișoara, a taxei de acces în Cetate (afirmându-se că aceasta se încasează "mișelește";, pentru accesul "per pedes";), instanța de fond a reținut că la data apariției articolului menționat Agenția Națională de Integritate cerceta participarea reclamantului, în calitate de consilier local, la deliberarea și adoptarea a șase hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara privind organizarea, în luna iulie a fiecărui an, a Festivalului Sighișoara Medievală, în parteneriat cu Asociația Turistică Sighișoara, al cărui președinte era, astfel că nu se poate susține că informațiile cuprinse în respectivul articol nu au avut o bază factuală suficient de solidă pentru a fi considerate verosimile și de interes public.
Relativ la cea de-a treia faptă, constând în publicarea în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a ziarului ";Independentul Sighișorean"; a articolului ";Cine e vinovat de distrugerea patrimoniului local? (III)";, purtând semnătura pârâtului G. T., Tribunalul a reținut că ";ideea"; articolului a venit de la constatarea efectuării unor lucrări de construcții (reparații, modernizări) la imobilul reprezentând Hotel Bulevard (fost Rustic), situație aparentă, care putea fi constatată de oricine, iar anterior publicării acestuia, Municipiul Sighișoara a răspuns solicitării de informații a consilierului local F. T., arătând prin Adresa nr. 14822/IX/12.07.2013 că în urma controlului efectuat de Poliția Locală Sighișoara s-a constatat că la imobilul respectiv se executa un zid din cărămidă în curtea interioară, iar prin Adresa nr. 542/IX/02.07.2013 s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor până la obținerea autorizației de construire.
Sintetizând în privința stării de fapt anterior descrise, Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, așa cum este reglementată de art. 1357 și următoarele din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu), neputându-se determina caracterul ilicit al faptelor imputate pârâților, care au publicat articolele respective în calitate de ziariști, în scopul informării cititorilor, exercitându-și astfel dreptul la liberă exprimare recunoscut de art. 30 din Constituția României, art. 70 din Codul civil și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, instanța a invocat în sprijinul soluției adoptate jurisprudența C.E.D.O. în materie (Cauza Corneliu Popa contra României, Cauza Bugan contra României, Cauza Mazăre și Cumpănă contra României, Cauza Pauliukiene și Pauliukas contra Lituaniei, Cauza Verlagsgruppe News GMBH contra Austriei), potrivit căreia, în măsura în care informațiile relatate în presă au o minimă bază factuală, acestea sunt justificate prin prisma libertății de exprimare și nu este admisă cenzurarea lor, iar Curtea a recunoscut jurnaliștilor dreptul de a uza de o anumită doză de exagerare și provocare cu privire la judecățile de valoare pe care le emit, subliniind că libertatea de exprimare este mai largă în cazul în care informațiile furnizate vizează persoane publice sau de interes public, decât în situațiile în care acestea vizează alte persoane.
Pentru motivele succint relevate, Tribunalul a dispus respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata către pârâtul R.S. a cheltuielilor de judecată ocazionate (onorariu avocațial).
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea integrală a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că nu ar fi trebuit soluționată pe cale de excepție chestiunea calității procesuale pasive a numitului R. F., identificat cu CNP xxx, în realitate fiind vorba despre o eroare în care s-a aflat reclamantul exclusiv din cauza pârâților, care nu i-au răspuns solicitării de a prezenta datele de identificare ale tuturor membrilor colegiului redacțional al ziarului.
Relativ la situația pârâtului R. S., s-a arătat că a fost chemat în judecată pentru că o persoană cu acest nume figura ca membru în colegiul redacțional la data apariției publicației nr. 28 din anul 2014, astfel că și pentru această confuzie sunt în culpă procesuală doar intimații.
Pe fondul cauzei, apelantul a susținut că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind evident că intimații nu pot beneficia de protecția art. 10 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, întrucât prin limbajul folosit și prin modul sugestiv de prezentare a articolelor de presă din litigiu au urmărit în mod deliberat să inducă în conștiința opiniei publice faptul că acesta se ocupă cu afaceri dubioase, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pe temeiul dispozițiilor art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 alin. 1 și 2, art. 1381 și art. 1382 din Codul civil, cu consecința reparării prejudiciului moral cauzat în ceea ce privește calitatea de consilier local, dar și cu privire la persoana sa și la relațiile din cadrul comunității sighișorene.
Astfel, cu referire la fapta constând în editarea în publicația nr. 4 din 11 decembrie 2012 a articolului intitulat "Hotel cu impozit cât pentru o casă de locuit";, apelantul a susținut că această afirmație este tendențioasă și calomnioasă, menită să insufle disprețul public și, în special, nereală, întrucât după edificarea construcției aceasta a fost înscrisă în cartea funciară pe S.C. C. A. S.R.L. și a fost declarată la administrația fiscală a municipiului Sighișoara tot pe această societate (iar nu pe numele apelantului), aspecte confirmate și prin adresa din 11 ianuarie 2013 a Municipiului Sighișoara, rezultând, prin urmare, că respectiva acuzație a fost răspândită fără nicio fundamentare și doar cu scopul a-l discredita în fața opiniei publice și de a crea suspiciuni față de corectitudinea și buna sa credință.
În ceea ce privește articolul "Maltratarea Sighișoarei în formă pură. Trecut. Prezent. Viitor ?";, apărut în publicația de pe mail a aceluiași ziar (din 11 decembrie 2012), apelantul a arătat că la fel de nefondat și cu scopul exclusiv de a-l face ținta dezaprecierilor publice este și subiectul lansat în legătură cu iluminatul stradal din apropierea Hotelului K., caracterul mincinos al respectivei susțineri fiind dovedit prin Adresa nr. 7543/11.04. 2013, emisă de Primăria Municipiului Sighișoara, potrivit căreia corpurile de iluminat de pe str. Boiu nr. 10-14 sunt proprietatea Complexului K., iar montarea și întreținerea acestora se realizează pe cheltuiala proprietarului, apelantul fiind acuzat, fără dovezi, de săvârșirea unor "nelegiuiri"; doar pentru faptul că este nașul de cununie al actualului viceprimar.
Referindu-se la cea de-a doua faptă, reprezentată de publicarea în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a articolului intitulat "Baronul local B., la târgul de turism", apelantul a susținut că afirmațiile intimaților-pârâți sunt calomnioase, întrucât Asociația T. S. a achitat integral taxele pentru standul de prezentare de la târgul de turism din București, iar Primăria Municipiului Sighișoara a avut un stand propriu și a fost reprezentată de viceprimar, împreună cu alte persoane, fiind evident că și prin acest articol intimații au avut un singur scop: acela de a discredita și a jigni, făcând abstracție de faptul că nu puteau fi promovate în sine, ca destinație turistică, nici Hotel K. ori Hotel B. și nici alte unități de cazare din oraș, pentru că destinația turistică unde se încerca atragerea turiștilor era orașul Sighișoara.
Totodată, referitor la afirmațiile făcute în legătură cu așa-zisa "taxă de acces în cetate"; pe perioada Festivalului Medieval, s-a precizat că aceasta a fost stabilită în mod legal de către organizatorii festivalului, adică de Primăria Municipiului Sighișoara, în parteneriat cu Asociația Turistică Sighișoara, parteneriat aprobat prin hotărâre a Consiliului Local, iar prin depoziția martorului D.S. s-a dovedit că era vorba în fapt de biletele de intrare la spectacolele organizate, prin însăși denumirea dată de intimații-pârâți contravalorii acestora urmărindu-se discreditarea organizatorilor și a apelantului în special, chiar dacă acesta nu era decât un simplu membru al Asociației T.S., fără nicio atribuție în stabilirea prețurilor, încasarea banilor și efectuarea plăților din perioada Festivalului.
Relativ la cea de-a treia faptă, reprezentată de afirmațiile din cuprinsul articolului intitulat "Cine e vinovat de distrugerea patrimoniului local ? (III)";, articol purtând semnătura intimatului G. T. și publicat în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a aceluiași ziar, apelantul a susținut că acestea sunt calomnioase, întrucât imobilul situat la nr. adm. 5 de pe strada 1 Decembrie 1918 (Hotel B.) nu este monument istoric, iar pentru modernizarea acestuia a obținut Autorizația de construire nr. 148 din 20. 08. 2013, respectiv pentru finalizarea unui zid din interiorul curții, în care existau niște toalete insalubre, martora L. A. atestând faptul că acel zid s-a păstrat, fiind modificată doar compartimentarea interioară, prin mutarea toaletelor în altă parte.
Pentru argumentele anterior relevate, s-a susținut că din analiza probelor administrate în cauză rezultă în mod clar că articolele în discuție sunt vădit calomnioase și insultătoare, de natură să-i creeze apelantului grave prejudicii sub aspect moral, atât în cadrul instituției în care își desfășoară activitatea, respectiv Consiliul Local Sighișoara, cât și în mediul privat, întreaga campanie de denigrare având drept scop intimidarea sa cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În drept, apelantul a făcut trimitere la prevederile art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la jurisprudența C.E.D.O. în materie, subliniind că deontologia profesională a jurnaliștilor presupune în mod obligatoriu ca afirmațiile din articolele publicate să aibă o bază solidă de informare, din surse credibile și care pot fi verificate ulterior, iar nu afirmații gratuite, tendențioase, cu scopul vădit de a distruge credibilitatea, onoarea, reputația și dreptul la imagine al unei persoane.
S-a mai arătat că instanța europeană a precizat în repetate rânduri că afirmații referitoare la fapte determinate, care sunt susceptibile de fi probate, făcute în absența oricăror dovezi care să le susțină, nu se bucură de protecția art. 10 și că ziariștilor le revine obligația obișnuită de a verifica o declarație factuală, această obligație semnificând faptul că trebuie să se întemeieze pe o bază factuală suficient de precisă și fiabilă, care să poată fi considerată ca proporțională cu natura și forța afirmației, având în vedere că, cu cât afirmația este mai serioasă, cu atât baza factuală trebuie să fie mai solidă (Cauza nr. 49017/99, Pederson și Baadsgard c/aDanemarcei).
De asemenea, apelantul a invocat și prevederile art. 30 din Constituția României, potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, răspunderea civilă pentru informația sau creația adusă la cunoștința publică revenind editorului sau realizatorului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât R. S. a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că hotărârea atacată este legală și temeinică în ceea ce-l privește, nefăcându-se dovada faptului că între acesta și articolele apărute în ziarul Independentul Sighișorean ar exista vreo legătură, ceilalți pârâți arătând că nu îl cunosc și că nu face parte din colectivul redacțional.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că l-a chemat în judecată pe acest pârât pentru că figura ca membru al redacției la data apariției publicației nr. 28 din anul 2014, culpa sub aspectul confuziei create aparținând celorlalți pârâți, care, știind că este plecat din țară, și-au permis să scrie orice în numele lui.
Niciuna dintre părți nu a formulat cereri în probațiune.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar din această perspectivă se constată că Tribunalul a dat o corectă rezolvare excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Radu Florin - identificat prin CNP 1851219440018 și R. S., în privința cărora nu s-a dovedit că ar fi fost implicați în vreun fel în redactarea sau publicare articolelor de presă incriminate, astfel că invocarea unei eventuale erori în care s-ar fi aflat reclamantul la momentul promovării acțiunii nu este de natură a conduce la adoptarea unei alte soluții în cauză, fiind lipsită de relevanță sub acest aspect invocarea relei credințe a celorlalți pârâți - membri ai colegiului redacțional, câtă vreme o atare apărare nu este în măsură a le putea conferi celor doi calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 30 martie 2015, reclamantul a solicitat următoarele:
- obligarea pârâților G. T., D.F. L. și C. C. I. la plata sumei de 210.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin afirmațiile calomnioase din cadrul articolului "Hotel cu impozit cât o casă de locuit";, publicat în ediția nr. 4 din 11 decembrie 2012 a ziarului "Independentul Sighișorean"; și reluat în ediția electronică a aceleiași publicații, sub titlul "Maltratarea Sighișoarei în formă pură. Trecut. Prezent. Viitor?";;
- obligarea pârâților G. T., B. (B.) C., D.F.L., R. S., R. F. - SAU R. F. - , D. Mihail și Ș. I. R. la plata sumei de 210.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin afirmațiile calomnioase din cadrul articolului "Baronul local B., la târgul de turism";, publicat în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a ziarului menționat;
- obligarea pârâtului G. T. la plata sumei de 210.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin afirmațiile calomnioase din cuprinsul articolului "Cine e vinovat de distrugerea patrimoniului local? (III)";, publicat în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a aceluiași ziar.
Verificând din perspectiva criticilor apelantului-reclamant legalitatea și temeinicia rezolvării date pretențiilor acestuia prin hotărârea atacată, Curtea a conbstatat că sunt corecte aprecierile primei instanțe, potrivit cărora nu sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulativ impuse prin dispozițiile art. 1357 și următoarele din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conținutul articolelor de presă incriminate nefiind de natură a conferi un caracter ilicit faptelor imputate pârâților, în raport de libertatea de exprimare recunoscută și garantată de prevederile art. 30 din Constituția României, art. 70 din Codul civil și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, reținându-se că prin acțiune s-au invocat atingeri aduse reputației, onoarei și demnității umane, prin prisma calității de persoană publică a reclamantului - aceea de consilier local, în mod justificat s-a raportat Tribunalul la jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, constatând că libertatea de exprimare este mai largă în cazul în care informațiile de presă vizează persoane publice sau de interes public, decât în situațiile în care acestea vizează alte persoane, în condițiile în care reclamantul a ales să îmbine activitatea economică - prin intermediul societăților pe care le administrează și a Asociației Turistice Sighișoara, al cărei membru era (și fost președinte), cu activitatea politică din cadrul Consiliului Local Sighișoara, asumându-și, prin urmare, și riscul de fi mai vizibil plasat în atenția presei și a opiniei publice.
În același sens, s-a constatat că sunt întemeiate, din perspectiva probatoriului administrat în fața primei instanțe, și aprecierile desprinse din argumentația expusă de Curtea Europeană în hotărârile citate cu titlu exemplificativ în cuprinsul sentinței atacate (Cauza Corneliu Popa contra României, Cauza Bugan contra României, Cauza Mazăre și Cumpănă contra României, Cauza Pauliukiene și Pauliukas contra Lituaniei, Cauza Verlagsgruppe News GMBH contra Austriei), referitoare la faptul că libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane, iar în măsura în care informațiile relatate în presă au o minimă bază factuală, acestea sunt justificate prin prisma libertății de exprimare și nu este admisă cenzurarea lor, chiar dacă respectivele informații nu exprimă adevărul absolut, întrucât libertatea mai largă de exprimare a presei decurge din rolul acesteia de a informa cetățenii și de a veghea la respectarea regulilor democrației, Curtea recunoscând chiar jurnaliștilor, în exercitarea acestui rol, dreptul de a uza de o anumită doză de exagerare și provocare cu privire la judecățile de valoare pe care le emit, acceptând, prin urmare, că libertatea de exprimare a acestora nu include numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență de opinia publică, considerate inofensive, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează.
Din perspectiva celor anterior expuse și observând că prin probatoriul administrat s-a confirmat că informațiile prezentate în articolele de presă incriminate în cauză au avut o bază factuală suficientă, existând pentru fiecare dintre acestea încercări ale pârâților-ziariști și ale altor persoane interesate, de a obține informații de la instituțiile statului în legătură cu activitatea reclamantului, instanța de apel constată că Tribunalul a concluzionat în mod corect sub aspectul lipsei de temeinicie a susținerii potrivit căreia acestea ar fi fost absolut nereale și ar fi avut drept scop discreditarea reclamantului, respectiv afectarea onoarei, demnității și reputației acestuia.
Astfel, relativ la prima faptă imputată, constând în publicarea în ediția nr. 4 din 11 decembrie 2012 a ziarului "Independentul Sighișorean"; a articolului intitulat ";Hotel cu impozit cât pentru o casă de locuit"; - articol în cuprinsul căruia s-a susținut că, "În timp de sighișorenii plătesc pe un garaj un impozit în jur de 200 lei/an, consilierul P.N.L. Burlacu Adrian își permite să plătească impozitul pe un hotel cât pentru o casă de locuit"; - Curtea a reținut ca fiind edificator răspunsul comunicat de Municipiul Sighișoara prin Adresa nr. 17433.2/IV/05.09.2012 cererii de informații formulate de consilierul local F.T., din care rezultă că imobilul situat în Sighișoara, str. xxx figurează, conform informațiilor furnizate de Compartimentul urbanism, "cu destinația de locuință";, însă privitor la baza de impozitare a imobilului i s-a refuzat comunicarea de informații, invocându-se "secretul fiscal"; (fila 114 dosar fond), astfel că nu prezintă relevanță din perspectiva tematicii articolului în discuție invocarea de către apelantul-reclamant a unei adrese ulterioare a aceleiași municipalități, din 11 ianuarie 2013 (comunicată numitului S. F.), în care se precizează că respectivul imobil este înregistrat în evidențele fiscale ca fiind proprietatea unei persoane juridice și că valoarea impozitului este aceeași, indiferent de destinația imobilului (fila 138 dosar fond).
În ceea ce privește publicarea pe aceeași temă, în ediția de pe mail a ziarului (tot din 11 decembrie 2012), a articolului denumit "Maltratarea Sighișoarei în formă pură. Trecut. Prezent. Viitor?"; - în care se arăta că același imobil (Hotel K.), este "o clădire fără autorizație de schimbare a destinației, figurând drept locuință pentru proprietarul său, A.B., consilier de vază al orașului, care plătește impozit cât pentru o casă";, iar "iluminatul parcării se face din banii publici, deoarece lămpile de iluminat stradal ar trebui îndreptate către E60 și nu spre parcarea hotelului, mai ales că acolo este și o trecere pentru pietoni";, "deci noi sighișorenii plătim iluminatul parcării Hotelului K. deținut de stimabilul consilier, nimeni altul decât nașul și protectorului primarului D. B., cel care îi acoperă nelegiuirile"; - se constată că doar ulterior, respectiv prin Adresa nr. 31/IV.2/11/01.2013, reprezentând răspunsul dat solicitării de informații formulate de numitul S. F., Municipiul Sighișoara i-a comunicat acestuia că respectivul imobil aparține unei persoane juridice, clădirea fiind declarată ca hotel-restaurant, iar impozitul se calculează în funcție de valoarea de inventar (fila 138 dosar fond). De asemenea, și chestiunea iluminatului a fost lămurită tot după publicarea articolului menționat, și anume prin Adresa nr. 7543/X/11.04.2013 a Municipiului Sighișoara, prin intermediul căreia i s-a comunicat consilierului local F. T. împrejurarea potrivit căreia corpurile de iluminat de pe str. Boiu nr. 10-14 sunt proprietatea Complexului K., iar montarea și întreținerea acestora se realizează pe cheltuiala proprietarului (fila 53 dosar fond).
Referitor la cea de-a doua faptă imputată intimaților-pârâți, reprezentată de publicarea în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 a articolului intitulat "Baronul local B., la târgul de turism" - articol în care se arăta că: "Printre cei prezenți la târg s-a aflat și A.T. S., reprezentantă de baronul și-n același timp consilierul local A. B., fost președinte al asociației și deocamdată doar membru cu drepturi depline, … "secondat, printre alții, de fiica sa și de viceprimarul Sighișoarei care, din întâmplare, este chiar finul său de cununie";; "Ambii … s-au prefăcut că promovează orașul, în speranța că există cineva care-i crede pe cuvânt când spun că lucrează și în beneficiul comunității";; "Chiria pentru standul Sighișoarei a fost plătită de primărie, iar musiu B., ca reprezentant al A. T., nu a promovat frumusețile locului, ci și-a promovat propriile unități de cazare deținute în oraș: Hotel K. și noul Hotel B. …"; - trebuie subliniat faptul că articolul menționat cuprindea și o fotografie de la respectivul târg de turism (ce a avut loc în perioada 13-16 martie 2014 la Centrul Expozițional Romexpo din București), în care apelantul-reclamant apărea alături de fiica sa și de un angajat al primăriei, respectiv ";toboșarul Cetății Sighișoara"; (ca simbol al cetății medievale), cei trei fiind amplasați în fața standului Asociației Turistice Sighișoara (fila 19 dosar fond).
Din această perspectivă, Curtea a constatat că s-a apreciat în mod justificat de către prima instanță că apărea ca fiind destul de verosimilă susținerea din cuprinsul articolului incriminat, potrivit căreia standul municipalității a promovat interesele unităților de cazare aparținând societăților comerciale ale reclamantului, în condițiile în care nu a existat, cu ocazia participării la târgul de turism menționat, o separare clară între interesele private ale întreprinzătorului local B. A. - reprezentant al A.T. S. (care cumula și calitatea de consilier local) și interesele Municipiului Sighișoara - reprezentat de viceprimarul localității (care era și finul său de cununie).
De asemenea, nu este de natură a fi prejudiciat în vreun fel imaginea și reputația apelantului-reclamant nici afirmația potrivit căreia "turiștii și locuitorii sunt taxați mișelește cu 10 lei de căciulă pentru a accede per pedes în mirobolanta cetate din ce în ce mai puțin medievală";, întrucât la data apariției articolului menționat acesta era supus unei verificări din partea Agenției Naționale de Integritate, sub aspectul participării, în calitate de consilier local, la deliberarea și adoptarea mai multor hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara privitor la organizarea în luna iulie a fiecărui an a Festivalului Sighișoara Medievală, de către Primăria Municipiului Sighișoara în parteneriat cu Asociația Turistică Sighișoara, al cărui președinte era la acel moment (precum și membru fondator, prin S.C. C. A.S.R.L., al cărei administrator este) și a semnat cu Primăria Municipiului Sighișoara - în calitate de președinte al respectivei asociații, trei acorduri de parteneriat în sensul arătat.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat în mod corect că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia aspectele relevate în cuprinsul articolului supus analizei nu ar fi avut o bază factuală suficient de solidă pentru a fi considerate verosimile și de interes public, nefiind aptă a conduce la o altă concluzie nici declarația martorului S. D., la care se face trimitere prin memoriul de apel, chiar dacă acesta a confirmat, într-adevăr, că "taxa"; de 10 lei reprezenta biletul pentru toate spectacolele zilei și din sumele astfel colectate se plăteau artiștii (fila 254 dosar fond).
În ceea ce privește cea de-a treia faptă imputată, constând în publicarea în ediția nr. 28 din 25 martie 2014 al ziarului ";Independentul sighișorean"; a articolului ";Cine e vinovat de distrugerea patrimoniului local ? (III)";, purtând semnătura intimatului-pârât G. T. - articol în cuprinsul căruia se arăta că: ";Nici nu s-a uscat bine cerneala ziarelor că în situl UNESCO au început alte lucrări de ";modernizare"; a spațiului istoric. De data aceasta la o clădire vecină celei deținute de fostul consilier local Adrian Popa, al cărei proprietar este baronul și actualul consilier local A. B. (P.N.L.), un alt abonat la afacerile cu rețeaua formată în jurul primarului. Și aici lucrările au fost efectuate destul de dubios, constând în ";modernizarea"; unei clădiri istorice, construcția unui zid în curtea interioară și montarea unei lucarne în peretele exterior. Bineînțeles că nu s-a luat vreo măsură, iar lucrările au continuat nestingherite."; - Curtea a constatat că Tribunalul a reținut în mod corect împrejurarea potrivit căreia, anterior publicării articolului menționat, Municipiul Sighișoara i-a comunicat consilierului local F.T., prin Adresa nr. 14822/IX/12.07.2013, următoarele: "… în urma controlului efectuat în data de 28.06.2013 de Poliția Locală Sighișoara - Compartimentul Disciplina în Construcții, s-a constatat că la imobilul din strada 1 Decembrie 1918, nr. 5 se execută un zid de cărămidă poziționat în lungul peretelui gangului de acces în curtea interioară. Din această cauză, prin adresa nr. 542/IX/02/07.2013, a fost dispusă oprirea imediată a lucrărilor până la intrarea în legalitate, prin obținerea autorizației de construire (fila 113 dosar fond).
Din această perspectivă, instanța de control judiciar apreciază ca fiind lipsite de relevanță criticile invocate în cauză de către apelantul-reclamant, în sensul că imobilul în discuție (reprezentând Hotel B., pe care-l administrează) nu este monument istoric și că pentru modernizarea acestuia a obținut Autorizația de construire nr. 148 din 20.08.2013 (ulterioară derulării evenimentelor prezentate în articolul de presă contestat), ori că, potrivit declarației martorei L. A., zidul la care se referă respectivul articol a fost păstrat, fiind modificată doar compartimentarea interioară a imobilului, prin mutarea toaletelor în altă parte.
Concluzionând în privința aspectelor anterior relevate, Curtea a constatat că soluția criticată prin apelul dedus judecății era legală și temeinică, astfel că această a fos păstrată, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin respingerea căii de atac examinate, ca nefondată.
De asemenea, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1, raportat la art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a dispus obligarea apelantului la plata în favoarea intimatului R. S. a cheltuielilor de judecată suportate de acesta cu titlu de onorariu avocațial (fila 60 dosar apel).
| ← Cerere de recunoaștere a unei hotărâri străine. ... | Răspundere civilă delictuală. despăgubiri pentru prejudiciu... → |
|---|
