Prematuritatea cererii formulate de partea civilă cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 147/2018 din data de 10.04.2018
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ
NR. 147/2018
10.04.2018
Domeniu asociat: Revocare.
Titlu: Prematuritatea cererii formulate de partea civilă cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de petentul V.D. împotriva sentinței penale nr. 412 din 21.02.2018 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. X.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul petent V.D. și intimatul C.C., asistat de avocat R.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat s-a acordat cuvântul asupra contestației.
Contestatorul petent V.D. a solicitat admiterea contestației, arătând că dorește doar să-i fie achitată suma de bani și nu revocarea suspendării pedepsei.
Avocat R.I., pentru intimatul V.D., a solicitat respingerea contestației, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 C.pen., intimatul neavând venituri, astfel că nu cu rea-credință nu și-a îndeplinit obligațiile.
Reprezentanta parchetului a solicitat admiterea respingerea contestației, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, nefăcându-se dovada relei credințe.
Intimatul C.C. a solicitat respingerea contestației, arătând că nu a avut posibilități materiale, întrucât nu are nici un venit.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 412 din 21.02.2018 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. X, în temeiul art. 582 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 96 alin. 1 C.pen., a fost respinsă cererea formulată de petentul V.D. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul C.C. prin sentința penală nr. 1505/22.06.2016 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. Y.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 lei, avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 27.06.2017 pe rolul Judecătoriei T. sub număr de dosar X, petentul V.D. a sesizat instanța de judecată cu neexecutarea de către inculpatului C.C., a obligațiilor civile stabilite prin sentința penală nr. 1505/2016 a Judecătoriei T., în cuantum de 4000 lei.
S-a dispus atașarea dosarului nr. Y al Judecătoriei T. în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1505/2016 și emiterea unor adrese către Direcția Națională de Probațiune - Serviciul de Probațiune G., pentru a întocmi un referat de evaluare cu privire la intimatul C.C., către Primăria comunei P. și D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. G. pentru a comunica dacă intimatul deține bunuri mobile sau imobile supuse impozitării și dacă figurează în evidențele fiscale cu venituri declarate din activități independente sau cedare de folosință de bunuri, relațiile solicitate fiind înaintate prin adresele nr. 13501/10.07.2017 emisă de către Serviciul de Probațiune G, nr. 2561/10.07.2017 a Primăriei comunei P. și Gj 237910/06.07.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova - AJFP G. Totodată, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul intimatului, răspunsul fiind înaintat prin adresa nr.378/19.02.2018 de către Primăria comunei P.
În ședința publică din data de 20.09.2017, cu ocazia ascultării, intimatul C.C., a declarat instanței că nu are un loc de muncă stabil și prestează activități zilnice în folosul vecinilor, iar pe parcursul desfășurării procesului, deși au fost acordate mai multe termen pentru a face dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite prin sentința de condamnare, acesta nu s-a conformat celor învederate, motivând că nu realizează venituri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a retinut că prin sentința penală nr. 1505/22.06.2016 a Judecătoriei T. definitivă prin neapelare, în baza art. 257 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. impune condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei P. sau în cadrul Școlii Gimnaziale P., pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., potrivit cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere ori săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă V.D. a sumei de 4.000 de lei, reprezentând daune morale, iar în baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., la plata sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 3 C.penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, iar potrivit art.96 C.p.,dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana condamnată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
S-a constatat că, după cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pe durata unui termen de încercare stabilit, suspendarea executării pedepsei neatrăgând și suspendarea măsurilor de siguranță sau a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
S-a reținut că cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care poate să evidențieze intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv, să demonstreze reaua-credința a acestuia, deoarece, din interpretarea dispozițiilor legale reiese că revocarea suspendării executării pedepsei nu se poate dispune dacă persoana condamnată dovedește că neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu s-a datorat relei sale credințe, astfel încât trebuie să se dovedească, cu orice mijloc de probă, că persoana condamnată, deși a avut posibilitatea de a îndeplini obligațiile civile stabilite în sarcina sa, aceasta cu rea-credință nu le-a îndeplinit și s-a sustras astfel de la executarea obligațiilor stabilite prin sentința de condamnare.
Din înscrisurile dosarului rezultă că inculpatul C.C. nu figurează în evidența fiscală cu venituri declarate din activități independente - adresa nr. Gj/237910/06.07.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova - A.F.P. G. și nu deține bunuri mobile sau imobile în evidentele fiscale - adresa nr. 2561 din 10.07.2016 emisă de Primăria comunei P.
Verificând starea materială a condamnatului, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o atitudine de rea-credință ce ar fi fost manifestată de C.C. față de persoana vătămată, probele administrate dovedind că acesta nu realizează venituri, nu are bunuri sau alte mijloace materiale sau activități producătoare de venituri, iar petentul nu a făcut nici o dovadă în sensul că persoana condamnată are alte mijloace materiale apte de a stinge o creanță și de a fi executate silit.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul V.D., criticând-o pentru netemeinicie, în motivele expuse în scris și oral arătând, în esență, că dorește decât achitarea sumei de 4.000 lei la care intimatul C.C. a fost obligat, și nu revocarea suspendării executării sub supraveghere aplicate acestuia.
Examinând contestația promovată, din prisma dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., tribunalul constată că este nefondată, însă din considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art. 583 C.pr.pen., asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 sau 97 din Codul penal se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Potrivit alin. 2 al acestui articol, dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. 5 din Codul penal, condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probațiune competent sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută și de procuror, de consilierul de probațiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere.
Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. 5 C.pen., condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Totodată, reține instanța de control judiciar că, în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. 2 C.pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Conform înscrisurilor aflate la dosar, intimatul C.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1505/22.06.2016 a Judecătoriei T., la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen., iar această sentință a rămas definitivă prin neapelare la data 12.07.2016.
Așa fiind, în raport de dispozițiile legale antemenționate, se constată că nu a expirat termenul în care inculpatul trebuia să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, acesta urmând să se împlinească la data de 12.07.2018.
Totodată, se constată că instanța de fond a administrat probe din care a rezultat că intimatul nu realizează venituri, nu are bunuri, alte mijloace materiale sau activități producătoare de venituri, astfel că s-a constatat că nu se poate reține o atitudine de rea-credință ce ar fi fost manifestată față de persoana vătămată.
Pe de altă parte, se constată că intimatul este încă în termen pentru a executa obligațiile civile și, ținând cont că starea materială a unei persoane, reaua-credință sau situația personală a condamnatului sunt aleatorii, până la epuizarea termenului de încercare această cerere poate fi reînnoită, în termenul legal, în funcție de schimbarea criteriilor care stau la baza revocării.
În ceea ce privește susținerile petentului contestator, în sensul că nu a solicitat revocarea suspendării executării sub supraveghere aplicate intimatului C.C., ci că dorește doar achitarea sumei de 4.000 lei la care intimatul a fost obligat cu titlu de daune morale, se constată că acestea sunt inadmisibile într-o astfel de procedură, pentru satisfacerea pretențiilor persoanei vătămate existând posibilitatea parcurgerii unei proceduri de executare silită a dispozițiilor civile din hotărârea de condamnare, potrivit legii civile.
Mai reține instanța de control judiciar că, deși prima instanță, din eroare a inserat în dispozitivul hotărârii temeiul prevăzut de art. 582 alin. 1 C.pr.pen., care se referă la revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei, în loc de dispozițiile art. 583 C.pr.pen., aplicabile în cauză, aceasta nu afectează legalitatea și temeinicia hotărârii, astfel că nu se impune reformarea hotărârii atacate.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge contestația formulată de petentul V.D. ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de petentul V.D., împotriva sentinței penale nr. 413 din 21.02.2018, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. X.
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Suma de 130 lei, onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2018.
| ← Contestație la executare . Jurisprudență Chemare în... | Anulare act administrativ. Jurisprudență Cereri; Chemare în... → |
|---|
