Prescripţia dreptului de a cere executarea silită; rezilierea contractului de leasing
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 1873 din data de 20.12.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția Civilă sub nr.4330/281/2016, la data de 15.03.2016, contestatorii M.I. și M.C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata S.A.L. IFN S.A., anularea executării silite înseși care formează obiectul dosarului de executare nr.xxx aflat pe rolul S.C.P.E.J. Yyy; anularea încheierii de încuviințarea a executării silite din data de 28.01.2016 pronunță de S.C.P.E.J. Yyy în același dosar; lămurirea întinderii titlului executoriu, în sensul că suma datorată creditorului urmăritor, în calitate de terți garanți ipotecari, este cea care va rezulta dintr-o expertiză contabilă, prin eliminarea clauzelor abuzive contractuale și nu cea de 1.455.780,90 RON; anularea încheierii din data de 28.01.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmite de S.C.P.E.J. Yyy și, în subsidiar, reducerea onorariului executorului judecătoresc proporțional cu reducerea creanței; anularea tuturor celorlalte acte de executare întocmite de S.C.P.E.J. Yyy; suspendarea executării silite până la momentul soluționării prezentei contestații la executare, în temeiul art.719 C.pr.civ..
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că, la data de 26.02.2016, au luat la cunoștință de somația/inițierea executării silite imobiliare declanșată împotriva lor de executorul judecătoresc din cadrul S.C.P.E.J. Yyy, în dosarul de executare nr. xxx, fiindu-le comunicate somația de plată, încheierile de încuviințare a executării silite și de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 28.01.2016, precum și titlurile executorii, respectiv contractul de leasing financiar nr. NNN/23.10.2010 și contractul de ipotecă nr.XXX/28 06 2010.
Executarea silită imobiliară a fost inițiată la cererea S.C. A.L. IFN S.A., în baza titlurilor executorii evidențiate, în vederea recuperării creanței băncii în cuantum de 1.455.780,90 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare.
În calitate de terți garanți ipotecari, contestatorii au mai fost executați silit de același creditor urmăritor A.L. IFN S.A. în anul 2011, pe aceleași bunuri imobile pe care le-au constituit garanție imobiliară într-un dosar execuțional al B.E.J. zzz.
De asemenea, contestatorii M.I. și M.C. au invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, menționând că A.L. IFN S.A. a reziliat contractul de leasing încă din data de 09.03.2011, astfel încât, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție îl reprezintă data de la care se naște dreptul de a obține executarea silită.
În raport de susținerile contestatorilor, intimata S.A.L. IFN S.A. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, s-a precizat că, atât contractul de leasing, cât și accesoriul acestuia - contractul de ipotecă imobiliară aut. sub nr.XXX/ 28.06.2010 au făcut obiectul unui alt dosar de executare nr. xxx deschis pe rolul S.C.P.E.J. Trifina, Tănase și Galea, dosar care a fost închis, conform procesului - verbal de insolvabilitate atașat pentru imposibilitatea valorificării imobilelor celor doi contestatori.
În primul rând, termenul de prescripție a fost întrerupt la data la care a fost formulată cererea de executare către S.C.P.E.J. Trifina, Tănase și Galea, conform prevederilor art.4052 alin.2 VCPC, astfel că, în conformitate cu prevederile art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958, noua prescripție nu începe să curgă, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare, în cazul de față Procesul - Verbal întocmit în dosarul nr.xxx.
De asemenea, conform prevederilor art.4052 alin.3 VCPC, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
Mai mult decât atât, conform prevederilor legale în vigoare, atât la data notificării de reziliere - art.405 alin.1 VCPC, cât a celor în vigoare la data ultimului act de executare - art.706 alin.1 NCPC, în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
În concordanță cu prevederile art.1746 alin.1 VCC aplicabile titlului executoriu pus în executare, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații aplicabile contractului de ipotecă, caracter menținut de legiuitor și în actualul cod civil - art.2343.
Astfel, în mod eronat, contestatorii invocă împlinirea termenului general de prescripție, deoarece, în materia drepturilor reale, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că durata acestuia este de 10 ani.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 18.04.2016, Judecătoria Ploiești a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorii M.I. și M.C., având în vedere că, prin raportare la art.718 alin.1 și 2 C.pr.civ., este îndeplinită numai condiția existenței pe rolul instanței a unei contestații la executare, fără ca de-a doua condiție - achitarea unei cauțiuni să fi fost satisfăcută, în condițiile în care, prin citațiile primite la data de 05.04.2016, li s-a pus în vedere să facă dovada plății cauțiunii în cuantum de 18.162,80 lei (f.72 - dos. fond).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 23.05.2016, instanța de fond a admis excepția netimbrării contestației cu privire la motivele de fapt privitoare la fondul dreptului, întrucât, deși prin citația primită la data de 22.04.2016, s-a pus în vedere contestatorilor să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 18.062,81 lei, sub sancțiunea anulării cererii, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței (f.79 - dos. fond).
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză la solicitarea părților, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea nr.549/13.06.2016 prin care a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a admis contestația la executare formulată de contestatorii M.I. și M.C., în contradictoriu cu intimata S.A.L. IFN S.A., sens în care a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului nr.xxxaflat pe rolul S.C.P.E.J. Yyy și a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în ceea ce privește art.706 NCPC, că acesta nu este aplicabil, având în vedere că titlul executoriu a fost obținut sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.
Cu privire la prescrierea dreptului intimatei de a solicita executarea silită, în conformitate cu art.6 din Decretul nr.167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul unui titlu executoriu se prescrie în termen de 3 ani.
Alin.1 al art.7 stipulează că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În speță, dreptul intimatei de a cere executarea silită, în temeiul contractului de credit și a accesoriilor, s-a născut la data de 08.03.2011 când a fost declarată rezilierea contractului.
Art.405 din vechiul Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, în 10 ani care începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silită, prin împlinirea termenului, orice titlu executoriu pierzându-și puterea executorie.
Termenul de 10 ani se aplică exclusiv hotărârilor judecătorești, deoarece numai acestea sunt emise ca urmare a acțiunilor reale imobiliare.
Contractele, chiar dacă constituie sau transmit un drept real, sunt supuse termenului de 3 ani și, în plus, contractul de ipotecă este un accesoriu al contractului de leasing.
Așadar, efectul împlinirii prescripției este pierderea posibilității de a pune în executare actul de adjudecare.
Pierderea caracterului de titlu executoriu nu înseamnă pierderea dreptului de proprietate care, într-adevăr, este un drept perpetuu, absolut și exclusiv, ci doar pierderea posibilității de a apela la forța coercitivă a statului pentru a obține executarea silită a obligației contestatoarei de părăsi imobilul, intimata păstrându-și dreptul de a acționa în justiție pe contestatori pentru a obține un nou titlu executoriu.
Prescripția se întrerupe, potrivit art.4052 alin.1 și pe data depunerii cererii de executare sau pe data cererii de reluare a executării, în condițiile art.3716 alin.1 C.pr.civ. care stipulează că, în cazul prevăzut la art.3715 lit. b) C.pr.civ., se poate cere reluarea executării silite în cadrul termenului de prescripție.
Având în vedere că, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție, rezultă că partea care invocă neîmplinirea termenului trebuie să dovedească cauza întreruptivă.
În speță, intimata a depus doar un proces - verbal emis de executorul judecătoresc care constată încetarea executării silite, în baza art.3715 lit. b) C.pr.civ. la data de 29.01.2016, ori, de la data de 08.03.2011 până la data emiterii celui din urmă act nu a depus niciun alt act întreruptiv.
Potrivit art.712 alin.1 C.pr.civ., împotriva actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, art.720 alin.1 stipulând că nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte.
De asemenea, în conformitate cu art.712 alin.3, după începerea executării, cei vătămați pot solicita și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Art.632 C.pr.civ. prevede că executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu care poate fi orice înscris care, potrivit legii, poate fi pus în executare.
Prin admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, contractul de leasing nu mai poate fi pus în executare, pierzându-și puterea de titlu executoriu.
Printre cazurile în care executorul va respinge cererea de încuviințare a executării silite, art.666 alin.5, se regăsește și cel în care înscrisul nu constituie titlu executoriu și, având în vedere că s-a constatat că, în speță, contractul de leasing și, pe cale de consecință, contractul de ipotecă și-a pierdut caracterul de titlu executoriu ca urmare a intervenirii prescripției, executarea silită rămâne fără suport juridic, astfel încât instanța de fond a anulat-o.
Referitor la obligarea intimatei la plata taxei de timbru, prima instanță a reținut că, potrivit art.45 alin.1 lit. f) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Față de aceste dispoziții, instanța a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata A.L. România IFN S.A., solicitând admiterea acestuia și anularea încheierii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică; cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii de apel, intimata a reiterat excepțiile invocate anterior la fondul cauzei, respectiv insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată, contestatorii neachitând taxă de timbru în conformitate cu prevederile art.10 alin.3 rap. la art.3 alin.1 din O.G. nr.80/2013 și tardivitatea formulării contestației la executare.
Astfel, s-a arătat că, prin încheierea nr.549 pronunțată în data de 13.06.2016, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului intimatei de a mai solicita executarea silită, învederându-se prevederile art.6 din Decretul nr.167/1958, conform căruia dreptul de a solicita executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită.
S-a reținut de instanță că termenul prevăzut de art.405 din vechiul cod ar prevede un termen general de 3 ani și unul de 10 ani în cazul acțiunilor reale imobiliare.
De asemenea, în mod neîntemeiat, s-a susținut că termenul de 10 ani s-ar aplica, exclusiv, hotărârilor judecătorești, deoarece numai acestea ar fi emise ca urmare a acțiunilor reale imobiliare.
În consecință, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, motivând că, deși, s-a început executarea silită în dosarul nr.xxx care a fost închis pentru imposibilitatea valorificării bunurilor imobile, și anume că nu s-ar fi depus dovada că s-au efectuat acte de executare de la data de 08.03.2011 până la data de 29.01.2016.
Intimata a mai arătat, de asemenea, că instanța a admis, în mod neîntemeiat, excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită invocată de contestatori, interpretând în mod total eronat dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, atât contractul de leasing, cât și accesoriul acestuia - contractul de ipotecă imobiliară aut. sub nr.XXX/28.06.2010 au făcut obiectul unui alt dosar de executare nr.xxx deschis pe rolul S.C.P.E.J. Trifina, Tănase și Galea, dosar care a fost închis, conform procesului - verbal de insolvabilitate pentru imposibilitatea valorificării imobilelor celor doi contestatori.
Or, termenul de prescripție a fost întrerupt la data la care a fost formulată cererea de executare către S.C.P.E.J. Trifina, Tănase și Galea, conform prevederilor art.4052 alin.2 VCPC, astfel că, în conformitate cu prevederile art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958, noua prescripție nu începe să curgă, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare, în cazul de față, Procesul - Verbal întocmit în dosarul nr.764/2011.
De asemenea, conform prevederilor art.4052 alin.3 VCPC, după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Instanța de fond a presupus că nu s-au efectuat alte acte de executare de la data la care s-a început executarea silită și până la data încheierii procesului - verbal de insolvabilitate, însă, prin această prezumție, a fost încălcat intimatei dreptul la apărare și nu s-a dorit a se afla adevărul, neexercitându-se rolul activ pe care instanța era obligată, conform legii, să îl aplice.
Intimata a mai arătat că nu putea cunoaște ipotezele instanței pentru a combate aceste afirmații total nedovedite, solicitând, de altfel, judecata în lipsă, lucru care nu însemna că ar fi trebuit să fie dezavantajată în vreun fel sau să i se încalce dreptul la apărare sau la un proces echitabil pe care atât Constituția România îl garantează, dar și Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte.
Așadar, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei și nu s-a pronunțat în cunoștință de cauză asupra tuturor argumentelor pertinente și esențiale care ar fi dus la o soluționare temeinică și legală a cauzei.
De asemenea, din informațiile deținute de intimată reiese că s-au efectuate acte de executare care au întrerupt cursul prescripției, după cum urmează: s-a formulat adresa către executor în luna ianuarie 2012, iar la 20.02.2012 adresă de solicitare a procesului - verbal de licitație din 16.02.2012; la licitația din 16.02.2012 privind vânzarea terenurilor arabile intravilane (3.242 mp. din acte, 3.198 din măsurători + 1.800 mp. din acte, 1.839 mp. din măsurători) proprietatea soților M. nu s-au prezentat debitorii, nu s-a înscris niciun licitator, s-a stabilit următorul termen pentru licitație în data de 22.03.2012, prețul de vânzare fiind redus cu 25%; conform Procesului - Verbal de licitație din data de 22.03.2012 nu s-au vândut bunurile, iar potrivit publicațiilor de vânzare pentru termenul din data de 03.05.2012, ora 15.00, când licitația va porni de la 168.468 lei (pentru terenul de cca. 3.200 mp.) și de la 97.193,25 lei (pentru terenul de cca. 1.800 mp.); la licitația din data de 03.05.2012, nu s-a înscris/prezentat niciun licitator; pe 24.08.2012 au fost licitații pentru vânzare imobile din P.; preturi de pornire 97.193,25 lei + 168.468,00 lei, însă, nu s-au prezentat licitatori; pe 18.10.2012, s-au ținut licitații pentru cele 2 imobile din P., nu s-a prezentat niciun licitator, nu s-a prezentat nici debitorul; în decembrie 2012, au fost ținute licitații la care iarăși nu s-a prezentat niciun licitator; s-a stabilit un nou termen de licitație pentru 31.01.2013 când nu s-a prezentat niciun licitator.
Intimata a mai arătat că a stăruit în executarea silită pe data 10.12.2014, dar și în luna iunie 2015, iar în data de 29.01.2016 s-a încheiat procesul - verbal de imposibilitate valorificare bunuri, proces - verbal care nu a fost atacat de debitorii executați silit.
De asemenea, conform prevederilor legale în vigoare, atât la data notificării de reziliere, art. 405 alin.1 VCPC, cât a celor în vigoare la data ultimului act de executare - art.706 alin.1 NCPC, în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani, instanța de fond, în mod nelegal, înlăturând de la aplicare prevederile art.706 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă aplicabil, evident, executării silite care face obiectul prezentului dosar.
În concordanță cu prevederile art.1746 alin.1 VCC aplicabile titlului executoriu pus în executare, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații aplicabile contractului de ipotecă, caracter menținut de legiuitor și în actualul cod civil - art.2343, astfel că, în mod eronat, contestatorii au invocat împlinirea termenului general de prescripție, deoarece în materia drepturilor reale legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că durata acestuia este de 10 ani.
Totodată, instanța de fond, în mod eronat, a schimbat înțelesul textului legal sus menționat, adăugând la lege, prin introducerea unui termen de 10 ani care s-ar aplica, exclusiv, hotărârilor judecătorești, pentru că numai acestea ar fi emise urmare a acțiunilor reale imobiliare.
Astfel, intimata a apreciat că a avut un comportament diligent și a efectuat toate demersurile legale necesare pentru a-și valorifica dreptul de creanță și, în consecință, pentru aspectele menționate a solicitat respingerea excepției invocată de contestatori.
De asemenea, intimata a mai arătat că pentru contractul de ipotecă se aplică, oricum, termenul de 10 ani și nu se poate constata că este prescris dreptul de a solicita executarea silită, prescripția ipotecii fiind diferit reglementată de prescripția contractului de leasing, credit, etc.
În ceea ce privește excepția insuficientei timbrări, este evident că se impunea a se timbra contestația cu suma de 1.000 lei, conform O.G. nr.80/2013, după cum s-a arătat și la fond.
Astfel, contestatorii nu au timbrat cu această sumă, ci numai cu suma de 100 de lei, instanța de fond judecând, în mod nelegal, contestația la executare, fără a avea la dosarul cauzei taxa în cuantumul legal stabilit de lege.
În consecință, intimata S.A.L. IFN S.A. a solicitat a se pune în vedere contestatorilor să achite diferența de taxă judiciară de timbru, în caz contrar, urmând ca, în rejudecare, să se dea eficiență excepției netimbrării și să se anuleze contestația, ca insuficient timbrată.
Referitor la excepția tardivității, s-a arătat că aceasta nu a fost analizată de instanța de fond, intimata insistând în soluționarea acesteia.
De asemenea, a solicitat să se verifice dacă s-a formulat contestația la executare în termenul legal de 15 zile de la data comunicării somației de plată.
Pentru aceste considerente, intimata a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată și returnarea taxei judiciare de timbru sau, în subsidiar, obligarea intimaților - contestatori la achitarea acesteia, precum și a celorlalte cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile articolelor sus - menționate, precum și ale art.651 și urm. N.C.pr.civ.
În dovedirea apelului, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 04.10.2016, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - intimată S.A.L. IFN S.A., la data de 31.10.2016, intimații - contestatori au formulat, în baza art.482 C.pr.civ. rap. art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului (f.35).
Astfel, referitor la faptul că instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita invocată și a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile, s-a arătat că, în mod corect, s-a statuat că termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 10 ani, cum pretinde apelanta.
Potrivit art.705 NCPC, "(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive";..
Prin raportare la aceste dispoziții imperative care se regăseau și în vechea reglementare (art. 6 din Decretul nr.167/1958), executarea silită demarată de creditoare în anul 2015 apare ca fiind prescrisă față de titlul executoriu invocat.
În speță, intimata a reziliat contractul de leasing încă din data de 09.03.2011, astfel încât, momentul de la care începe sa curgă termenul de prescripție îl reprezintă data de la care se naște dreptul de a obține executarea silită.
Având în vedere că, în această perioadă de timp, creditoarea nu a întreprins niciun demers care să ducă la întreruperea cursului prescripției, intimați au solicitat să se constate că dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris.
În consecință, odată cu împlinirea termenului de prescripție, titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie, iar creditoarea și-a pierdut dreptul de a cere executarea silită a garanților în baza contractului de leasing nr. NNN/23.10.2010 și a contractului de ipotecă aut. sub nr.XXX/28. 06.2010, astfel încât, și sub acest aspect, contestația la executare urmează a fi admisă, iar actele de executare anulate.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor insuficientei timbrări și a tardivității, s-a arătat că există posibilitatea dării în plată, referitor la excepția insuficientei timbrări, iar privitor la excepția de tardivitate, în cuprinsul cererii declarative de apel nu sunt prezentate motivele pe care se sprijină această excepție.
Față de aceste considerente, intimații - contestatori M.I. și M.C. au solicitat respingerea apelului.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Examinând apelul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca apelul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerente ce se vor expune în continuare:
Astfel, în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări, la instanța de fond, a contestației la executare, art.10 alin.2 Teza I și a - II - a din O.G. nr.80/26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru stabilește că "În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată";.
În speță, potrivit chitanței seria 130534 nr.89032/11.03.2016, contestatorii M.I. și M.C. au achitat, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă demersului judiciar inițiat, suma de 100 lei (f.13 - dos. fond), deși, corect era, cum s-a arătat în precedent, 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată, împrejurare în care, făcând aplicarea art.38 din O.G. nr.80/2013 ("în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu";) și, constatând că în faza procesuală anterioară, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, conform art.10 alin.2 din O.G. nr.80/ 2013, se va dispune obligarea contestatorilor - intimați la plata sumei de 900 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare în primă instanță, sens în care se va comunica prezenta decizie, pentru debitare, Compartimentului Executări Civile din cadrul Tribunalului Prahova.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației la executare, se constată că, potrivit procesului - verbal de înmânare, contestatorilor M.I. și M.C. le-au fost înmânate actele de executare constând în încheiere stabilire cheltuieli, somație imobiliară, înștiințare executare, încheiere încuviințare în copie conformă cu originalul, titlul executoriu în copie conformă cu originalul și procesul - verbal de situație întocmite în dosarul de executare nr. xxxaflat pe rolul S.C.P.E.J. Yyy la data de 26.02.2016, astfel cum rezultă din data inscripționată pe ștampila oficiului poștal (f.88 - dos. executare).
Procedând la calcularea, pe zile libere (fără luarea în calcul nici a zilei când a început și nici a celei în care s-a sfârșit termenul) a termenului legal imperativ de 15 zile înlăuntrul căruia se putea introduce, la instanța de executare competentă, prezenta contestație la executare, se constată că acesta se împlinea pe data de 14.03.2016, inclusiv și, reținând că pe plicul cu care au fost expediate cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate este aplicată ștampila oficiului poștal purtând data de 11.03.2016, este evident că prezentul demers judiciar a fost inițiat în termenul prevăzut de lege, fiind lipsită de relevanță data înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Ploiești - 15.03.2016, context în care excepția tardivității formulării contestației la executare va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, prin cererea înregistrată pe rolul S.C.P.E.J. Yyy sub nr.701/ 28.01.2016, sens în care s-a format dosarul de executare nr.xxx, intimata S.A.L. IFN S.A. a solicitat punerea în executare silită a contractului de ipotecă aut. sub nr.XXX/ 28.06.2010 accesoriu al contractului de leasing financiar nr. NNN Anexa A1 din data de 23.10.2010, având ca debitori pe numiții M.I. și M.C. (contestatori în cauza de față), contract care constituie titlu executoriu (f.1 - dos. executare), ceea ce înseamnă că, fiind încheiat sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, nu sunt aplicabile prevederile art.706 C.pr.civ. intrat în vigoare la data de 15.02.2013.
Astfel, art.6 din Decretul nr.167/10 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă prevede că "Dreptul de a cere (nb. și obține) executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani";, alin.1 al art.7 din același act normativ stipulând că "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită";.
Prescripția dreptului de a obține executarea silită este o cauză legală de stingere a forței executorii a unui titlu executoriu care produce următoarele efecte juridice: stinge obligația organului de executare de a da curs executării (naște dreptul de a refuza executarea); stinge dreptul creditorului de a obține executarea silită; stinge obligația debitorului de a se supune executării silite (naște dreptul de a se opune executării silite).
Rezultă, așadar, că prescripția dreptului de a obține executarea silită se înfățișează ca o sancțiune procesuală pentru creditor și ca un beneficiu legal pentru debitor.
În speță, prin "Notificarea"; din data de 08.03.2011 adresată S.C. Spitz - Logistic International S.R.L., intimata A.L. IFN S.A. a adus la cunoștință că, potrivit art.1.079 C.civ., societatea este pusă în întârziere și în incapacitate de plată și, la data prezentei, contractul de leasing se reziliază, cu precizarea că, în conformitate cu art.27 din contractul de leasing financiar nr. NNN, cu notificarea scrisă făcută de Finanțator Garanților, în sensul că Utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile și că Finanțatorul solicită Garanților aducerea lor la îndeplinire, Garanții sunt obligați să plătească ei înșiși respectivele obligații către Finanțator sau orice sumă pe care Finanțatorul o va prezenta ca fiind necesară pentru îndeplinirea respectivelor obligații ale Utilizatorului (f.45 - dos. executare).
Pe cale de consecință și, făcând aplicarea textelor de lege menționate în precedent, este evident că dreptul intimatei S.A.L. IFN S.A. de a cere executarea silită, în temeiul contractului de leasing financiar nr. NNN/23.10.2010 și a contractului de ipotecă aut. sub nr.XXX/28.06.2010 care are caracter accesoriu al contractului de leasing, s-a născut la data de 08.03.2011 când a fost declarată rezilierea contractului.
Art.405 alin.1 C.pr.civ. din 1865 statuează că "Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani";, alin.2 al aceluiași articol stipulând că "Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită";.
La rândul său, alin.3 prevede că "Prin împlinirea termenului de prescripție, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie";.
Pe cale de consecință, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, termenul de 10 ani se aplică, în mod exclusiv, hotărârilor judecătorești, deoarece numai acestea sunt emise ca urmare a acțiunilor reale imobiliare, iar contractele, chiar dacă constituie sau transmit un drept real, sunt supuse termenului de 3 ani, contractul de ipotecă fiind un accesoriu al contractului de leasing.
Pierderea caracterului de titlu executoriu nu înseamnă pierderea dreptului de proprietate care este un drept perpetuu, absolut și exclusiv, ci doar pierderea posibilității de a apela la forța coercitivă a statului pentru a obține executarea silită a obligației contestatorilor, intimata păstrându-și dreptul de a-i acționa în justiție pentru a obține un nou titlu executoriu.
Astfel, art.4052 alin.1 C.pr.civ. din 1865 prevede că se poate întrerupe cursul prescripției și pe data depunerii cererii de executare (act evident de stăruință) ori pe data cererii de reluare a executării silite, potrivit art.3716 alin.1 C.pr.civ. ("în cazurile prevăzute de art.3715 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, dacă se indică bunuri ce pot fi urmărite potrivit legii";).
Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit cauza care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție, ceea ce înseamnă că trebuie dovedită, în cazul invocării neîmplinirii termenului, o cauză întreruptivă expres prevăzută de lege (ex. "act începător de executare";, recunoașterea unei datorii și promisiunea achitării benevole a acesteia de cel care a fost obligat, prin hotărâre definitivă, la plata sumei corespunzătoare acestei datorii, etc.).
În speță, intimata A.L. IFN S.A. a depus la dosar procesul - verbal întocmit, la data de 29.01.2016 de S.C.P.E.J. Trifina, Tănase și Galea în dosarul de executare nr.764/2011, conform căruia, date fiind dispozițiile titlurilor executorii: contract de ipotecă aut. sub nr.XXX/28. 06.2010 și procesul - verbal de cheltuieli din data de 12.11.2011 prin care debitorii M.I. și M.C. sunt obligați să achite suma de 1.425.162,79 lei reprezentând debit, la cererea creditoarei S.C. A.L. IFN S.A. și, procedându-se la scoaterea la vânzare a două imobile lăsate în garanție ipotecară situate în com. P., sat Cocoșești, jud. Prahova, acestea nu s-au vândut la licitație publică, în condițiile în care, nu s-a depus nicio ofertă în vederea adjudecării, executorul judecătoresc a constatat imposibilitatea de valorificare a bunurilor imobile scoase la vânzare, context în care a dispus, potrivit art.3715 lit. b) C.pr.civ., închiderea dosarului de executare (f.53 - dos. fond), astfel că, de la data de 08.03.2011 până la data emiterii celui din urmă act nu s-a mai depus niciun alt act întreruptiv al prescripției.
Art.632 alin.1 C.pr.civ. actual reglementând "Temeiul executării silite"; prevede că "Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu";, alin.2 al aceluiași articol statuând "Constituie titluri executorii hotărârile executorii, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare";.
Titlul executoriu este atât temeiul, cât și scopul parcurgerii procedurilor de executare silită care pot fi declanșate numai pentru aducerea la îndeplinire a celor stabilite printr-un titlu executoriu.
Așadar, întrucât, s-a constatat că, în speță, contractul de leasing financiar nr. NNN/ 23.10.2010 și, pe cale de consecință, contractul de ipotecă aut. sub nr.XXX/28 06 2010 și-a pierdut caracterul de titlu executoriu ca urmare a intervenirii prescripției, executarea silită rămâne, astfel, fără suport juridic, context în care, în mod corect, instanța de fond a anulat-o.
Alegația inserată în cuprinsul motivelor de apel, în sensul că intimata A.L. IFN S.A. solicitând, de altfel, judecata în lipsă, nu însemna că ar fi trebuit să fie dezavantajată în vreun fel sau să i se încalce dreptul la apărare sau la un proces echitabil pe care atât Constituția România îl garantează, dar și Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, încheierea apelată respectă, întru totul, principiile fundamentale care guvernează procesul civil - îndatorire care revine, de altfel, atât părților, cât și instanței de judecată care, în speță, a dat dovadă de un real rol activ în aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra încheierea atacată.
| ← Aspecte de legalitate si temenicie a proceselor verbale emise de... | Simulaţia unui act juridic unilateral (declaraţie... → |
|---|
