Plângere contravenţională. Forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie.
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 47 din data de 03.02.2014
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr. la data, petentul B.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria CP nr. X încheiat la X, prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivarea plângerii, a arătat că înțelege să conteste procesul-verbal întocmit la data de X, deoarece strada D. este o stradă îngustă, fără cele două sensuri de circulație, aceasta lărgindu-se de la spălătoria auto către spital. La efectuarea virajului la stânga, a observat că din sens opus circulă alt autoturism și deși conducătorul acestuia avea loc să efectueze viraj la dreapta cât mai strâns, nu a făcut acest lucru, lovindu-l în partea stângă față.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 (fila 11).
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție seria CP nr. X încheiat la data de X (fila 2) și planșe foto (fila 3-4).
La data de 30.08.2013, la solicitarea instanței, petentul a depus precizare de acțiune, prin care a indicat codul său numeric personal, numele și adresele martorilor propuși și polița de asigurare obligatorie auto.
A anexat 2 planșe foto (filele 9-10), polița de răspundere civilă auto RCA (fila 12).
Intimata a depus întâmpinare la data de 23.09.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de 24.08.2013 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare X pe strada D din mun. O și la efectuarea virajului la stânga nu a redus viteza de deplasare acroșând cu spoilerul stânga față spoilerul stânga față a autoturismului cu numărul de înmatriculare Y, producând avarii ușoare la ambele autoturisme.
Petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 al. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002, republicată.
A anexat următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator din 13.09.2013 (fila 16), declarație R.I.J. (fila 17), declarație B.A. (fila 18).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 02.10.2013, prin care a susținut că procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 teza a patra din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Potrivit jurisprudenței în materie, dacă descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, se aplică sancțiunea nulității absolute.
A mai arătat că agentul constatator avea obligația de a efectua toate măsurătorile și verificările necesare pentru a stabili în mod concret și real împrejurările în care s-a produs avarierea celor două autoturisme, iar fapta reținută în sarcina sa nu este susținută nici de declarația conducătoarei celuilalt autovehicul.
De asemenea, a precizat că procesul-verbal este nelegal deoarece nu cuprinde nicio mențiune privind ocupația și locul de muncă al contravenientului.
Instanța a întregit cadrul procesual, potrivit dispozițiilor art. 119 din Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 si ale art. 33 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispunând, prin încheierea de ședință din 21.10.2013 (fila 29) introducerea în cauză a celui de-al doilea conducător auto, R.I.J, în calitate de intimat, precum și a societăților de asigurare SC U.A. SA și SC A.I.B.A.R.R SRL.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii B.R, B.G.A și L.G., iar pentru intimată proba înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. X întocmit la data de 24.08.2013, petentul B.A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002. În fapt, agentul a constatat că la data de X, în jurul orei 14, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare X, petentul nu a redus viteza de deplasare la efectuarea virajului la stânga și a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare X condus de intervenienta Rădoi Ionela Janina.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Pentru analiza legalității acestuia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
Instanța consideră că este neîntemeiată susținerea petentului potrivit căreia lipsește în totalitate descrierea faptei, mențiunile privind modul de săvârșire al acesteia fiind inserate de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța apreciază neîntemeiată critica petentului privind lipsa mențiunilor prevăzute de art. 16 alin. 1 teza a treia, respectiv neinserarea în actul sancționator a ocupației și a locului de muncă al contravenientului. Pe de o parte, aceste mențiuni nu sunt prevăzute sub sancțiunea expresă a nulității, astfel încât este vorba de o nulitate virtuală, condiționată de dovedirea unei vătămări de către partea care o invocă. Petentul a invocat nulitatea în mod generic, fără a indica în concret în ce constă vătămarea adusă prin omisiunea de a cuprinde în procesul-verbal contestat în cauză a mențiunilor privind ocupația și locul său de muncă. Mai mult, instanța apreciază că mențiuni aspecte pot duce la anularea procesului-verbal doar în situația în care ele au o anumită importanță pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției, situație care nu se poate reține cu privire la contravenția constatată prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, analizată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.
Instanța reține că în prezenta cauză procesul-verbal contestat nu face dovada celor reținute de către agentul constatator, întrucât acesta nu a observat personal (ex propriis sensibus) comiterea faptei contravenționale, ci a realizat o apreciere a declarațiilor date de către cei doi conducători auto, concluzionând că petentul a săvârșit o faptă prevăzută de legea contravențională.
Mai mult decât atât, în procesul-verbal de contravenție nu se menționează cu ce viteză circula petentul, care a fost viteza corespunzătoare cu care acesta trebuia să se deplaseze, și nici indiciile din care rezultă încălcarea exigenței normei contravenționale, astfel încât aprecierea agentului de poliție nu este întemeiată pe nicio dovadă concretă.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că faptele contestate de către cei doi conducători auto sunt în legătură cu menținerea direcției de mers pe sensul pe care se deplasa fiecare dintre aceștia, nicidecum de viteza cu care se deplasau. Astfel, în declarația dată la poliție, intervenienta a arătat că petentul "a tăiat curba"; (fila 17), martorul L.G. a susținut că strada pe care s-a produs accidentul este îngustă și există o practică a șoferilor de a folosi o porțiune de pietriș pentru a se deplasa în zona respectivă, precum și că pot trece două mașini una pe lângă alta (fila 56), aceleași aspecte fiind învederate și de către martorii B.R. (fila 72) și Barbu Georgeta Alina (fila 73).
Față de aceste considerente, instanța apreciază că nu există nicio probă în susținerea faptei reținute prin actul sancționator, precum și că acesta nu poate face dovada celor reținute în cuprinsul său, nefiind constatări personale ale agentului de poliție.
În aceste condiții, instanța apreciază că situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia nefiind conformă cu realitatea, și, în consecință, se impune admiterea plângerii formulate de către petent și anularea procesului-verbal de contravenție seria CP nr. X întocmit la data de X.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de către intimată.
| ← Partaj judiciar. Jurisprudență | Plângere contravenţională. Transport de cereale fără a... → |
|---|
