Răspundere civilă delictuală. despăgubiri pentru prejudiciu moral. cuantum. art. 1375 cod civil.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 158/A din data de 12.04.2017
Despăgubirile pentru daunele morale pot și trebuie să compenseze pierderea suferită de persoana vătămată respectând pe de o parte principiul reparării integrale a prejudiciului și pe de altă parte respectând principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată astfel cum acesta s-a consacrat și pe cale jurisprudențială.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș în data de 09.12.2015 sub nr. 3041/102/2015, reclamanții F. R.și F. L. au solicitat obligarea pârâtului Biroul National Carte Verde din Bulgaria prin BAAR, în calitate de garant la plata sumei de 1298,07 lei daune materiale din care 1220,31 cheltuieli cu înmormântarea și 77,76 lei cheltuieli judiciare precum și la plata daunelor morale de 500.000 lei către reclamantul F. R., tatăl decedatului și 300.000 lei către reclamantul F. L. , fratele decedatului.
Prin Sentința civilă nr. 1095 din 31 octombrie 2016 Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România invocată prin întâmpinare și a respins cererea formulată de reclamanții F. R. și F. L. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis in parte acțiunea formulată de reclamanții F. R. și F.L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și a obligat pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata către reclamanții F. R. și F. L. în solidar a sumei de 1298,07 lei reprezentând daune materiale; a obligat pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata către reclamantul F. R. a sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale.
Prin aceeași hotărâre tribunalul a respins cererea formulată de reclamantul F. L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii pentru plata daunelor morale ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor:
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei BAAR instanța a apreciat că excepția invocată de această pârâtă prin întâmpinare este întemeiată deoarece condiția impusă de art. 54 alin 2 din Legea 136/1995 pentru antrenarea răspunderii acestui birou nu este îndeplinită în cauză ca urmare a împrejurării că la data accidentului, autovehiculul condus de persoana care a cauzat accidentul nu poseda documente internaționale de asigurare valabile iar numărul de înmatriculare nu atesta asigurarea.
În acest context Tribunalul a reținut că potrivit art. 4 lit. a teza finala din Ordinul 1/2008 calitatea procesuală pasivă aparține Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.
Asupra fondului cauzei:
Pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a schiței accidentului, a declarațiilor administrate în faza urmării penale si a referatului cu propunere de clasare precum și a planșelor foto depuse la dosar a reieșit că în data de 16.04.2015 în jurul orelor 21 numitul B. M.S. aflat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare x xxx avându-l ca pasager pe F. L., fiul respectiv fratele reclamanților, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Renault Premium cu nr de înmatriculare xxx care tracta semiremorca marca Koegel, în urma impactului rezultând decesul numitului B.M. S., al lui F. F. și vătămările corporale ale numiților F. G. D. și F. V..
Cu privire la daunele materiale s-a constatat că acestea au fost dovedite cu înscrisuri astfel că cererea privitoare la obligarea pârâtului de rând doi la suportarea acestora a fost admisă, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 NCC fiind îndeplinite în cauză.
Cu privire la daunele morale instanța a constatat că deși datorită legăturii de rudenie dintre reclamanți si victimă, prejudiciul moral produs prin moartea acesteia este prezumat de art. 1391 alin 2 NCC, în ceea ce-l privește pe reclamantul F. L. această prezumție a fost răsturnată prin mărturisirea extrajudiciară a reclamantului conținută de declarația acestuia din procesul penal (dosar 2478/P/2015) unde a precizat că nu avea o relație apropriată cu fratele său, nu știe cu ce se ocupa acesta astfel că nu are nicio pretenție față de cine se face vinovat de decesul fratelui. Prin urmare, Tribunalul a apreciat că în privința acestui reclamant condițiile angajării răspunderii civile delictuale în ceea ce privește obligația de reparare a prejudiciului moral nu sunt îndeplinite astfel că a respins cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata daunelor morale ca nefondată.
În ceea ce îl privește însă pe reclamantul F.R. instanța de fond a reținut că acesta este tatăl victimei, iar la data producerii decesului acesta avea 85 de ani, locuind și gospodărindu-se împreună cu victima pensionată pe motiv de boală. S-a reținut că victima reprezenta pentru acest reclamant un sprijin moral important deoarece soția reclamantului decedase anterior astfel prezența fiului era de natura sa aline singurătatea cauzată de decesul soției. Totodată, față de vârsta reclamantului contribuția victimei la munca în gospodărie reprezenta un ajutor important chiar în condițiile în care victima era pensionat de boala și paralizată pe partea dreaptă a corpului.
Având în vedere toate aceste considerente Tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamanții F.R. și Frâncu L. solicitând, în temeiul art.480 alin. 3 NCPC, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru audierea martorului G. G., acordarea de daune morale pentru reclamantul F.L. și majorarea daunelor morale pentru reclamantul F. R.
Criticile apelanților au vizat în esență două aspecte de fond și anume: cuantumul daunelor morale acordate reclamantului F. R. și respingerea pretențiilor pentru daunele morale solicitate de reclamantul F. L.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că accidentul rutier a produs vătămări în sensul în care viața reclamantului F.R. a fost zguduită din temelii. În acest sens s-a arătat că victima locuia împreună cu tatăl său fiindu-i acestuia un ajutor indispensabil. Din această perspectivă, în opinia apelanților, ținând cont și de practica judiciară în materie, cuantumul daunelor morale pentru reclamantul F. R. se impun a fi majorate.
În ceea ce îl privește pe reclamantul F. L., apelanții au apreciat că raportarea instanței de fond la declarația acestui reclamant dată la 10 zile de la producerea accidentului este irelevantă întrucât acesta se afla sub imperiul șocului produs de moartea fratelui său.
Nu în ultimul rând, se arată prin memoriul de apel, reclamantului F. L. nu i s-a adus la cunoștință împrejurarea că are dreptul să formuleze pretenții și mai mult acesta și-a păstrat calitatea de persoană vătămată pe tot parcursul cercetărilor penale.
Instanța de fond nu a ținut cont de memoriul depus cu ocazia judecării fondului de reclamant, memoriu prin care acesta a explicat relația cu fratele său precum și traumele resimțite produse de moartea violentă a acestuia din urmă.
O ultimă critică formulată de apelanți vizează greșita respingere a audierii martorului G. G. în condițiile în care partea care nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la audierea acestuia nu mai avea, în opinia apelanților, calitatea procesuală în cauză.
Apelanții nu au formulat cereri în probațiune.
Pârâtul Fondul de Protecție a victimelor străzii a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat.
În esență intimatul a arătat, privitor la cuantumul daunelor morale acordate reclamantului F. R., că prima instanță a avut în vedere criterii obiective de apreciere precum și scopul urmărit de legiuitor, cuantumul daunelor morale fiind corect apreciat.
Cu referire la pretențiile formulate de reclamantul F. L., intimatul pârât a arătat că relațiile dintre cei doi frați au fost ilustrate în declarația dată organelor de cercetare penală într-un moment în care, se presupune că, acest reclamant era afectat puternic de evenimentul produs. Cu toate acestea reclamantul a arătat că nu are pretenții și că nu a avut relații bune cu fratele său neștiind nici măcar cu ce se ocupă acesta. În opinia intimatului pârât schimbarea de atitudine a fost determinată de poziția reprezentanților săi și vizează exclusiv posibilitatea obținerii de daune morale.
În ceea ce privește cea de-a treia critică formulată de apelanți privitoare la audierea martorului G. G., intimatul pârât Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a arătat că instanța de fond a respectat prevederile art. 311 alin. 2 NCPC culpa aparținându-le exclusiv reclamanților prin reprezentanții aleși.
Intimatul nu a formulat cereri în probațiune.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare reiterând în esență aspectele cuprinse în memoriul de apel.
Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 476 și 477 C.pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
La data de 16.04.2015 în jurul orelor 21 numitul F. F. a încetat din viață ca urmare a unui accident rutier.
Reclamantul F. R. este tatăl decedatului, locuind și gospodărindu-se împreună cu acesta până la data decesului.
La stabilirea îndreptățirii reclamantului F.R. la plata daunelor pentru prejudiciul moral suferit, prima instanță a avut în vedere criterii obiective și anume vârsta înaintată a tatălui victimei, împrejurarea că acesta era văduv, locuia și se gospodărea împreună cu victima.
Criticile apelanților sunt întemeiate în ceea ce privește cuantumul acestor daune.
În opinia Curții despăgubirile pentru daunele morale pot și trebuie să compenseze pierderea suferită de persoana vătămată respectând pe de o parte principiul reparării integrale a prejudiciului și pe de altă parte respectând principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată astfel cum acesta s-a consacrat și pe cale jurisprudențială.
În raport de circumstanțele particulare ale prezentei cauze, jurisprudența acestei instanțe în cauze similare, Curtea a apreciat că majorarea daunelor morale la suma de 60.000 lei reprezintă o reparație echitabilă acordată tatălui victimei, reclamantul F. R.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului F. L. Curtea a constatat că argumentele aduse prin memoriul de apel nu sunt de natură a forma convingerea instanței că relațiile dintre cei doi frați au fost strânse iar prejudiciul moral a fost produs. Declarația dată de reclamant la data de 24.04.2015 a relevat o stare de fapt lămuritoare în sensul în care acesta a declarat expres că nu avea o relație apropiată cu fratele său și, deși cunoștea problemele de sănătate ale victimei, nu avea cunoștință de situația concretă a acesteia. Ca atare instanța a apreciat că în lipsa unor relații apropiate declarate explicit, care să genereze prejudiciul de ordin moral pretins, legătura de rudenie nu este suficientă pentru a stabili îndreptățirea acestui reclamant la plata daunelor morale .
Susținerile apelantului redate în cea de-a treia critică formulată în apel potrivit cărora audierea martorului ar fi relevat legăturile strânse de rudenie nu pot conduce la o altă soluție. Chiar dacă martorul ar fi relevat aspecte contrare (legături afective deosebite) declarația sa ar fi fost în totală contradicție cu poziția explicită a reclamantului, poziție care s-a schimbat doar la momentul formulării prezentei cereri în despăgubiri. Pe de altă parte percepția martorului nu poate fi considerată determinantă pentru stabilirea unei relații de afecțiune în condițiile în care, așa cum arătam anterior, însăși reclamantul a subliniat lipsa unor relații apropiate între el și victimă.
Sunt de asemenea neîntemeiate susținerile reclamantului privitoare la faptul că nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care la are respectiv dreptul de a formula pretenții civile.
În acest sens Curtea a reținut că, din conținutul declarației aflate la dosar (fila 54-56 vol. 1) rezulta că reclamantul a înțeles pe deplin consecințele evenimentului și drepturile pe care le are arătând în mod expres că: "nu am nici o pretenție față de cine se face vinovat de decesul fratelui meu";.
Având în vedere cele de mai sus Curtea, în temeiul art. 480 NCPC, a admis apelul declarat de reclamantul F. R. iar pe cale de consecință a majorat cuantumul daunelor morale acordate acestuia de la 30.000 lei la 60.000 lei și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. L.
| ← Prejudiciu de imagine. despăgubiri pentru daune morale. art.... | Legea nr. 10/2001. măsuri reparatorii. persoana... → |
|---|
